Atlas - Plante medicinale din flora Republicii Moldova - Anatolie Nistreanu

Descriere. Arbore foios cu o
coroană largă, ramuri puternice.
Scoarţa cu ritidom brun-negricios, tare,
adânc brăzdat longitudinal şi
transversal. Lujerii viguroşi, muchiaţi,
glabri, bruni-măslinii. Frunze lobate
până la penatfidate, cu 4-8 perechi lobi
obtuzi sau rotunjiţi, inegal separaţi prin
sinusuri neregulate, glabre, pieloase la
maturitate. Flori unisexuat-monoice,
dispuse în ciorchine.
Răspândire. Stejarul preferă soluri
profunde, fertile, cerinţe ridicate faţă de
căldura verii, rezistent la geruri,
pretenţios faţă de lumină, creşte în
păduri, cultivat în parcuri.
Organul utilizat, recoltare. Se
recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a
ramurilor de 3-5 ani, al căror diametru
nu trebuie să depăşească 10 cm.
Recoltarea începe primăvara, când
seva începe să circule intens.
C o m p o z i ţ i e c h i m i c ă ,
întrebuinţări. Scoarţa conţine taninuri
mixte, deasemenea flavonoide,
substanţe amare şi pectice, calciu
oxalic. Produsul se utilizează ca
astringent, hemostatic şi antidiareic.
Sub formă de pulbere fină se foloseşte
pentru pudrarea plăgilor, mai ales în
arsuri; decoctul – în gargarisme, în
tratamentul stomatitelor, sub formă de
clisme la tratarea hemoroizilor.