salon literar nr.67.pdf - culitaioanusurelu.ro

________________________ 18 ________________________
autor moral al morții civice a lui Eminescu, de ce ulterior – când Iorga a organizat
acea manifestare studențească împotriva unui spectacol în limba franceză şi când
fruntaşii partidului conservator l‐au rugat să‐l „potolească” pe năstruşnicul lider al
Sămănătorismului s‐a folosit exclusiv de mijloace puritane şi umane? De ce l‐a
sprijinit ,oral şi material, pe poetul Panait Cerna, i‐a mijlocit internarea în sanatoriul
de la Sinaia şi i‐a fixat o subvenție lunară de 30 de lei, fără alte condiții şi consecințe
colaterale?
Presupunând c‐ar fi existat un cinism fioros al lui Maiorescu față de
Eminescu, cel bolnav şi lipsit de apărare, tot rămâne greu de explicat de ce cazuistica
a rămas singulară, fără alte expresii anterioare sau posterioare. Mi‐e teamă că toată
suspiciunea şi zelul depus în găsirea unor vinovați chiar şi acolo unde n‐au fost face
parte din fizionomia noastră etnică. Nici danezii, nici nemții n‐au căutat vinovați
pentru moartea, în condiții asemănătoare, a lui Soren Kierkegaard sau Fr. Nietzsche.
Mi‐e teamă că noi, românii, conservăm un anumit tip de originalitate chiar când e
vorba de aspecte aşa de sensibile, căutând vinovați chiar şi acolo unde a lucrat
destinul. Mai grav este că cei doi critici ai culturii româneşti (Eminescu şi Maiorescu)
sunt aduşi în situație de eliminare, de excludere, ori, cultura noastră are nevoie de
amândoi şi orice excludere am procesa, ar însemna o cavernă imensă în ansamblul
culturii româneşti, pe care nu ştiu cine şi cum o v‐a umple vreodată. De asta zic: în
panteonul recunoştinței noastre este loc pentru amândoi şi nu trebuie aduşi în
situația de eliminare reciprocă.
Ionel NECULA ‐Tecuci
CRONICA UNEI REVISTE
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
de Mihai Brătescu
Încă din luna martie a.c., am trăit o frumoasă şi admirabilă surpriză prin
primirea la redacția revistei noastre a unui impresionant tom publicistic, de format
mare (A3) şi policolor, reprezentat de revista „Viața de pretutindeni” de la Arad, pe
lunile octombrie – decembrie 2008, însumând incredibilul număr de 324 de pagini!
Este vorba, literalmente, de o ediție jubiliară, judecând după cum arată. Am aflat, cu
uimire, că revista apare astfel în mod obişnuit, grație sprijinului financiar consistent al
distinsei Doamne Mariana Brăescu‐Silvestri, continuatoarea operei culturale şi de
mecenat a ilustrului şi regretatului soț al Domniei Sale – ARTUR SILVESTRI –
personalitate proeminentă a culturii şi ştiinței româneşti şi europene, strălucit
scriitor, filosof al culturii, istoric şi critic <strong>literar</strong>, chemat la Domnul, chiar de ziua