salon literar nr.67.pdf - culitaioanusurelu.ro

Odobești – Vrancea – România
MEMBRE D’ ARIEL
AN XI
NUMĂRUL 67/2009
Revue d’ attitude et de littérature de la
Fondation Social­Culturelle “MIORITZA”
Revistă de atitudine şi literatură a
Fundației Social‐Culturale “MIORIȚA”

SALONUL LITERAR
CUPRINS
1.Interviu cu Marina Şaliapina, fiica
marelui cântăreţ Fiodor Şaliapin -
C. I. Uşurelu .…………………... 1
2.Iubire în tranzit-versuri,C.Drilea 9
3.Petersburg, metropolă în stil
occidental - Radu Borcea .…….. 10
4.Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai
Neagu-n ţară? - Vasile Plugaru
Cyclop …………………………………... 12
5.Se exclud reciproc Eminescu şi
Maiorescu? - I. Necula ………… 14
6.Cronica unei reviste-M.Brătescu18
7.Demnitate mutilată - preot Daniel
Pătrăşcanu …………………… . 24
8.Prolificitate şi grafomanie - N.D.
Trifu…………………………… 26
9.Interview de C. Frosin par
C.I.Uşurelu………………………31
10.Honorè de Balzac..- C.Couatu. 39
12.Avignon, capitale mondiale du
theatre-Robert Fauque…………. 50
13.La vie et la mort-C.Uşurelu….51
14. G.Bacovia-Poemes-traduit par
CFR……………………………. 59
REDACŢIA
DIRECTOR:
CULIŢĂ IOAN UŞURELU
Secretar de redacţie
MIRELA CHIRIAC
Redactor zona Galaţi – VIOREL DINESCU
Redactor zona Bacău – MARIN MOSCU
Redactor zona Prahova – NICOLAE D. TRIFU
Redactor zona Iaşi – LAURA TUDOREAN
Redactor zonele Câmpulung Moldovenesc,
Suceava – OVIDIU CRISTIAN TUDOREAN
Tehnoredactare:
GABRIEL CIRIBAŞA
Adresa redacţiei: C.P. 22, O.P.
ODOBEŞTI, VRANCEA
Telefoane: 0237-676852;
0722-917264,
e-mail: <strong>salon</strong>ul.<strong>literar</strong>@yahoo.com
<strong>salon</strong>ul.<strong>literar</strong>@gmail.com
site: www.<strong>culitaioanusurelu</strong>.ro
Respectând libertatea de exprimare
a colaboratorilor, revista publică
materialele
în forma trimisă de autori, care îşi asumă
răspunderea conţinutului prin propria
semnătură.
Textele nepublicabile nu se înapoiază
ISSN-1454-3001

________________________ 1 ________________________
CÂND TATA A PUBLICAT ” PAGINI DIN VIAȚA MEA”,
GORKI A SPUS CĂ EL A SCRIS CARTEA. TATA S‐A
SUPĂRAT MULT PENTRU ACEASTĂ TRĂDARE.......
Interviu cu doamna Marina Şaliapin,
fiica marelui cântăreț Fiodor Şaliapin
CULIȚĂ I.UŞURELU: Doamna Şaliapin,
țin să menționez încă de la început că
mă simt onorat să mă aflu în casa fiicei
marelui cântăreț rus Fiodor Şaliapin şi
vă mulțumesc pentru bunăvoința dv.
Ştiind că aveți peste 90 de ani, vă cer
scuze pentru deranj, dar dorința
cititorilor revistei „Salonul <strong>literar</strong>” din
Focşani şi, recunosc, a mea de a vă
cunoaşte a fost mai puternică decât
bunele maniere. Vom începe cu o
întrebare uşor banală: unde ați
petrecut copilăria şi care sunt cele mai
frumoase amintiri din acea perioadă?
MARINA ŞALEAPIN: Imi amintesc ca si
cum ar fi fost ieri copilaria mea, cu
toate că au trecut mulți ani. M‐am
născut în Rusia, la
Moscova, în 14
martie 1915, dar mi‐
am petrecut
copilaria la
Petersburg. Imi
amintesc bine acei
frumoşi ani: vara se
mergea la Foros,
Crimeea, oraş în
care locuia sora
mamei mele,
căsătorită cu Usco,
un om foarte
bogat,care deținea
monopolul ceaiului
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
din toata Rusia. Mai mergeam şi în
Caucaz, la Tisclavosk. La trei ani, tatăl
m‐a dus la teatrul Barischi. Primul
balet văzut a fost „Frumoasa adormită”
a lui Ciaikovski, iar după aceea am
asistat la primul mare spetacol de
operă: „ Barbierul din Sevilia”,în care
tata avea rolul lui don Basilio, iar eu nu
puteam să cred că tatăl meu poate fi
aşa de urât. Atunci el râdea, iar când
cortina se lăsa, ne trimitea multe
pupicuri. Mai târziu , rămânea trucat şi
venea să ne vadă la intrarea actorilor
în scenă. Am priceput că aşa se juca
tata cu noi. Era o persoana foarte
veselă, dar când se enerva era teribil.
Spre norocul nostru, îi trecea repede.
C.I.U:Avea tatăl dv. grijă de pregătirea
profesională a copiilor săi?
M.Ş: Mergând de mică să văd balet,
părinții mei au înteles că sunt
pasionată de dansul
clasic. De aceea m‐
au prezentat în fața
directorului
Filikovski de la
teatrul „Mariskaia „
şi m‐a rugat să
dansez. Din păcate,
după puțin timp m‐
am îmbolnăvit
foarte grav şi am
fost trimisă într‐un
sanatoriu în
Finlanda pentru
vindecare. Şi,
apropos de şcoli, în

________________________ 2 ________________________
1922, împreună cu toată familia, am
plecat la Londra. Eu, impreuna cu sora
mea Marica, mai mai mică decât
minecu doi ani, am intrat la colegiul din
Saxes deoarece copiii familiei noastre
cunoşteau foarte bine limba engleză,
considerată a doua limbă maternă.
Acest fapt se datora guvernantelor şi
perceptorilor pe care mama îi angaja
permanent. După un an, părinții mei au
decis să se stabilească la Paris, cred că
din cauza climei dar si din cauza
faptului că tatăl meu nu vorbea limba
engleză, dar cunostea bine limba
franceză. Aşa se face că în 1923 ne‐am
transferat la Paris unde, la opt ani, am
început şcoala de dans.
C.I.U: Va amintiți rolurile prin care tatăl
dumneavoastra a ramas nemuritor?
M.Ş: I‐am cerut tatalui meu să‐mi
spună care sunt rolurile cele mai
importante din cariera sa şi care a fost
rolul preferat. El mi‐a răspuns că atunci
când cântă iubeşte toate rolurile în
mod egal. Eu cred însă că a fost legat
sufleteşte mai ales de
rolul lui Boris
Godunov. Cred în
această ipoteză
deoarece a fost
primul cântăreț care
a dus opera şi rolul în
afara Rusiei. Aş
aminti şi Don Quijote
şi Mefisto, roluri pe
care le iubea foarte
mult şi din punct de
vedere recitativ, nu
doar muzical. Tata
era considerat atât în
Anglia cât şi în Franța
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
(de Academia franceză) drept cel mai
mare actor dramatic al secolului din
întreaga lume. I‐au decernat, într‐o
manifestație oficială, un inel care era
un cadou al lui Napoleon Bonaparte
pentru Talma şi se afla la muzeul
Academiei Franceze. Prin acest cadou,
tatăl meu era considerat un al doilea
Talma…
C.I.U: In cartea tatălui dumneavoastră
„ Pagini din viața mea”, îşi amintea că
la un examen de admitere într‐un cor,
el a fost respins iar Gorki a fost
acceptat. Ce ştiți despre prietenia lor şi
care sunt personalitățile timpului cu
care tatăl dv. a mai fost prieten?
