12.01.2013 Views

Dragoş Lucian Gorgan - Editura Bioflux

Dragoş Lucian Gorgan - Editura Bioflux

Dragoş Lucian Gorgan - Editura Bioflux

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Dacă numărul taxonilor (m) este 4, există 3 topologii posibile pentru arbori fără<br />

rădăcină şi 15 pentru arbori cu rădăcină. Numărul posibil de topologii creşte brusc<br />

odată cu creşterea lui m. Numărul de topologii posibile pentru un arbore cu rădăcină<br />

ce prezintă doar bifurcaţii (rezolvat complet) este<br />

( 2m<br />

3)!<br />

<br />

2( 2)!<br />

<br />

1 3<br />

5<br />

<br />

( 2m<br />

3)<br />

m2<br />

m<br />

pentru m 2 . Deci numărul posibil de topologii pentru m = 2, 3, 4, 5 şi 6 este de 1, 3,<br />

15, 105 şi 945 respectiv. Când m = 10 el devine 34.459.425, doar una dintre aceste<br />

topologii fiind cea adevărată! Pentru a calcula numărul total de topologii pentru un<br />

arbore fără rădăcină înlocuim în formula de mai sus m prin m – 1.<br />

Într-un arbore filogenetic fără rădăcină de m taxoni există 2m – 3 ramificaţii, m<br />

ramificaţii externe şi deci m – 3 ramificaţii interne. Numărul de noduri interne este de<br />

m – 2. Pentru un arbore cu rădăcină numărul de ramificaţii interne este de m – 2,<br />

numărul de noduri interne este de m – 1, iar numărul total de ramificaţii este de 2m –<br />

2.<br />

Teoretic o secvenţă de ADN se împarte dihotomic la fiecare speciaţie sau<br />

duplicaţie de gene, arborii filogenetici fiind de obicei bifurcaţi. Totuşi când se studiază<br />

o secvenţă relativ scurtă unele ramificaţii interne pot să nu prezinte nici o substituţie<br />

putând apărea astfel arbori pluriramificaţi. Majoritatea metodelor folosite pentru<br />

deducerea arborilor filogenetici construiesc arbori bifurcaţi, dar un arbore obţinut poate<br />

fi transformat într-unul pluriramificat eliminând orice ramificaţie cu lungime 0. Este<br />

posibil de asemeni ca chiar dacă adevărata filogenie este un fenomen dihotomic<br />

arborele reconstruit să apară pluriramificat datorită erorilor statistice. În realitate cele<br />

două cazuri sunt practic imposibil de deosebit.<br />

2.5.1. ARBORI AI GENELOR ŞI ARBORI AI SPECIILOR<br />

De cele mai multe ori suntem interesaţi să obţinem un arbore filogenetic care să<br />

reprezinte istoria evolutivă a speciilor sau populaţiilor. Acest tip de arbore este<br />

denumit arbore al speciilor sau al populaţiilor. Într-un arbore al speciilor momentul<br />

divergenţei dintre două specii corespunde cu apariţia izolării reproductive. Totuşi când<br />

se construieşte un arbore filogenetic pornind de la o genă de la fiecare specie,<br />

arborele obţinut poate să nu fie în concordanţă cu filogenia speciilor. În cazul<br />

existenţei alelelor polimorfe divergenţa genelor are loc anterior separării populaţiilor<br />

(Figura 7)<br />

36

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!