Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

au trecut de maturitatea tehnică de
recoltare vor fi lăsate pentru ca
sămânţa scuturată să formeze o
rezervă care să asigure apariţia
plantelor şi în anul următor.
Frunzele se recoltează de la plante
prin ciupire sau strujire. În acest caz,
pericolul dispariţiei lor este mic,
deoarece o parte din frunze rămân pe
plantă pentru a o hrăni şi întări, în
vederea formării pe deplin a organelor
de înmulţire, florile şi seminţele. Când
plantele sunt cosite sau tăiate de la
bază şi apoi recoltate frunzele, pericolul
de dispariţie este mai mare. Recoltarea
plantei întregi se face de obicei la câţiva
centimetri de la suprafaţa pământului.
Pentru menţinerea plantelor din
această grupă se vor lăsa din loc în loc
exemplare neculese, cu atât mai multe,
cu cât capacitatea de înmulţire a plantei
respective este mai mică. La plantele
de la care se recoltează rădăcinile,
pericolul de dispariţie fiind cel mai mare,
recoltarea lor se va face toamna cât mai
târziu, după ce planta şi-a format şi
răspândit seminţele. Este bine ca la
plantele care se înmulţesc mai greu prin
seminţe (lemn dulce, omag) şi în
general la plantele perene, după
scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să
se replanteze în acelaşi loc coletul,
partea de sus a rădăcinii tăiată care are
câţiva muguri şi câteva fire subţiri de
rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi.
Pe lângă aceste măsuri de care
trebuie să ţină seama un culegător
conştient, este bine să se organizeze
recoltări de seminţe care să fie