M.Ş: Gorki a fost cu adevărat cel mai
mare prieten al tatălui meu. Ținea
foarte mult la el şi întotdeauna l‐a
ajutat. Când Gorki stătea la Capri, el îi
trimitea bani pentru a supraviețui,
deoarece din Rusia nu primea nimic şi
nu avea mijloace pentru a trăi. Dar
când tatăl meu a scris „Pagini din viața
mea”, Gorki a spus că el a scris acea
carte, ceea ce
nu era
adevarat.
Poate a fost
constrâns să
spună asta…
Tata s‐a
supărat mult
când a văzut
această
trădare, iar
ruşii i‐au
interzis
publicarea
acestei cărți.
Boşevicii‐

________________________ 3 ________________________
comunişti şi Gorki au sustinut aceasta
minciună, iar tata era dezamăgit de
felul în care a reacționat cel mai bun
prieten al său. Mai târziu, Gorki a fost
omorat de cei de care se temea atat de
mult, foştii prieteni – comunişti. A fost
păcat că s‐a sfârşit aşa o prietenie care
dura de mulți ani. Gorki a fost chiar
naşul meu şi a surorii mele Marica.
Aproape toți artiştii timpului erau
prietenii tatălui meu. Era foarte
apreciat de Karcov, Sirov, mulți pictori,
scluptori, actori, multe personalități
franceze, D Anunzio. Rahmaninov era
ca un frate pentru tatăl meu. Uneori
povesteau întâmplări deosebite. Una
dintre acestea este aceea când s‐au
dus să facă o vizită lui Tolstoi, pe care îl
cunoşteau şi îl admirau. Tata îşi
amintea cu mare bucurie că atunci
când aşteptau să intre în casa marelui
scriitor, la prima lor întâlnire, li se
îndoiau genunchii de emoție. Din acea
zi au devenit toți trei buni prieteni.
C.I.U: Tatăl dv. avea prieteni la
Bucureşti? Întreb pentru că pe 30
octombrie 1927 a concertat la Galeriile
Irecson din acest oraş……
M.Ş: Sigur, îmi amintesc de acest
concert, dar imi pare rău că nu‐mi
amintesc numele personalităților pe
care tatăl meu le‐a întâlnit…Eram prea
mică la vremea aceea… Ştiu că erau
mulți muzicieni, violonişti şi mari
somități <strong>literar</strong>e.
C.I.U: Camille Saint‐Saens a organizat,
se pare, la Paris, în sala Playel, o
recepție in onoarea lui Fiodor Şaliapin
si a lui Rimski‐Korsakov. La acest
eveniment a fost invitat si George
Enescu. Ce ştiți despre întâlnirea lor,
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
despre alte astfel de întâlniri ale tatălui
dv. cu personalități muzicale şi nu
numai muzicale?
M.Ş: Cu siguranță că s‐a stabilit un
raport de prietenie între ei, dar, cum
fiecare avea multe lucruri de făcut,
călătoreau când într‐o parte, când în
alta a lumii, se vedeau puțin. Viața
tatei, ca a tuturor artiştilor de altfel,
nu permitea să ai şi să menții
adevăratele şi atât de necesarele
prietenii. Eu, personal, nu l‐am
cunoscut pe marele Enescu, dar am
ascultat discurile lui. Ştiu de la tata şi
de la cei din jur că a fost un foarte
mare violonist. Tata cunoştea şi un alt
mare talent român: Grigoraş Dinicu.
C.I.U: Ce alte frumoase amintiri v‐au
rămas în suflet despre tatăl
dumneavoastră?
M.Ş: Am avut un tată nemaipomenit,
se juca mereu cu noi, râdea, ne lua în
râs, ne tachina. Seara ne spunea
poveşti pe care le inventa el, dar ne
spunea şi din cele ale lui Gogol. Ne
distra mult, iubea familia, fiii,fiicele. Îi
spunea mereu mamei:” Mamă, am
nevoie de un micuț pe care să‐l strâng
în brațe şi să‐l pup până mă satur. Fă‐
mi, te rog, un copil!” Era mereu alături
de noi şi suferea mult când trebuia să
se îndepărteze pentru a face un turneu.
Ca atunci când s‐a dus la New York
pentru multe luni de zile. Când a fost
la Buenos Aires să cânte ne‐a luat cu el
pe mine şi pe sora mea mai mică. Nu
putea să stea mult timp fără noi. A
sustinut concerte în toată lumea. Când
a fost constrâns să lase patria sa,Rusia,
a suferit enorm. Acolo el cânta
jumătate de stagiune la Moscova ,la

________________________ 4 ________________________
teatrul Balşoi, şi cealaltă jumătate la
Petersburg. Tatăl meu avea doua
familii, avea cinci copii cu prima soție şi
trei cu cea de a doua. Mama mea era
văduvă cu doi copii când l‐a cunoscut.
Deci avea cinci copii la Moscova şi cinci
copii la Petersburg şi el se împărțea
între ei. Zicea că „fiii mei trebuie să
aibă tatăl alături”. Noi, copiii, eram toți
foarte uniți, cu adevărat frați şi surori,
nu ne spuneam niciodată că suntem
doar pe jumătate frați şi surori
deoarece eram doar o singură familie.
Atunci când noi ne‐am stabilit la Paris,
o parte dintre frații mei erau deja mari,
căsătoriți, alții erau plecați în America,
la Universitate. Unul dintre frații mei a
terminat Boss Tecnologics şi a devenit
doctor în fizică şi chimie. A lucrat la cea
mai mare companie petrolieră din
America până la pensie. Altul a studiat
la Paris, unde a devenit pictor, dar
după un timp a plecat şi el în America.
Aici a desenat peste treizeci de ani
coperta de la Times Magazine după o
idee proprie, punând pentru prima
oară în practică fotografii în loc de
portrete. Cel de‐al treilea frate a făcut
actorie cinematografică, s‐a lansat la
Hollyood, unde a făcut filme până la
sfârşitul vieții sale. Ultimul său film a
fost: „În numele trandafirului”. Si el
purta numele de Fiodor Şaliapin ca şi
tata. De multe ori erau confundați.
Surorile mele s‐au căsătorit, una cânta
foarte bine şi a fost profesoară la New
York. Alta a ramas la Moscova, era
actriță şi s‐a căsătorit cu un actor, ținea
chiar multe conferințe. Alta era o
pictoriță faimoasă, dar după ce s‐a
căsătorit nu a mai profesat. Eu, în
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
schimb, am terminat şcoala de balet,
dar am căzut şi mi s‐a rupt tendonul de
la genunchi. De aceea am renunțat la
dans, mai târziu am făcut institutul de
decorații interioare într‐o şcoală
americană, iar mai târziu m‐am
căsătorit şi n‐am mai realizat nimic din
punct de vedere artistic. După război,
au venit dificultățile financiare şi m‐am
îmbarcat pe nave, am devenit prima
femeie ofițer din marina comercială
italiană. A m încă permisul de navigare,
aparțin lumii mării.
C.I.U: La Paris, în tinerețe, ați fost
prietenă cu Constantin Brâncuşi. Cum l‐
ați cunoscut si care sunt amintirile
dumneavoastră despre acest om? Cum
era Brâncuşi ca prieten şi ca artist?
