istoria secolului al xx-lea şi educaţia pentru - Centrul Educatia 2000+

CUVÂNT ÎNAINTE
VALORILE
PENTRU CARE EDUCÃM
Citind recent nu doar controversata, dar ºi excelenta carte a lui
Howard Gardner, Mintea disciplinatã. Educaþia pe care o meritã
orice copil, dincolo de informaþii ºi de teste standardizate
(Editura Sigma, Bucureºti, 2004), am dat de o serie de afirmaþii,
valoroase pentru orice discuþie în jurul dilemelor care frãmântã
în momentul de faþã educaþia de pretutindeni. Valoroase, aºadar,
ºi în contextual acestei cãrþi, care invitã, în mod programatic, la
reflecþie, la dialog ºi, de ce nu, la interogaþie: Ce ºi de ce anume
învãþãm la ºcoalã? Cum anume învãþãm? La ce ne serveºte, în
fond, cultura ºcolarã? Ce anume este, la urma urmei, cultura
ºcolarã? Un set de date, fapte ºi informaþii imuabile care
urmeazã/trebuie sã se depoziteze temporar în memorie? Sau,
dimpotrivã, un ansamblu dinamic, catalizator de viitoare energii,
în mãsurã sã ne punã pe gânduri, sã ne îndemne spre reflecþie ºi,
poate, în cele din urmã, sã lase urme adânci în conºtiinþe? Cât de
importante sunt datele ºi faptele? Cât de importante sunt
reflecþiile pe care le genereazã acestea? Cu ce anume rãmânem, în
ultimã instanþã, pentru tot restul vieþii, la nivelul propriei
arhitecturi mentale, morale, sufleteºti … deci „umane”, dupã ce
uitãm „tot” sau „aproape tot” ce este factologic în educaþie? „Nu
pentru ºcoalã, ci pentru viaþã învãþãm” – suna un vechi dicton...
Dar sã revenim la citate: „În ultimã instanþã, educaþia are de-a
face cu modelarea anumitor tipuri de indivizi – tipurile de
persoane pe care eu (ºi alþii) visez sã le regãsesc printre tinerii
lumii. Îmi doresc din toatã inima sã existe fiinþe umane care sã
înþeleagã lumea, sã trãiascã prin aceastã înþelegere ºi sã vrea – cu
ardoare ºi fãrã preget – sã o schimbe în bine. Astfel de cetãþeni se
pot naºte dacã elevii învaþã sã înþeleagã lumea aºa cum a fost ea
descrisã de cei care au studiat-o cu atenþie ºi care au trãit în ea cu
grijã [s.n.], dacã vor cunoaºte ce au realizat alþii – suiºurile,
coborâºurile, drumul drept ºi cãile ocolite – ºi dacã vor învãþa
sã-ºi orienteze mereu propria viaþã în funcþie de posibilitãþile
umane, inclusiv în funcþie de cele la care nimeni nu s-a gândit
înainte”.
„Asemeni studierii ºtiinþei ºi artei, prezentarea evenimentelor
istorice poate fi fascinantã în sine, însã ele (evenimentele – n.n.)
au o semnificaþie mai largã. Cred cã oamenii sunt mai capabili
sã-ºi orienteze cursul vieþii ºi sã ia decizii importante când ºtiu
cum au fãcut alþii faþã presiunilor ºi dilemelor, în cursul istoriei,
în contemporaneitate […] Numai având o astfel de înþelegere
putem reflecta la responsabilitatea fiinþelor umane de
4