Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Plantă perenă, erbacee
cu rizomul orizontal, colorat în brungălbui,
lignificat. Tulpina ierboasă,
patrunghiulară, glabră la bază şi
păroasă în partea superioară. Frunze
opuse, cu limbul frunzei de formă ovată,
cu vârful obtuz şi marginile crenatserate.
Frunzele sunt acoperite cu peri
şi glande. Florile grupate în verticile
aşezate la noduri, la subsuoara
bracteelor.
Răspândire. Roiniţa creşte în flora
spontană prin locuri necultivate, prin
luminişurile din pădurile de stejar şi se
cultivă ca plantă medicinală şi meliferă.
Organul utilizat, recoltare. Ca
produs vegetal se folosesc părţile
aeriene de roiniţă. Epoca optimă de
recoltare este sfârşitul butonizării şi
apariţia primelor flori deschise. Se va
recolta pe timp însorit, călduros şi fără
vânt, după ce s-a ridicat roua.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Pe lângă uleiul volatil, în
frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi
acizi cafeic, clorogenic, substanţe
amare şi minerale, taninuri, mucilagii,
acizii oleanolic şi ursolic. Principala
acţiune farmacodinamică a părţilor
aeriene de roiniţă este spasmolitică şi
sedativă, din care cauză se
administrează în afecţiuni nervoase ale
tractului gastro-intestinal şi nevroze
cardiace. Posedă, de asemenea, o
acţiune carminativă evidentă.