M.Ş: El a fost pentru mine Maestrul
meu, un Guru. M‐a învățat multe
lucruri despre arta modernă, cunosc
exact cum gândea şi de ce arta sa
căpăta acele forme speciale. El căuta în
artă bucuria, simplitatea. Nu putea, de
exemplu, să sufere Wagner, din cauza
căruia ne certam adesea. Eu eram
îndrăgostită de muzica din „Maeştrii
cântăreți din Nurenberg”, pe care am
ascultat‐o dirijată de Toscanini la
Salsburg si eram foarte entuziastă.
Brâncuşi îmi zicea: „Nu‐mi vorbi de
Wagner, deoarece ceea ce face el nu e
artă, arta e bucurie, nu tortură”. Era
împotriva multor lucruri moderne.
Pentru a mă dezarma, lua în mână o
portocală şi o arunca în aer zicându‐mi:
„Uite cum zboară Ce frumusețe!
Portocala care zboară, iată arta!” L‐am
cunoscut prin intermediul prietenei
mele Florence Mayer, fiica directorului
de la Washinton Post, cred că era chiar

________________________ 5 ________________________
proprietarul. Eugene Mayer era un
personaj foarte inportant in America.
Doamna Mayer a organizat prima
expozitie individuaă a lui Brancuşi în
America, dupa care a devenit cunoscut
în toată lumea. O cunoşteam pe fiica
sa, Florence, care mi l‐a prezentat pe
Brâncuşi la Paris, în casa din Impasse
Rousin,în cartierul latin, langă rue de l‐
Universite. Din acea zi, el a devenit
prietenul meu cel mai bun. De multe
ori eram chiar capricioasă deoarece
mergeam să‐i fac vizite fără să‐l
avertizez. Când simțeam dorința să‐i
vorbesc, luam metroul şi coboram la
Universitate, alergând la casa sa,
sunam la clopoțel şi atunci Brâncuşi
venea să‐mi deschidă uşa studiului,
care era şi locuința sa. Atelierul era
plin de statui şi bucăți de marmură.
Venea mereu îmbrăcat cu o salopetă
albă, cu o bască albă pe cap şi cu lunga
sa barbă albă. Deschidea poarta iar
ochii săi se iluminau când mă vedea şi‐
mi spunea râzând: Marinita! Intram iar
apoi el îmi pregătea un cocteil ce mă
îmbăta un pic deoarece era un amestec
de suc de portocală cu rom, era foarte
bună. Câte o dată îmi gătea mâncăruri
româneşti. Carnea o făcea la grătar,
direct în cuptorul în care cocea statuile
de bronz. Îmi făcea chiar fasole făcăită.
Cu toate că au trecut mulți ani, mai
simt încă acele deosebite gusturi ale
mâncărurilor româneşti.
C.I.U: Ați avut norocul de a observa
cum, dintr‐un bloc de piatra sau dintr‐o
bucată de metal brut etc. s‐a născut o
operă de artă? Ati fost muza sa, v‐ a
dedicat vre‐o statuie?
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
M.Ş: Mie nu‐mi place să pozez din
cauză că‐mi place mai mult să vorbesc
şi nu suport să stau imobilă. Mergeam
la el ca să vorbesc, să râd, să am un sfat
sincer. In viața mea am pozat doar o
singură dată şi n‐am vrut s‐o mai fac.
Vroia sa‐mi dăruiască o statuie dar a
venit razboiul şi nu ne‐am mai văzut,
eu plecând în Italia, iar el a rămas la
Paris. Avea mulți prieteni. Ştiu că îmi
vorbea des despre un bun prieten,
poetul american Ezra Paund, despre
compozitorul Enric Santi şi Mileni.
C.I.U: In anul 1965, criticul James Farrel
scria: „ alături de Shakespeare şi
Beethoven se mai află un alt
Dumnezeu, iar acesta este românul
Brâncuşi”. Iar sculptorul şi criticul
american Sidney Gesta afirma: „ de pe
timpul lui Pericle, de la sculptura lui
Fideas (sec.V i.H.) umanitatea nu a avut
un sculptor aşa de genial”. Cum era
tratat de contemporanii săi? Era
admirat? Era ignorat?
M.Ş: Francezii îl considerau pe Brâncuşi
un foarte mare artist, deoarece era un
inovator, un inventator, un adevarăt
creator. Acum nimeni nu mai înțelege
nimic în artă, o operă fără nici o
simnificație este considerată artă în
timp ce adevărata artă este
considerată în afara modei. In
consecință, este un moment de totală
confuzie.
C.I.U: Marele sculptor era şi un
înțelept.A scris şi aforisme. Iată unul
dintre ele: „femeia nu trebuie să fie
descoperită”. A fost supranumit”
principele țăran”. Care era
comportamentul său cu femeile? Cât
era principe şi cât era țăran?

________________________ 6 ________________________
M.Ş:Era un țăran, dar avea
comportament de principe, care
înțelegea țăranii. Era un principe ce
considera țăranii ca pe supuşii săi, dar îi
înțelegea şi îi iubea. Era puțin țăran,
era un individualist superior, era un
maestro, ori țăranii nu sunt maeştri, ei
sunt doar elevi. Cu femeile era mereu
un principe. Imi povestea că el venise
la Paris pe jos, deoarece nu avusese
bani. Aici a început să studieze
sculptura la Academia franceză cu
Rodin, de ale cărui opere era
îndrăgostit. Mai târziu, nu a mai fost de
acord cu ideile mentorului său şi a
abandonat cursul începând să dezvolte
un stil personal. Imi povestea că atunci
când era încă un băețandru făcea viori
pentru muzicanții țigani din România,
care erau înnebuniți după
instrumentele sale, considerate un fel
de Stradivarius în mediul respectiv. El
era un genio, avea o mare intuiție, era
ca un profet.
C.I.U: Viața dumneavoastră a fost
marcată de faptul că sunteți fiica unei
mari personalități mondiale. Cum a
decurs viața dumneavoastră în familie
şi societate, ținând cont că a fost
dominată de prezența puternică a
tatălui?
M.Ş: Viața mea a fost foarte liberă, dar
foarte sever educată, foarte mult
studiu deoarece am avut exemplul
părinților noştri şi am avut chiar un
perceptor englez, care trăia în casa
noastră. El ne învăța totul. O figură
importantă care,din păcate,nu mai
există. Am cunoscut pe viitorul meu
soț când părinții mei, împreună cu sora
mea mai mică, erau în turneu în
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
Japonia şi China. Eu am refuzat să‐i
însoțesc şi am plecat să studiez la
Academia de arta dramatică din Viena,
stimulată fiind de faptul că am
cunoscut actorii de la teatrul Burg din
Salisburg şi doream să fiu ca ei. De la
Viena am venit în Italia să fac puțin
cinema. Aici l‐am cunoscut pe soțul
meu, care era director general pentru
cinematografie la minister. Cum tata
murise, mama vroia să mă țină cu ea în
America. Eu, ştiind această intenție, am
fugit de acasă. Mai întâi m‐am dus la
Londra, iar mai tarziu am venit în Italia.
