Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Plantă perenă cu un
rizom ramificat, lignificat. Tulpina
lemnoasă la bază, erectă, machiată în
partea superioară, pubescentă şi foarte
ramificată. Frunze opuse, lanceolate
sau ovate, fin zimţate, uniform
reticulate, cu nervuri proeminente pe
partea inferioară, pubescente, de
culoare albă-cenuşie sau verdeargintie.
Flori brune-violacee grupate în
pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde
formează inflorescenţe spiciforme.
Răspândire. Planta preferă cerinţe
ridicate faţă de căldură, cu veri
caniculare şi ierni blânde, preferă soluri
lutoase, uşor-alcaline.
Organul utilizat, recoltare.
Frunzele de salvie ajung la maturitatea
tehnică în faza de butonizare, care este
considerată a fi optimă, deoarece
conţinutul de ulei volatil atinge valorile
cele mai ridicate.
Compoziţie chimic, întrebuinţări.
Principiul activ de bază este uleiul
volatil. Afară de aceasta se conţin
substanţe tanante, acizii ursolic şi
oleanolic, flavonozide, vitamina C,
enzime, lipide. Frunzele de salvie se
f o l o s e s c c a a n t i n e v r a l g i c ,
hipoglicemiant şi coleretic, de
asemenea ca antisudorific. Sub formă
de gargarisme se utilizează în
tratamentul anginei, ca antiinflamator
bucal şi faringian.