istoria secolului al xx-lea şi educaţia pentru - Centrul Educatia 2000+

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI
3.
„Cercetãri recente confirmã cã,
începând cu anul 1914, a fost
într-adevãr grea viaþa Belgiei,
iar anumiþi istorici susþin cã
«a fost chiar mai grea decât
ocupaþia nazistã care a avut loc
30 de ani mai târziu».
Mortalitatea femeilor ºi a
bãrbaþilor a crescut cu 160% ºi
respectiv 127% în timpul
rãzboiului, ca rezultat al
malnutriþiei ºi bolilor, ca ºi al
luptelor. Ca sã se fereascã de
aceste calamitãþi, mulþi belgieni
au fugit din þarã; un sfert de
milion au venit în Anglia, de
exemplu, unde au fost la
30
CARE SUNT DEOSEBIRILE DINTRE
MIGRAÞIA VOLUNTARÃ ªI CEA FORÞATÃ?
3.1. PRIMUL RÃZBOI MONDIAL – RÃZBOIUL TOTAL
început primiþi cu entuziasm –
un prototip belgian a stat la
baza eroului detectiv din
romanele Agathei Christie,
Hercule Poirot. Dupã cum se
întâmplã deseori, simpatia
locuitorilor faþã de refugiaþi a
început treptat sã disparã;
sindicatele îºi fãceau griji cã
aceºti muncitori strãini vor
intra în competiþie cu ei pentru
slujbe; proprietarii se întrebau
dacã aceºti chiriaºi nu vor fi
cumva gãlãgioºi ºi scandalagii;
nonconformiºtii velºi au fost
ºocaþi când romano-catolicii au
venit la slujbã în capelele lor.“
Vyvyen Brendon, Primul rãzboi mondial 1914-1918, Editura ALL, 2003.
Este o carte recentã despre prima
conflagraþie mondialã, cu marele
avantaj cã se referã ºi la categorii
de oameni neglijate de studiile
tradiþionale – oamenii obiºnuiþi,
soldaþii sau civilii din spatele
frontului.
APLICAÞIE
• Folosind cunoºtinþele de istorie, formulaþi douã cauze ale situaþiei foarte grave a Belgiei din
anul 1914.
• Comparaþi aceste cauze cu cele care apar în sursa 3.1. Stabiliþi ce asemãnãri ºi deosebiri sunt.
• Identificaþi o soluþie folositã de belgieni pentru a supravieþui.
• Folosind cunoºtinþele din orele de istorie, precum ºi sursa 3.1, elaboraþi planul unei dezbateri cu
tema: „Cei care sunt implicaþi în declanºarea unui rãzboi sunt responsabili ºi de efectele acestuia”.
3.2. ÞÃRILE DE JOS ªI DECOLONIZAREA
„Þãrile de Jos au cunoscut douã
valuri migratoare legate de
decolonizare. Primul este
declanºat de independenþa
Indoneziei, în anul 1949.
Obþinerea independenþei s-a
fãcut în condiþii care, deºi nu
dramatice, au fost destul de
tensionate, influenþând situaþia
olandezilor nãscuþi în colonie ºi
a numeroºilor euro-asiatici
(metiºi numiþi de obicei
«olandezi indonezieni») care
nu-ºi mai gãsesc locul în noua
republicã. Deteriorarea relaþiilor
dintre Indonezia ºi Þãrile de Jos
dupã 1949 a determinat
aproximativ 280.000 de persoane
sã pãrãseascã arhipelagul, unde
nu-ºi mai puteau menþine
situaþia oarecum privilegiatã pe
care o avuseserã. Aproximativ
douã treimi dintre cei care s-au
deplasat erau olandezi
indonezieni. Fãrã speranþa de a
mai putea reveni, ei s-au
îmbarcat cãtre o metropolã
îndepãrtatã ºi rece, pe care cei
mai mulþi dintre ei nici nu o
vãzuserã vreodatã.“
PENTRU PROFESOR
Decolonizarea este unul dintre
procesele care se accentueazã
dupã încheierea celui de-al doilea
rãzboi mondial. Noi prezentãm
elevilor acest drum al eliberãrii în
cadrul lecþiilor despre lumea postbelicã.
Discuþia se poartã, de regulã,
asupra cãilor ºi etapelor obþinerii
independenþei de cãtre fostele
colonii. De asemenea, se insistã
asupra problemelor economice,
dar ºi politice care apar în statele
recent eliberate. Un aspect mai
puþin discutat este cel al situaþiei
locuitorilor, europeni ºi bãºtinaºi.
Statutul tuturor se modificã în
condiþiile obþinerii independenþei.