Viitorul meu soț era căsătorit dar nu
avea copii. După doi ani am început să
locuim împreună iar după alți
şaptesprezece ani ne‐am căsătorit. A
fost o surpriză pentru toți cei ce ne
considerau deja căsătoriți şi credeau că
le‐am făcut o glumă. Când am decis să
trăiesc împreună cu soțul meu, mama a
venit în Italia în vizită şi sfârşi prin a‐mi
adora soțul şi era mereu de partea sa
zicând: „El are dreptate. Taci, deoarece
are dreptate”. Îi dorea mult bine, dar şi
el era o persoană excepțională, de o
bunătate pe care n‐am mai întâlnit‐o, o
inteligență sclipitoare şi mare
frumusețe. Am fost foarte norocaoasă
că l‐am cunoscut , era o ființă total
benefică. Prin intermediul soțului meu
care era Director la cinematografie,
fondatorul de la Cinecitta, am
cunoscut, bineînțeles foarte mulți
actori şi actrițe, regizori ce veneau în
casa noastră. Vittorio de Sica m‐a
văzut o dată la un restaurant şi a luat
chitara de la un muzicant , s‐a aşezat
lângă mine şi mi‐a cântat „Parla mi
d’amore Mario”(vorbeste‐mi de

________________________ 7 ________________________
dragoste, Mario). Erau cu toții prieteni,
se mergea la vânătoare. Soțul meu cu
Gino Cervi, Osvaldo Valenti, un foarte
bun actor, alti prieteni, regizori ai
timpului. Felini nu era celebru
deoarece era prea tânăr, mai târziu l‐
am cunoscut si‐am lucrat cu el în filmul
„Casanova”, în care eu aveam un mic
rol. Am avut o foarte mare prietenie cu
Arturo Toscanini, cu care devenisem
prietenă la Salsburg. Mergeam des ca
să‐l văd la teatru, iar el mă chema
dulce „sciagurata” (disgrațiata),
supranume cu care mă chema toată
familia Toscanini. Eram bună prietenă
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
cu Vali, fiica lui Toscanini, naşa fiicei
mele. Am avut o viață dedicată artei şi
mereu lângă artişti, am auzit si am
văzut lucrurile cele mai frumoase ale
epocii. Toscanini era un mare director
de orchestră, om care ştia să scoată în
relief adevărata muzică aşa cum a fost
gândită şi simțită de compozitor. Când
dirija el, orchestra dispărea şi rămânea
doar muzica. Era un mare geniu şi nu
mai exista un altul ca el. Nici măcar
Caraian, un mare artist si, pentru mine,
ca un frate, nu putea să‐l egaleze.
Toscanini era unic şi nimeni nu putea
să‐l ajungă. Mi‐a plăcut cum interpreta
Tito Scippa. Am cunoscut
chiar mulți pictori, dar
preferatul meu era De Chirico.
C.I.U: Dacă am face astăzi un
bilanț al vieții dv., ați putea
spune că sunteți mulțumită de
viața trăită, ați fi vrut să
schimbați ceva din ea?
M.Ş: Nu, n‐aş schimba nimic.
Imi pare rău că nu am mai
putut să dansez deoarece era
pasiunea mea, dar viața a
fost pe de o parte interesantă,
nemaipomenită, frumoasă şi
fericită, iar pe de altă parte
foarte dificilă din cauza
războiului, a politicii. Atunci,
soțul meu era ministru fascist,
prieten cu Mussolini . După
cum spuneau toți, a fost un
foarte mare om, bun,
generos, cinstit şi foarte
inteligent, un mare scriitor,
într‐un cuvânt o persoana
extraordinara. De fapt, în Italia lui

________________________ 8 ________________________
Musolini s‐au făcut lucruri mari, eu l‐
am admirat enorm, iar tatăl meu
spunea că Italia era de nerecunoscut
când era acesta la putere.După război,
soțul meu nu a mai putut lucra
nefiindu‐i permis să câştige nici măcar
o liră. El era unul dintre cei mai mari
jurnalişti din Italia. Printre cei mai
cunoscuți erau Branzini, Montanelli,
Monelli şi soțul meu, Luigi Freddi. El nu
a mai putut lucra, doar Angiolini,
directorul de la „Timpul” i‐a dat câteva
idei să scrie despre țigani, cutremure şi
duele. Despre Puşkin a scris cum nici
măcar ruşii nu au putut scrie. In
treizeci de ani a putut scrie doar cinci
articole ce‐au avut mult succes.
Jurnaliştii timpului erau toți de stânga
şi nu i‐au dat de muncă. Cum el nu
putea să lucreze, am fost constrânsă eu
să lucrez ca să mențin familia. Aşa am
început să navighez, am făcut cinci ani
şi jumătate ca prim ofițer pentru
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
călătorii de la clasa întâi pentru Italia,
iar apoi trei ani şi jumătate pentru
hotelurile CIGA. După cinci ani de când
nu mai lucram pe mare, m‐am întâlnit
cu preşedintele de la FINMAR de
atunci, care se numea Nordio, şi i‐am
zis glumind: dumneavoastra nu ştiți,
dar eu sunt o supusă a dumneavoastră.
Nu măcredeți, dar eu am călătorit cu
Italia Navigationi mai mult de cinci
ani”. El mi‐a răspuns: „ Draga mea, eu
ştiu tot despre dumneavoastră, sunteți
o legendă”. Marinarii nu iubeau
femeile ofițer, dar la mine țineau toți.
Îmi spuneau că sunt un marinar ca şi ei.
Am fost prima femeie ofițer din marina
italiana. M‐a ajutat mult în cariera mea
faptul că vorbeam şi scriam în cinci
limbi: rusa, engleza, franceza, italiana,
germana. Vorbeam şi limba spaniolă,
un pic chiar şi suedeza.
C.I.U: Ce gânduri aveți pentru cititorii
revistei„Salonul <strong>literar</strong>”?
M.Ş: Doresc mult succes tuturor celor
care citesc aceste rânduri, celor care au
plăcerea de a scrie şi sunt cinstiți în tot
ceea ce fac şi celor care scriu adevărul!
Va doresc mult, mult noroc în
interesanta dv. preocupare,d‐le
director al revistei „Salonul <strong>literar</strong>!”
C.IU: Doamna Şaliapin, țin să vă
mulțumesc pentru amabilitatea dv. şi
vreau să fiu printre cei dintâi care vă
urează „LA MULȚI ANI!” cu ocazia zilei
dv. de naştere! M‐aş bucura să vin şi la
sărbătoarea centenarului dv.!
Interviu realizat de Culiță Ioan
UȘURELU
Traducerea Teodora BADIU

________________________ 9 ________________________
Iubire în tranzit
Pământul zornăie
a lanț de câine
Pe la streaşina
casei dimineața
vine
Pe câmp țăranii‐
gârbovite flori
La umbra lor se odihnesc cocori.
Nechează calul murg
Sapa scoate un scrâşnet prelung
Copiii mi‐au plecat de mult
În golul porții ei nu ajung.
Întors acasă deschid poarta‐ncet
Amurgul pe prispă scrie un sonet
Pe masă, doi cârnați şi‐o pâine
Doamne , îmi ajung şi mâine!
Pământul zornăie a lanț de câine
Pe la streaşină de casă moartea vine
Ne vom iubi în seară
Pe‐o bancă galbenă de piață…
In azilul speranței ninge cu semne
de‐ntrebare
Încă n‐am plecat doamnă
E ultima mea noapte de toamnă
Pe calul meu de sete stins
Rămân pe drumul nins
În azilul speranței
Ninge cu semne de‐ntrebare
Pe umbra mea , stranii,
Se scutură castanii
IUBIRE IN TRANZIT
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
Sărutul pământului mă moare
Cireşul tatei dă în floare
În azilul speranței
Ninge cu semne de‐ntrebare
Manechinele abandonate
Îşi masează sânii
Cu visele mele fac troc
Viața e un cosmic iarmaroc
Mâine poate n‐am să mai fiu
Tu poate n‐ai să mai vii
Chiar dacă cerul are zăbrele
Îmi ajunge lumina unei stele.
În azilul speranței
Ninge cu semne de‐ntrebare
Pe umeri țin scara îngerului proscris,
plecat
Şi‐mi aduce capul umbrei , decapitat.
Totul e uns , merge pe roate
La sate.
