Dragoş Lucian Gorgan - Editura Bioflux

Trebuie menţionat că indivizii homozigoţi de crap oglindă cu genotipul NN, nu sunt
viabili, deoarece sunt incompatibili cu procesele vitale (fenomenul de letalitate totală),
aşa cum se poate observa în Tabelul 1.
Tabel 1. – Genotipurile caracteristice celor patru tipuri de crap
Specificare Crap cu solzi Crap oglindă
Crap cu solzi în
linie
Crap golaş
În celule somatice
1. SSnn
2. Ssnn
ssnn
1. SSNn
2. SsNn
ssNn
În gameţi
1. numai Ss
2. Ss sau sn
numai sn
1. SSNn
2. SsNn
sN sau sn
În cadrul familiei Cyprinidae s-au identificat două categorii de specii – prima cu
complementul diploid variind în jurul cifrei 100 (Cyprinus carpio 2n=100, Carassius
auratus 2n=104) şi cealaltă cuprinzând specii având 2n variind în jurul cifrei 50
(Baarbus tetrazona 2n=50, Barbus fasciatus 2n=52) (Minciu şi Băra, 1985).
În anul 1979, Taisescu a stabilit numărul diploid de cromosomi şi cariotipul la 10
specii de Cyprinidae (Gobio gobio, Gobio uranoscopus, Gobio albipinnatus, Gobio
kessleri, Pseudorasbora parva, Cyprinus carpio, Carassius carrasius, Carassius
auratus, Scardinius erythrophthalmus şi Phoxinus phoxinus), iar la specia Gobio gobio
s-a întocmit idiograma.
Spre deosebire de alţi autori care raportează la Carassius carassius numărul
diploid identic cu cel al speciei Carassius auratus (2n=94, 100, 102, 104), cercetările
prezente (Taisescu, 1979), stabilesc la caracudă 2n=50 (Figura 3) iar la carasul auriu
2n=98. Deoarece în literatura de specialitate foarte adesea este citată legătura
filogenetică între cele două specii, s-a încercat stabilirea unei relaţii în sens evolutiv
între complementele lor cromosomiale.
Studiul complementului cromosomial efectuat la patru linii şi doi hibrizi de crap
(Cyprinus carpio), evidenţiază în toate cazurile 2n=100 dintre care 24 sunt cromosomi
metacentrici, 24 submetacentici şi subtelocentrici şi 52 sunt cromosomi acrocentrici.
Neconcordanţa rezultatelor din literatura de specialitate s-ar putea datora tehnicilor
diferite folosite în evidenţierea cromosomilor sau examinării unor linii sau populaţii
diferite de crap care prezintă, probabil, un alt complement cromosomial.
La carasul auriu (Carassius auratus), a fost stabilit (Taisescu, 1979) numărul
diploid de cromosomi 2n=98, iar în complementul cromosomial au fost identificaţi 48
de cromosomi cu două braţe şi 50 de cromosomi acrocentrici, totalizând un număr de
braţe cromosomiale NF=146. Rezultatele par să mărească scara variabilităţii
numerelor de cromosomi publicate pentru această specie (2n=94, 100, 102, 104).
La noi în ţară, carasul este o specie ginogenetică (ceea ce presupune pentru
perpetuare existenţa unor icre diploide, pentru a menţine la urmaşi numărul de
cromosomi caracteristic speciei), care prezintă o variabilitate fenotipică foarte
pronunţată ca o consecinţă a participării diferitelor specii de Cyprinidae la „fecundaţie”
şi populează condiţii de mediu extrem de variate.
Faptul că se adaptează şi la condiţii de mediu mai proaste demonstrează că
specia se comportă ca un poliploid cu şanse mai mari de supravieţuire iar variaţia
numărului de cromosomi în diferitele populaţii analizate s-ar putea datora unor
rearanjamente cromosomiale secundare interacţiunii genotip – condiţii de mediu.
Studiul complementului cromosomial la Carassius carassius stabileşte numărul
diploid 2n=50 cromosomi, care se dispun în cariotip în 21 perechi de cromosomi cu 2
braţe (10 perechi metacentrici, 6 perechi submetacentrici, 5 perechi subterminali) şi 4
12