Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Plantă erbacee, perenă,
rizom orizontal, lung, subţire, ramificat,
de la nodurile căruia pornesc rădăcini
adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii,
glabre, înalte de 15-25 cm. Frunze
lanceolat-eliptice, uninerve, glabre,
sesile, cu peri mărunţi pe margine şi pe
nervura mediană de pe faţa inferioară;
sunt dispuse verticilat, câte 6 spre bază
şi câte 8-9 în partea mijlocie şi
superioară a tulpinii. Flori albe, mici (4-6
mm), grupate în cime laxe; caliciu redus
la o margine îngustă, verde; corolă
gamopetală, infundibuliformă, cu 4
lacinii.
Răspândire. Planta creşte în
pădurile de fag sau fag cu brad, pe
soluri fertile, afânate, suficient de
umede.
Organul utilizat, recoltare. Ca
produs vegetal se folosesc părţile
aeriene ale vinariţei, recoltate înainte
de înflorire sau în timpul înfloririi. Se taie
la 4-5 cm deasupra solului, se
îndepărtează părţile brunificate şi se
0
usucă în strat subţire la 30-35 C.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Părţile aeriene conţin
heterozide cumarinice, ulei volatil,
substanţe amare, tanin, acid nicotinic,
ulei gras, substanţe minerale. Infuzia
din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ
şi antiseptic al căilor urinare. În doze
mari este toxică; otrăvirea se manifestă
prin dureri de cap, ameţeli.