Doamna cultură învață carate
Lângă primărie, moartea goală
Bate coasa în drum
Consilierii stabilesc taxa pe fum
În azilul speranței
Ninge cu semne de‐ntrebare
Doamnă, încă n‐am plecat
Nu‐s decât o ruginită mască
Ce‐şi bea moartea din ceaşcă.
Constantin DRILEA

________________________ 10 ________________________
Petersburg – metropolă cu stil occidental
Radu BORCEA
Am ajuns la Petersburg venind cu avionul de la Vilnius şi am survolat oraşul
vreme de 20 de minute, pentru că nu aveam intrarea liberă pe una dintre pistele
Aeroportului „Pulkovo”. După ce ne‐am cazat la un luxos hotel din apropierea
renumitului bulevard Nevski Prospect, am ieşit să facem un tur al oraşului împânzit
de canale şi poduri construite fiecare în alt stil. Petersburgul este un oraş‐muzeu în
care se găsesc clădiri de o rară frumusețe. Este o metropolă cu stil occidental, baltic şi
nordic deopotrivă, asemănător capitalei Suediei, Stockholm, pe care aveam să o
vizitez doi ani mai târziu, în 1985. Petersburgul, numit la început Schlotburg, este un
oraş relativ tânăr față de alte mari oraşe europene, fiind fondat de către Țarul Petru
cel Mare (1670‐1725) în anul 1703, pe un teren mlăştinos în regiunea Golfului Finic, la
vărsarea Fluviului Neva în Marea Baltică. La 29 iunie 1703, mitropolitul de Novgorod
a aşezat în mijlocul fortăreței în construcție piatra fundamentală a Bisericii „Sf. Petru
şi Pavel! Mai târziu, pe una dintre porțile cetății a fost ridicată o statuie din lemn, în
mărime naturală, a Apostolului Pavel, cu două chei în mână, de la Iad şi Paradis. În
anul 1712 începe construirea Mânăstirii „Alexandru Nevski” şi, în acelaşi timp, este
trasată de‐a curmezişul pădurii şi mlaştinii o şosea largă, numită mai târziu Nevski
Prospect, ce lega Mânăstirea de Amiralitate. În momentul construirii oraşului, Petru I
a interzis construcția caselor de piatră în întreaga Rusie, pentru ca materialele şi
meşterii zidari să ajungă la Sf. Petersburg. Fiecare căruțaş trebuia să aducă aici câte
trei pietre mari, iar vapoarele, câte 30‐50 de pietre. Legea lui Petru I a rămas în
vigoare 60 de ani şi a contribuit la edificarea unui oraş solid, amplasat pe 101 insule.
Nici o casă nu se construia pe mai mult de patru niveluri, fiindcă nici o altă clădire nu
trebuia să întreacă în măreție Palatul de Iarnă unde Țarul îşi avea reşedința. A 10‐a
parte din suprafața Petersburgului este ocupată de canale, iar întreaga regiune este
mai întinsă decât teritoriul Austriei. După întemeierea Petersburgului, trimisul Franței
numea oraşul „marea fereastră din Nord, deschisă de curând, prin care Rusia privea
spre Europa”. Localnicii se mândresc cu oraşul lor, cu toate că, din 1703, au avut loc
peste 200 de inundații, unele catastrofale, care i‐au pus la grele încercări. Cele mai
grave s‐au produs fix la fiecare 100 de ani, în toamna anilor 1724, 1824 şi 1924, când
nivelul Nevei a depăşit cu 4 metri cota de inundații. În 1724, la salvarea victimelor a
participat însuşi Petru I, care s‐a îmbolnăvit de pneumonie şi a murit un an mai târziu.
Savanții au studiat cauzele inundațiilor şi au ajuns la concluzia că în Golful Finic din
Marea Baltică se formează un ciclon care împinge apele în sensul invers al curgerii
Nevei, fluviu în lungime totală de numai 70 km. Oraşul de pe Neva este şi o putere
economică a Rusiei, dar şi o mare civilizație împreună cu toate oraşele‐satelit,
Pavlovsk, Petrodvoreț şi Puşkino. În cea de a treia duminică din luna august am luat
oraşul la pas, apoi cu vaporaşele, prin locurile cele mai frumoase. Gazdele, ținând să
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 11 ________________________
ne arate rolul oraşului în timpul revoluției din februarie 1917, ne‐au programat o
primă vizită pe Crucişătorul „Aurora”, de unde marinarii au luat cu asalt Palatul de
Iarnă. Pe puntea vasului am trăit câteva minute emoționante, după ce, de grupul
nostru, s‐au ataşat mai mulți copii de vârstă şcolară, însoțiți de trei învățătoare. Erau
din Basarabia şi, auzindu‐ne vorbind româneşte, fața le radia de bucurie. O fetiță de
lângă mine, de vreo 8‐9 ani, mergea mai mult cu spatele şi se uita la buzele mele
încântată că mă înțelege în tot ce spun.
‐ Cum te cheamă ? o întreb, la care ea a răspuns cu o ignoranță indusă de şcoala în
limba rusă:
‐ Nu ştiu româneşte să răspund!
‐ Dar tu în ce limbă vorbeşti acum? încerc eu să o provoc.
‐ Moldovineşte!
‐ Şi eu în ce limbă vorbesc?
‐ Tot moldovineşte (!?), îmi răspunde ea.
‐ Vorbim amândoi aceeaşi limbă, limba română, îi spun eu, oferindu‐i mai multe
bucăți de cingum roz.Am mai întrebat‐o iarăşi cum o cheamă.
‐ Angelica mă numesc, a răspuns ea cu candoarea specifică vârstei.
La plecare îi spun unei învățătoare (purta o rochie de stambă, ca la noi prin anii ’50),
care se interesa de România, să nu uite să învețe copiii în limba în care spun acasă
mamă. La Petersburg, Arta începe în acelaşi timp cu Istoria. Începem şi noi cu cel mai
vechi monument de artă, Fortăreața Petru şi Pavel (Petropavlovsk), amintită ceva
mai înainte, care se află pe Insula Iepurilor. Zidurile ei, din piatră, erau destinate să
apere oraşul de duşmani, dar biserica, având două turnuri ascuțite în loc de cupole,
aurite masiv, era folosită ca loc pentru slujbe religioase. În interior a fost folosit
„barocul rusesc”, iar altarul este din lemn aurit. Pereții sunt încărcați de steaguri
străine capturate în Războiul Nordic dus de Petru I împotriva Suediei, între anii 1799‐
1721, pentru a obține ieşirea la Marea Baltică. La Petropavlovsk se găsesc osemintele
tuturor țarilor şi țarinelor Rusiei, aşezate în enorme sicrie argintate, cu excepția
sicriului Țarului Nicolae, ucis împreună cu toată familia de către bolşevici. Sicriul lui
Petru I este acoperit de un munte de flori, ghidul (o rusoaică absolventă a
Universității Bucureşti) ținând să ne spună că „acest Cezar a contribuit enorm de
mult la măreția Rusiei țariste”. În această biserică a fost excomunicat, ca eretic,
celebrul scriitor Lev Tolstoi. Ulterior, fortăreața a devenit o închisoare politică
sinistră, numită Petroțkoi, unde deținuții erau ucişi mai întâi psihologic, întrucât nu
puteau lua contact cu nimeni şi nu auzeau nici cel mai mic zgomot deoarece gardienii
aveau consemn să circule pe holuri cu papuci şi cizme de pâslă.
Următoarea țintă a vizitei noastre a fost Palatul de Iarnă, actualul Muzeu
„Ermitaj”, al treilea muzeu din lume după „Metropolitan” din New York şi „Britisch
Gallery” din Londra. Dar despre această bijuterie arhitecturală, despre picturile şi
sculpturile celebre pe care le adăposteşte, precum şi despre celelalte valorile artei
monumentale din Petersburg, voi reveni cu un nou episod în numărul următor al
„Salonului <strong>literar</strong>”.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 12 ________________________
OGLINDĂ ,OGLINJOARĂ, CINE­I CEL MAI
NEAGU­N ŢARĂ ?
