Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Plantă vivace cu tulpina
ramificată în partea superioară,
acoperită cu frunze aşezate altern.
Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu
din cauza perilor deşi şi
mătăsoşi. Frunzele de la bază sunt lung
peţiolate, pe măsură ce înaintează pe
tulpină, peţiolul este mai scurt. Ele sunt
adânc divizate în lobi lunguieţi cu
margini întregi. Florile formează mici
capitule globuloase, de culoare gălbuie,
aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor.
Toate florile din capitul sunt tubuloase.
Răspândire. Creşte prin locuri
necultivate şi uscate, pe lângă garduri,
locuinţe, drumuri.
Organul utilizat, recoltare.
Frunzele de pelin se recoltează pe
timpul înfloririi, iar pentru ulei volatil –
înaintea înfloririi. Frunzele bazilare şi
vârfurile înflorite ale plantei după
tăierea cu foarfecele, cuţitul se întind în
straturi subţiri, în locuri aerisite şi se
usucă la umbră, artificial temperatura
0
nu trebuie să depăşească 35 C.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Principiile amare ale
pelinului sunt formate din sesquterpene
(proazulene). Pelinul se foloseşte ca
tonic amar, stomahic, vermifug şi
emenagog; este partea componentă a
preparatelor stomacale, speciilor
colagoge şi de mărire a poftei de
mâncare. Trebuie administrat însă cu
atenţie din cauza toxicităţii tuionei.