Dragoş Lucian Gorgan - Editura Bioflux

CAPITOLUL 1
DEFINIŢIA ŞI CARACTERISTICILE POPULAŢIEI
Populaţia reprezintă un nivel de organizare şi integrare a lumii vii care se
caracterizează prin anumite trăsături specifice şi este subordonat acţiunii unor legităţi
caracteristice. Pentru a specifica şi analiza aceste caracteristici trebuie de precizat că
populaţia poate fi abordată atât ca unitate structurală şi funcţională în ierarhia
organizării şi integrării sistemice a lumii vii, cât şi ca entitate strict taxonomică, în
cadrul unităţilor sistematice infraspecifice.
Populaţiile se caracterizează din punct de vedere al ratei naşterilor, ratei
mortalităţii, ratei difuziei ş.a. Toţi aceşti parametri reprezintă valori medii derivate din
comportamentul unui anumit grup de indivizi. Alţi parametri ca de exemplu
supravieţuirea, reproducerea sunt caracteristici individuale. În mod cu totul
convenţional, în genetica populaţiilor, se utilizează o simplificare extremă, luându-se
în calcul caracteristicile individului la un moment dat, pentru delimitări arbitrare între
populaţii. Dacă caracterele luate în considerare sunt determinate genetic, se pot defini
cu o oarecare exactitate următorii termeni:
a) populaţia reprezintă o unitate interîncrucişabilă, din cadrul speciei. În cazul în
care în populaţie sunt indivizi de două sexe şi fiecare individ are şanse egale de a se
întâlni cu oricare alt individ de sex opus, populaţia este considerată panmictică;
b) migraţiile reprezintă trecerea indivizilor, de la o populaţie la alta. În loc de
migraţie, se mai foloseşte termenul de flux genic;
c) frecvenţa genelor într-o populaţie care reprezintă frecvenţa unui tip de alelă, la
un locus dat, raportată la frecvenţa tuturor alelelor la respectivul locus.
În ceea ce priveşte gena, trebuie menţionat faptul că aceasta a fost caracterizată
prin investigaţiile efectuate la trei niveluri: în pedigree sau în experimentele de
hibridare, la cel al coziţiei chimice şi al implicaţiilor în producerea fenotipului. Genele
majore, care determină segregarea caracterelor, sunt diferite de genele asociate
(funcţional) în poligene, care controlează caracterele cu variabilitate continuă.
Luând în consideraţie numărul de specii, diversitatea de forme şi grade de
evoluţie, se poate afirma că peştii formează „o lume aparte” (Taisescu, 1979), în
lumea vertebratelor. Clasificarea lor complexă în 32 ordine, 80 subordine şi peste 400
de familii (Greenwood et al., 1996, citat de Taisescu, 1979) este o expresie elocventă
a marii diversităţi care caracterizează clasa Pisces.
Chiar dacă nu se ia în considerare numărul mare de indivizi care aparţin unei
specii, clasa peştilor numără mai multe specii decât toate celelalte clase de vertebrate
la un loc. Astfel, numai speciile de teleosteeni sunt estimate la peste 20.000, ceea ce
înseamnă aproximativ 60% din totalul vertebratelor actuale (la care se adaugă
amfibienii, aproximativ 2.500 specii, reptilele 6.000 specii, păsări 8.600 specii şi
mamifere 4.500 specii).
6