VASILE PLUGARU‐CYCLOP
Aidoma reginei din povestea Albei ca Zăpada, care‐şi întreba oglinda
fermecată”cine‐i mai frumoasă‐n țară”, tot astfel şi Redactorul şef – Gheorghe Andrei
Neagu‐ al revistei „Oglinda <strong>literar</strong>ă” de la Focşani, îşi întreabă, uneori, revista pe care
o conduce, întocmai ca pe o magică oglindă. Numai că întrebarea domnului Neagu nu
are ca obiect al „curiozității” frumusețea , ci altceva mult mai terestru, sinonim cu
arătatul bicepşilor, după cum se va vedea. Ba, încă ‐ trebuie să mărturisesc ‐ am
„studiat” paginile „Oglinzii” cu atenție sporită, dar şi coperțile, muchiile , de la nr.77
al revistei din luna mai încoace, iar surprizele nu s‐au lăsat aşteptate, începând cu
straşnicele surprize de la pagina 3471 ( al nr. 77 din luna mai 2008) ce găzduieşte
penibilul articol, cutremurător (de râs) intitulat:”Aurel M. Buricea, un sacerdot al
poeziei virile”, prin care este glorificat un grafoman ce s‐a dovedit a fi şi plagiator.
Isprava cu pricina‐ cea a glorificării‐aparținând domnului Ştefan Codrin(autor al unor
sonete aproximative, modeste, prin a căror „măiestrie” nu se plasează mult mai sus
de „obiectul” adorației sale: Aurel M. Buricea), devenit lăudătorul unui impostor care
s‐a descalificat ca scriitor prin furtul <strong>literar</strong> dovedit de mine, numit PLAGIAT. Gest
despre care m‐am pronunțat pe îndelete într‐un articol intitulat „Buricea
(pământului) sau grafomanul plagiator”, ce a fost publicat de vreo patru reviste din
țară, în perioada octombrie‐decembrie 2008.
Ei, bine, atât de tare s‐a supărat dl.Redactor şef al revistei „Oglinda <strong>literar</strong>ă”‐
Gheorghe Andrei Neagu‐ pentru îndrăzneala mea de a‐i deconspira pe cei doi
împricinați‐ A.M.Buricea şi Ş.Codrin‐ încât ,de supărare, a început să simtă şi să vadă
invers: pe scriitori majori îi vede”minori”, iar pe câte unul minor la propriu şi la
figurat (dar purtător de fustă şi de nuri, având doar 15 anişori), îl vede…major! Aşa se
face că în sus‐numitul număr al revistei”Oglinda <strong>literar</strong>ă” din luna noiembrie 2008,
dintre cărțile „vernisate”cu poze la rubrica „Bibliopolis”, cam vreo trei dintre
succintele prezentări operate de dl. Gheorghe Andrei Neagu mi‐au atras atenția în
mod deosebit, astfel:
Prezentarea cărții”Cruciş de săbii”, autor: Gheorghe Mandan, Ed.”Cartea Moldovei”,
396 pagini, despre care aflăm că este „un roman istoric ce tratează epoca lui Dimitrie
Cantemir într‐un context mai larg şi mai puțin abordat de alți autori.Volumul este o
reuşită în ilustrarea epocii, dar şi în rezolvarea conflictelor istorice ascunse de
istorici.”Aşa o fi, că prea spune cu foc!
Prezentarea entuziastă a volumului de versuri”Şarpele alb”, autor: Nira Costaleco, Ed.
Transilvania , 205 pagini, prin care dl Neagu îşi informează cititorii precum că:
„Volumul de debut al autoarei de numai 15 ani surprinde prin construcție , temă şi
tratare a subiectului erotic ce bântuie generația pro mai abitir decât tema clasică a
iubirii atât de des prezentată de contemporanii recunoscuți ca atare”. Pentru ca, în
finalul apoteotic al sforăitoarei prezentări , cuprins de un optimism debordant, dl.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 13 ________________________
Neagu să conchidă la modul vaticinar, ca un veritabil vizionar şi clarvăzător:”autoarea
poate avea un mare viitor dacă va găsi soluții adecvate creşterii(sic!)valorii sale.”
De‐ar mai trăi astăzi un Labiş, un Rimbaud, la citirea unor asemenea ditirambice
rânduri, ar păli de invidie până s‐ar albi precum…”Şarpele alb”! Dar sunt convins că
paloarea le‐ar dispărea subit după citirea volumului „Şarpele alb” , iar din pricina
invidiei cacialmist provocate de dl. Neagu, ambii poeți precoci ar trece rapid de la
sperietură la veselie…
Pe cât de optimist şi de generos cu aprecierile a fost recenzentul cu cartea nurliei
autoare de 15 ani (a cărei poză de pe copertă o prezintă mai degrabă drept o divă ”en
titre”), pe atât de pesimist şi de parcimonios cu laudele devine dl Gh. A. Neagu în
prezentarea cărții „Sub aura cuvintelor”, autor: Nicolaie Dorel Trifu, Ed. Fundația
Culturală Antares, 226 pagini, despre care iată ce ne spune: „Autorul înmănunchează
în acest volum o parte din eseurile publicate în presa vremii, care încearcă să pună în
lumină scriitori minori contemporani despre care cu greu se va mai auzi câte ceva în
viitor, alături de valori naționale ca Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Nicolaie Labiş etc.”
Va să zică , cyclopindu‐mă cu atenție sporită asupra textului de mai sus , deduc
indubitabil că dl. Neagu, deşi nu a aflat încă despre umilul amănunt că înainte de
„etc.” nu se pune virgulă, în schimb, ştie cu siguranța unui Nostradamus că despre
aşa‐zişii… „scriitori minori contemporani” ale căror cărți au fost comentate de către
Nicolaie Dorel Trifu în cartea sa…”cu greu se va mai auzi câte ceva în viitor!”Ca unul
care cunosc bine această carte, țin să subliniez că dl. Neagu nici măcar nu exagerează
cu etichetările , ci minte cu neruşinare şi‐şi dezinformează cititorii cu nedisimulat
dispreț când afirmă nonşalant:”scriitori minori contemporani despre care cu greu se
va mai auzi ceva în viitor”. Întrucât nu dă nici un nume despre acei „scriitori minori
contemporani”‐ cum era obligatoriu să procedeze – aşa cum de altfel a făcut cu
scriitorii care în viziunea dumisale sunt „valori naționale,” cât de credibilă poate fi o
asemenea apreciere globală pentru aceia care nu au citit cartea „Sub aura cuvintelor”
şi, volens‐nolens, crezându‐l pe cuvânt pe dl.Gh. A. Neagu, îşi vor însuşi astfel opinia
eronată şi răuvoitoare a recenzentului? Dar, nu‐i nimic! Dacă s‐a „sfiit” dl. Neagu să
exemplifice , pentru că , fie şi simpla nominalizare a „minorilor” , i‐ar fi contrazis
categoric susținerile, o fac eu, acum, cu toată responsabilitatea. Iată, aşadar, cine
sunt acei „scriitori minori contemporani” , cum îi califică dl. Neagu, descalificându‐se ,
astfel, ca recenzent prob şi de bună credință:Gheorghe Istrate , Dumitru
Pricop(regretatul poet vrâncean , până în iulie 2007 contemporan cu dl. Neagu),
regretatul poet Ion Stratan (contemporan până în 2005 şi cu domnul Neagu), poet
important care a primit nenumărate premii <strong>literar</strong>e, Gheorghe Vulturescu, Grigore
Grigore, Corneliu Antoniu, Sterian Vicol, Geo Olteanu, toți‐ poeți consacrați(
adică…majori, domnule Neagu!) cu cărți importante publicate şi premiate
[volumul”Fragmente despre infinit (101 intropoeme” a lui Gheorghe Istrate a luat
Premiul Academiei Române pentru poezie în anul 2002]; după cum şi dintre volumele
lui Dumitru Pricop, 3 (trei)dintre cărțile lui au primit , de asemenea, importante
premii <strong>literar</strong>e!, toți aceşti poeți având cărți bine cotate de critica <strong>literar</strong>ă. De
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 14 ________________________
asemenea , tot la capitolul „scriitori minori contemporani” – potrivit aceleeaşi viziuni
negativiste şi găunoase a d‐lui Gh.A.Neagu – s‐ar înscrie şi prozatorii: Apostol Gurău,
Emanoil Toma, Culiță Ioan Uşurelu, Cornel Constantin Ciomâzgă. Prozatori consacrați,
autori ai unor cărți valoroase (îndeosebi romane), bine primite de critica <strong>literar</strong>ă,
despre ale căror scrieri autorul culegerii de eseuri şi cronici <strong>literar</strong>e bine primite de
critica <strong>literar</strong>ă‐ Nicolaie Dorel Trifu‐ s‐a pronunțat cu acuratețe şi obiectivitate.
