Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Arbore cu scoarţa albă
şi netedă în tinereţe, crăpându-se la
bătrâneţe. Frunze alterne, glabre, în
formă de romb sau triunghi, ascuţite la
vârf, dinţate pe margini. Cele tinere sunt
lipicioase datorită unor glande ce
secretă o răşină. Florile bărbăteşti se
formează în timpul verii, iernează sub
formă de amenţi, iar primăvara se
deschid. Florile femeieşti ies din muguri
numai primăvara o dată cu apariţia
frunzelor.
Răspândire. Creşte peste tot, atât
în păduri de foioase, cât şi de conifere,
în poieni, pe pante, drumuri, ca arbore
ornamental pe marginea străzilor, în
grădini sau parcuri.
Organul utilizat, recoltare.
Frunzele tinere se recoltează începând
din luna mai, când sunt lipicioase, şi
continuă până la sfârşitul lunii iulie.
Mugurii se recoltează de pe ramurile
tinere prin strujire.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Frunzele de mesteacăn
conţin ulei volatil, taninuri, rezine,
vitamina C, heterozide. Mugurii conţin
ulei volatil în componenţa căruia întră
betulina, betulol, cariofilen; se mai
conţin flavonozide, compuşi triterpenici.
Infuzia, decoctul din frunze şi muguri
posedă acţiune diuretică (la edeme de
provinenţă renală şi cardiacă) şi
colagogă (la colecistite).