salon literar nr.67.pdf - culitaioanusurelu.ro

________________________ 28 ________________________
prolific, omul de ştiință prolific, în fine, savantul prolific, scrie mult şi valoros, lăsând
posterității, în tezaurul cultural ori ştiințific, o operă consistentă şi durabilă, ca produs
spiritual al unui travaliu fericit, inspirat şi roditor, sub raportul importanței valorice.
Cine sunt, la originea lor, grafomanii, cine sunt, la originea lor, oamenii
prolifici? Grafomanul poate fi autorul unui număr impresionant de cărți lipsite de
valoare ori de valoare îndoielnică, insesizabilă: este cel care batjocoreşte jertfa sfântă
a pădurilor patriei, păduri ce‐şi sacrifică lemnul pentru fabricarea hârtiei. Iar aceasta,
hârtia, în loc să fie utilizată la înălțimea şi pe măsura jertfirii esenței lemnoase (pe
care s‐a răstignit Hristos, Mântuitorul), biata hârtie este consumată pentru hrănirea
orgoliului bolnăvicios al unor frustrați narcisişti, nerealizați în nici un domeniu
cultural ori ştiințific, jalnici veleitaori agramați şi inculți, nedeprinşi cu efortul
gândirii, al cugetării, care se autoiluzionează că prin aberațiile lor letrice vor produce
vreo breşă în peruzeaua celestă prin care să se teleporteze direct în cerul nemuririi…
Cine sunt, la originea lor, oamenii prolifici, din orice domeniu al culturii,
ştiinței, literaturii, teologiei, adevărații creatori de valori spirituale? Sunt toți aceia
care, prin travaliul continuu, prin jertfa vieții lor, au zămislit valori autentice,
nepieritoare, ca moştenire în patrimoniul cultural, ştiințific, religios al unui nea.
Dintre scriitorii prolifici ai românilor, trebuie să‐i amintim şi să‐i prețuim, deopotrivă,
pe TudorArghezi şi George Călinescu, pe Mihail Sadoveanu şi Nichita Stănescu, pe
Lucian Blaga – poetul şi filosoful, traducătorul lui „FAUST”.
În aceeaşi ecuație a creatorilor de valori, prolifici, trebuie să‐i amintim şi să‐i
prețuim, la loc de cinste, pe savanții Nicolae Iorga şi Mircea Eliade, pe ilustrul teolog
Dumitru Stăniloaie, autor al monumentalei opere: „Filocalia”, pe Vasile Pârvan, pe
Constantin Noica şi Emil Cioran, toți aceştia fiind, pe lângă aleasa lor erudiție,
veritabile spirite enciclopedice. După cum, vrednică de pomenire şi de închidere în
galeria ilustră a spiritelor enciclopedice este şi personalitatea enciclopedică a lui
Artus Silvestri, plecat la cele veşnice în chiar ziua de Sfântul Andrei.
Dacă pentru națiunea de „Prolificitate” putem desluşi, într‐o ultimă analiză,
asociate caracteristicile de „eruduție” ori de „enciclopedism”, pentru aceea de
„grafomanie”, asociate cu ea – constat cu întristare – sunt națiunile de incultură,
veleitarism, frustrare, narcisism, furt <strong>literar</strong>, penurie spirituală, golăneală.
De ce trebuie demascată şi combătută grafomania – ce are drept
corespondente omoloage, în muzică: manelismul, în pictură şi în sculptură: kitschul –
ca fiind o plagă pernicioasă, un virus contagios localizat în organismul fragil şi
plăpând, expus la orice îmbolnăviri, al culturii româneşti contemporane? Pentru că
fructul otrăvit al „bolii” numită „grafomanie” produce – cu concursul multor editori
iresponsabili, avizi după câştig bănesc cu orice preț – o păguboasă confuzie a valorilor
pe piața de carte.
Aşa cum bancnota falsă alungă banul cel bun, autentic, de pe piața monetară,
tot astfel cărțile proaste, fiind preponderent majoritare pe piața cărții, blochează
vânzarea cărților bune prin inundarea pieței, a librăriilor, cu bazaconii letrice, prin
generarea neîncrederii, a dezorientării şi suspiciunii în sufletul şi mintea cititorilor de
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009