Despre toți cei nominalizați mai înainte şi etichetați drept „scriitori minori” de
domnul Neagu, aş remarca faptul că de mai multă vreme se aude şi încă numai de
bine!, spre stupefacția contrariată a domnului Neagu, pe care‐l asigur, în
contradictoriu cu proorocirile sumbre al domniei sale, că despre aceştia se va mai
auzi multă vreme de acum încolo!...
Hotărât lucru, domnului Gh. A. Neagu cineva i‐a inversat scara valorilor , ori
i‐a sustras‐o din înnegurata‐i vizuină( că de viziune nu poate fi vorba), iar drept
urmare, dânsul , de la o vreme a început să vadă şi să simtă invers: pe minori (ca în
cazul autoarei de 15 ani) îi vede majori (la propriu şi la figurat), iar pe majori îi vede…
minori, ca efect al unei optici inverse…
Aşa se‐ntâmplă când cineva deține „Arme şi lopeți” şi le lasă de izbelişte , la
îndemâna copiilor: o iau razna şi se năpustesc asupra celor fără de vină ori cusur.Ca
să fiu sincer până la capăt, trebuie să recunosc şi să constat că întreaga „vină” o
poartă autorul cărții „Sub aura cuvintelor” pentru supărarea pricinuită domnului
Neagu: altceva ar fi fost dacă dl.Nicolaie Dorel Trifu ar fi scris în cartea sa despre
redutabilii grafomani Aurel M. Buricea, Victor Sterom, Valeria Manta Tăicuțu , atât de
dragi inimii domnului Neagu…
SE EXCLUD RECIPROC EMINESCU ŞI MAIORESCU ?
Ideea că între moartea intelectuală, civilă şi
creatoare şi cea clinică, naturală şi ideologică a existat un
decalaj de cinci ani capătă, observ, tot mai multă audiență
printre eminescologi. A existat oare, cum se tot vehiculează,
forțe interesate în scoaterea lui din lume, din conştiința
publică şi din haloul spiritului românesc înainte de moartea
lui naturală, în decimarea lui intelectuală înainte de a‐şi da
obştescul sfârşit? Ce‐a făcut Eminescu în cei cinci ani de
tăcere – intervalul dintre 28 iunie 1883 şi 15 iunie 1889?
Sigur că întrebările ar putea continua, dar nu insistăm, în locul lor preferăm să trecem
în revistă întâmplările care au generat atâtea controverse şi derute epistemice şi pe
care harnicul eminescolog Theodor Codreanu le‐a escavat cu atâta rigoare şi aplecare
pentru lucrul bine certificat.
Stăruim. A existat o cabală interesantă în eliminarea lui Eminescu din arhitrava
conştiinței mai bune a românilor? Dacă da, atunci trebuie văzut care a fost miza şi pe
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 15 ________________________
ce motive s‐au calat toate vâltorile abătute asupra poetului într‐o vreme când era în
imposibilitate de a se apăra.Trei se pare c‐au fost circumstanțele ce‐au contribuit la
neutralizarea înainte de vreme a poetului devenit incomod.În primul rând
desprindem o cauză politică, generată de noile circumstanțe europene în care
România încerca să‐şi facă vaduri noi de protecție şi afirmare, când continentul
nostru se structura în noi centre de putere. În aceste condiții, România se pregătea să
încheie Tratatul secret cu Puterile Centrale, ceea ce, era de presupus, îl va scandaliza
serios pe Eminescu întrucât avea ca urmări colaterale abandonarea Transilvaniei şi a
românilor din Ardeal. Verbul acid, patetic şi necruțător ar fi încurcat mult tratativele
în derulare şi‐ar fi alertat conştiința publică românească asupra consecințelor
dezastruoase pentru ideea de unitate națională şi pentru idealul Daciei Mari, aşa cum
se prefigura în cadrul Societății „Carpații” în care Eminescu avea o poziție centrală.
Eminescu era un vizionar, privea evoluția spiritului românesc dintr‐o perspectivă
largă şi denunța cu o pasiune neîndiguită politica de deznaționalizare a românilor din
Ardeal. Mai ales după ce parlamentul maghiar a promulgat cele două legi şcolare prin
care se urmărea maghiarizarea forțată a celor de altă naționalitate, mişcare de
emancipare a românilor din Transilvania căpăta forme mai active, mai diversificate şi
mai decomplexate. Domina încă, peste lumea românească din Ardeal, spiritul
şagunist indus de vrednicul mitropolit, care a vitaminizat ideea emancipării românilor
de peste munți, nu doar cu mijloace culturale şi propagandistice, dar şi cu măsuri
practice, active, reformatoare. Fusese primul preşedinte al ASTREI şi privea problema
emancipării românilor din Ardeal dintr‐o perspectivă mult mai largă decât miza
descinderii în mental, în problemele de conştiință şi de izbăvire spirituală. Eminescu a
devenit incomod odată cu orientarea politică a României spre Puterile Centrale cu
care avea în derulare un tratat secret. Era de aşteptat ca vocea lui Eminescu să
devină mai virulentă față de această nouă orientare politică care avea ca pandant
trădarea românilor din Ardeal. Trebuia, prin urmare, neutralizat înainte de a se
pronunța public, vehement şi cu consecințe nedorite de niciuna din părțile
contractante. Problema era foarte sensibilă. Se ştie cât a trebuit să se umilească
Petre Grădişteanu pentru îndrăzneala de a fi afirmat că din coroana regală (a regelui
Carol al României) lipsesc câteva mărgăritare – aluzie evidentă la provinciile rămase
în afara trupului țării (Basarabia, Bucovina de Nord şi Ardealul). Bietul de el a trebuit
să bată drumul până la Viena pentru a cere iertare şi pentru a‐şi abjura fraza rostită la
Iaşi, la începutul lunii iunie 1883. Să mai amintim că tot în acele zile de iunie, când s‐a
declanşat boala lui Eminescu, a fost desființată Societatea „Carpații” care număra
peste 2000 de membri şi care‐şi propunea, printre altele, şi refacerea Daciei Mari.
