Catalog Hans Eder PDF - Muzeul de Arta Brasov

Reprezentând oraşul decăzut şi
decadent, artiştii preferă, în demersul
lor, locurile aglomerate, cârciumile, localurile
populare, târgurile, mişunând
de personaje marginalizate, şomeri,
flaşnetari, hingheri, câini vagabonzi
etc., o lume mizeră, care trăieşte întrun
perpetuu provizorat. Această categorie
apare accidental şi în creaţia lui
Eder, în lucrări precum Cartier proletar 4
(un peisaj urban, cu cea mai accentuată
notă socială din întreaga creaţie a
lui Eder) şi apoi, într-un context puţin
diferit, lucrarea intitulată: Piaţa de peşte
din Bruges.
În primul dintre tablouri, peisajul
citadin defineşte oraşul ca pustietate:
piatră, ziduri, clădiri ce par nelocuite, o
stradă pustie şi ea (în pofida celor câteva
personaje siluete, apărând misterioase,
ca nişte umbre ce se ascund) şi,
mai ales, absenţa elementelor naturii,
alungate din peisaj şi rămânându-i străine.
În acest mediu ostil, totuşi o prezenţă
aproape derizorie, de un ridicol
dureros, este plasată central: o femeie
săracă, cu gesturi de om beat, singură
pe strada tăcută. tabloul aminteşte
de compoziţia Strigătul lui Munch, dar
tensiunea din lucrarea pictorului nordic
este înlocuită aici de un sentiment
de neputinţă dureroasă. Este prima, şi
poate cea mai sinceră exprimare a acelei
dureri devenită resemnare, a acelui
strigăt reprimat, crispat şi introvertit.
Făcând parte din ciclul de peisaje
flamande, Piaţa de peşte din Bruges
(1911) 5 este o piesă de referinţă. tabloul
este structurat pe o construcţie savantă:
deschisă larg în primul plan, cu
linia orizontului coborâtă aproape de
wohner, jenes „urbane Grauen” auch in
Hans Eders Bildern wieder. Es kann aus
der Leere einer ärmlichen Straße herausgelesen
werden, aus den verfallenen
Gebäuden, die er anscheinend mit
vorliebe für seine Bilder wählt, aus der
Abwesenheit aller schmückenden Details
der dargestellten Winkel der Stadt.
Dann wieder erscheinen grell gestrichene
Häuser – Metaphern der überspannten
Gemütsverfassung ihrer Bewohner
– in der spannungsgeladenen oder geheimnisvollen
Atmosphäre einer beunruhigenden
Straße oder eines Randviertels,
bar jedes malerischen Elements.
in ihrem Bestreben, die Stadt als
dekadent und heruntergekommen zu
zeigen, bevorzugen die Künstler in ihrer
Darstellung überfüllte plätze, Kneipen,
Märkte, auf denen sich personen vom
Rande der Gesellschaft, Arbeitslose,
Drehorgelmänner, Hundefänger, streunende
Hunde usw. drängen, ein elender
Haufen, bloß von heute auf morgen
lebend. Diese Art von Leuten kommen
eher zufällig auch in Eders Bildern vor,
in Arbeiten wie Proletenviertel 4 (ein
Stadtbild, mit dem betontesten sozialkritischen
Motiv aus Eders gesamtem
Schaffen) und dann, in einem etwas anderen
Kontext, in Fischmarkt in Brügge.
im ersten der genannten Bilder ist
die Stadt eine Einöde: Steine, Mauern,
scheinbar unbewohnte Gebäude, eine
ebenfalls leer scheinende Straße (trotz
der schattenhaften Gestalten, die sich
geheimnisvoll zurückziehen) und vor allem
das Fehlen der Naturelemente, die,
aus der Darstellung verbannt, sich nicht
einmal erahnen lassen. inmitten dieser
feindlichen Umgebung steht dann
in Eder’s creation, too, in paintings
like Workers’ Quarter 4 , the townscape
which bears a more pronounced social
accent than any of his other paintings,
and, later, in a slightly different context,
in Fish Market in Bruges.
in the first of the two paintings,
the townscape, the city is defined
as emptiness: stone walls, buildings
which appear uninhabited, a street
which, in spite of the silhouettes of a
few misterious figures, like shadows in
hiding, seems deserted and, especially,
the absence of any vegetation, banned
from the scenery and forever alien to it.
in this hostile environment, an almost
painfully ridiculous presence is placed
in the middle: a poor woman, with the
movements of a tippler, alone in the
quiet street. the painting reminds of
The Scream, but the tension in Munch’s
creation is replaced by a feeling of
painful helplessness. it is the first and,
probably, the most honest expression
of pain turned resignation, of that
repressed, cramped and introverted
scream.
part of his Flemmish series, Fish
Market in Bruges (1911) 5 is a remarkable
creation. the picture is structured
on an elaborate construction: widely
open in the foreground, with the line
of the horizon brought down almost
to the level of the pavement; the
perspective, traced by the lines of the
houses, sketched rigorously, almost
geometrically, avoids any calm or
decorative lines and quickly guides
the eye towards the diagonal which
ascends in the background where the
buildings hinder it. this composition