Catalog Hans Eder PDF - Muzeul de Arta Brasov

Hans Eder nu este un poet al naturii,
pentru care aceasta să se întrupeze în
forme de un lirism delicat; „armoniile”
pe care artistul le foloseşte sunt energic
aşezate în tuşe aspre, încordate, în
care pulsează o forţă răscolitoare, ce îşi
trage seva din „prezenţa” (subînţeleasă
şi mereu dramatică), marelui absent al
acestor lucrări: omul. cu doi ani mai
devreme, Hans Eder mai lucrase un
Peisaj (1925) 24 , într-o manieră foarte
asemănătoare, simplificarea formelor
dusă până în pragul disoluţiei şi folosirea
în exclusivitate a culorii ca mijloc
de exprimare plastică, fiind aici chiar
mai pronunţate. Nimic nu opune rezistenţă
mişcării ample a pensulei,
curgerii pastei onctuoase care încremeneşte
ca lava ce se răceşte treptat.
Motivul natural rămâne departe de
reprezentare, pământ, Apă şi cer (nefiresc,
alcătuit mai degrabă din materie
terestră decât celestă!), sunt structuri
asemănătoare, doar materie proaspăt
încremenită, ireale ca forme şi cromatică,
cu graniţe incerte şi inutile. E aici
o tensiune ţinută în frâu sub aparenţa
unui calm şi echilibru (auto)impuse.
cu cât liniştea este mai puternic impusă,
cu atât atmosfera se electrizează, în
ciuda efortului de obiectivizare a imaginii.
Sunt implicate în această abordare
conceptele de bază ale avangardei:
forţă, voinţă, tensiune, în acea stare de
spirit simptomatice în epocă, loc de întâlnire
între social, individual şi estetic.
„A fi viu înseamnă a fi în stare de tensiune”
spunea August Macke câţiva ani
mai devreme. 25
Sunt opere care demonstrează deplina
maturizare a concepţiei şi mijloa-
dene Farbtöne abgegerenzt. Das aufwühlende
Blau des Meeres zeigt unter
der scheinbar ruhigen oberfläche sein
ewig beunruhigtes Wesen. Es handelt
sich um eine Art metaphysische Suche
nach dem dem Bleibenden, der Essenz,
der ewig währenden Werte. Die saftige
Farbe des Kaktus steht im Gegensatz zu
der Kahlheit der Landschaft; er ist das
einzige lebendige Element außer dem
Eselchen, das „wie aus plüsch” 23 wirkt.
Beides wirkt wie eine ironische Anspielung
auf die lebende Natur. Die pflanze
erscheint als träger einer untergründig
menschlichen Bedeutung: obwohl diese
Dürre seine natürliche Lebenswelt
sein sollte, wird der Kaktus in dieser lebensfeindlichen
Umgebung zum Symbol
des Großstadtmenschen, der an der
von ihm mit Absicht geschaffenen Welt
leidet. Das Boot auf dem Meer, an surrealistische
Darstellungen gemahnend, ist
eine Erinnerung (oder bittere ironie) an
die idyllischen Seelandschaften vergangener
zeiten.
Hans Eder ist kein Dichter, dem sich
die Natur in zarten, lyrischen Formen
verkörpert; die vom Künstler eingesetzten
„Harmonien” sind energische Darstellungen
mit spröden pinselstrichen,
in denen eine aufwühlende Kraft pulsiert,
genährt aus der unterschwelligen
und immer dramatischen präsenz des
großen Abwesenden dieser Bilder: der
Mensch. zwei Jahre früher hatte Eder
in sehr ähnlicher Manier ebenfalls eine
Landschaft (1925) 24 gemalt, wobei da
die vereinfachung der Formen bis zu ihrer
Auflösung und die alleinige verwendung
der Farbe zur räumlichen Gestaltung
noch ausgeprägter waren. Nichts
brush strokes and the flow of the
unctuous paint which thickens like
cooling lava. the motifs remain far
from representation: Earth, Water and
Sky (unnatural, more terrestrial than
celestial!), are similar structures, not
just thickened matter; their shapes and
colours are unreal, barely defined. the
tension here is harnessed under the
surface of a (self)imposed calmness.
Despite the attempt to objectify the
image, the atmosphere becomes
electric. the fundamental concepts of
the Avangarde: force, will and tension,
are involved in this approach, in that
state of mind which is symptomatic
for that time, in a place where social,
individual and aesthetics meet. “to
be alive is to be in a state of tension”,
August Macke had written only years
earlier 25 .
these are creations which de -
monstrate the full maturity of Hans
Eder’s conception and means of
expression. A series of elements
belonging to the properties of the
Expressionists appear in most of the
pictures he painted in this period of
time. Still, it is in his nature to set the
limits between his work and “pure
expressionism.”
the representation of nudes in an
immaculate “Arcadia”, in an environment
which has not been tainted by
industrialization, a favourite Expressionist
theme, does not concern Eder.
in fact, Eder does not concern himself
with the theme of reconciliation between
man and nature at all; bringing
man at peace with himself, bringing
healing and reconciliation to all, are