Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Plantă perenă cu rizom
gros de 2-8 cm, care se continuă cu
rădăcini lungi de 1,5-2 cm. Tulpini mult
ramificate la bază formând tufe dese,
aproape sferice. Frunzele sunt
dispuse opus, lanceolate, întregi,
ascuţite, cu 3 nervuri şi suprafaţă
ceroasă. Florile numeroase, foarte
mici, albe sau slab roz, dispuse în
panicul. Fructul monosperm, aspru,
mai lung decât caliciu, seminţe
lentiforme, negre, lucioase.
Răspândire. Planta nu suportă
terenuri grele, creşte prin locurile
nisipoase, de-a lungul pâraielor şi
râurilor, pe lângă garduri şi drumuri, în
lizierele pădurilor de pin. Se cultivă ca
decorativă în florării.
Organul utilizat, recoltare.
Rădăcinile se recoltează toamna, la
sfârşitul perioadei de vegetaţie, de la
exemplarele de 3-4 ani, când
conţinutul de substanţe active este mai
bogat. Se reţin numai rădăcinile,
lăstarii subterani replasându-se. Se
usucă la soare sau în uscătorii termice.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Constituentul principal
este gipsozida A (gipsozida saponina),
deasemenea zaharuri, cantităţi mici de
ulei volatil, săruri minerale. Rădăcinile
sunt utilizate pentru proprietăţile lor
expectorante (în bronşite), diuretice şi
depurative; deasemenea pentru
combaterea viermilor intestinali şi ca
cicatrizant pentru răni.