Mai trebuie amintită şi scrisoarea lui P. P. Carp adresată lui Maiorescu în acele zile
fierbinți de iunie în care cerea „potolirea” lui Eminescu (adică să‐şi mai îmblânzească
tonul articolelor publicate în oficiosul partidului conservator, „Timpul”. Or, tocmai
aceasta era problema; putea fi „potolit” Eminescu? Exista vreun mijloc care să‐i
îmblânzească tonul articolelor astfel încât să nu irite spiritul de opinie şi Curtea de la
Viena cu care eram în tratative avansate? Se pare că ideea declanşării lui ca inapt
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 16 ________________________
pentru exerciții lucide era, de departe, mult mai oportună şi ferită de consecințe. La
fel de interesată în scoaterea din scenă şi de sub reflectoare a lui Eminescu era şi
mişcarea masonică din România acelui timp. Dacă documentarea lui Theodor
Codreanu este exactă (şi n‐am nici un motiv de îndoială), în 1880 activau în România
„nu mai puțin de 32 de loji masonice practicând diverse rituri cu centre de iradiere în
Franța, Anglia, Germania etc”. Or, una din ideile‐forță ale masoneriei era
mondialismul, adică discreditarea conştiinței naționale, a fibrei etnice şi a
naționalismului, exact ideile din care se deconta toată publicistica lui Eminescu. Poate
n‐a fost chiar pionierul, dar a fost, oricum, unul dintre cei care au fundamentat
naționalismul românesc. Din atitudinea lui se revendică toate mişcările naționaliste
ulterioare, chiar şi cele pe care e greu de crezut că Eminescu le‐ar fi creditat.
Cum a acționat masoneria românească pentru vulnerabilizarea imaginii
publice – intelectuale şi civice a poetului? N‐a fost greu dacă avem în vedere că
masoneria penetrase bine elita politică şi intelectuală din România. Majoritatea
politicienilor care guvernau țara făceau parte din diferite loji masonice. Dincolo de
toate disputele dintre rituri, masonii se înțelegeau bine când era vorba de însăşi
temeiurile care‐au stat la aderarea lor în mişcarea masonică. Hotărârea lui P. P. Carp,
Maiorescu şi a altor fruntaşi junimişti de a răspunde ofertei <strong>literar</strong>e şi de a participa la
actul de guvernare, fireşte, cu prețul unei breşe în interiorul partidului conservator,
imprima vieții politice de la noi o altă cheie decât cea pentru care militase poetul în
redacția ziarului “Timpul”.
Poate‐ar trebui să insistăm mai mult asupra implicatului politic în presupusa dublă
asasinare a lui Eminescu, dar nu ştia în ce măsură mai este necesar, câtă vreme
politicul pare mai degrabă un substitut al apartenenței magice. Oamenii importanți
din acea vreme – dacă nu toți, cel puțin în majoritate – care‐au fost, într‐un fel sau
altul, antrenați în drama bolii lui Eminescu în cei cinci ani de zbucium şi de internări
successive, aparțineau diferitelor loji musonice şi e greu de stabilit cât de mult conta
doctrina politică desfăşurată la lumina zilei, în pandant cu activitatea lor umbroasă,
tectonică şi subterană. Ar mai fi de lămurit două aspecte: Oare Maiorescu s‐a purtat
ca un adevărat protector sincer şi statornic al poetului în acele zile de luptă grea cu
tenebrele întunericului? A făcut Maiorescu tot ce se putea face pentru a‐i alina
suferințele şi pentru a‐i prelungi cât mai mult starea de sănătate şi de travaliu
intelectual? Dacă observăm bine, majoritatea celor ce s‐au aplecat asupra acestui
subiect delicat (amintesc printre altele cartea lui Călin I. Cernăianu, “Conjurația anti‐
Eminescu”) nu numai că nu crede în loialitatea pontifului junimist față de poetul aflat
în suferință, dar îl culpabilizează ca principal vinovat în scurtarea drumului spre
morgă. Că Maiorescu ar fi făcut acest joc fariseie din calitatea lui de mason, nu mai
era decât consecința directă a prejudecății aşezată la cheia portativului exegetic. Şi
mai e un aspect; au fost medicii de la sanatoriul doctoratului Suțu nişte complici ai
cazuisticii pusă la cale de a cabală interesată de moartea civilă a lui Eminescu înaintea
celei biologice, sau a fost vorba numai de o imcompetență cronică a celor din
sanatoriu? Astfel spus, a fost asasinat cu voie vegheată sau din ignoranță? Nu pun în
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 17 ________________________
discuție profesionalismul doctorilor de la sanatoriul Ober Dobling de lângă Viena
(Leidesdorf şi Obersteiner) a căror terapeutică n‐a fost pusă la îndoială de nimeni
întrucât, se ştie, a dat rezultate, poetul a părăsit sanatoriul înzdrăvenit. În schimb,
tratamentul administrat de doctorul Suțu cu supradoze de mercur exagerate nu
putea avea decât un efect fatal. Era conştient de consecințele ucigătoare ale
tratamentului aplicat sau făcea jocul unei oculte? Implicarea lui Maiorescu în această
perioadă tulbure din viața lui Eminescu, ideea c‐ar fi intervenit malefic pe lângă
medicii sanatoriului Suțu capătă un credit crescând printre cercetătorii biografiei
poetului. O diviziune a cărții lui Călin L. Cernăianu, amintită mai sus, poartă un titlu
mai mult decât inflamant: „Avocatul plăteşte, medicul execută”. Ce să execute? Ce
dispoziții putea să‐i impună profesorul, parlamentarul, academicianul şi
ministeriabilul Maiorescu celor ce se îngrijeau de sănătatea poetului? Chiar devenise
atât de indezirabil şi periculos vieții politice de la noi încât să fie necesară lichidarea
lui fizică? Mai poate fi observat un lucru în timp ce numărul acuzatorilor lui
Maiorescu, apărătorii criticului, fie dintr‐o lipsă de documente, fie dintr‐o timorare
stereotipă, devin din ce în ce mai neînsemnați, atât ca pondere cât şi ca ipotecare
credibilă. Se ignoră până şi acea exemplară scrisoare trimisă lui Eminescu, imediat
după externarea lui din sanatoriul vienez.”Bine,domnule Eminescu , îi scria criticul,
suntem noi aşa străini unii de alții? Nu ştii d‐ta iubirea şi (dacă‐mi dai voie să
întrebuințez cuvântul exact, deşi este mai tare) admirația adeseori entuziastă ce o
avem şi eu şi tot cercul nostru <strong>literar</strong> pentru d‐ta, pentru poeziile d‐tale, pentru toată
lucrarea d‐tale <strong>literar</strong>ă şi politică? (subl.n.) Dar a fost o adevărată exploziune de
iubire cu care noi, toți prietenii d‐tale şi (numai aceştia) am contribuit pentru puținele
trebuințe materiale ce le reclamă situația. Şi n‐ai fi făcut şi d‐ta tot aşa din multul‐
puținul ce l‐ai fi avut când ar fi fost nevoie de orice amic, necum de un amic de
valoarea d‐tale”? (M. Eminescu, Opere, vol XVI‐, p. 615).
A fost Maiorescu un ipocrit, un fățarnic, un farsor? Se dedubla într‐un
protector adevărat şi sincer şi un cinic atroce lucrând umbros pentru dispariția
poetului? Greu de răspuns, dar e nefiresc să se folosească selectiv fondul de
documente existent – după ideea/prejudecata pe care am îmbrățişat‐o şi dorim s‐o
impunem percepției publice. Cum a devenit Maiorescu un prefăcut capabil de fapte
odioase, când toată biografia lui anterioară şi posterioară nefericitului moment
Eminescu configurează imaginea omului integru, abil, consecvent şi cu ardere pentru
țară, pentru valorile ei? E greu de crezut că viitorul prim‐ministru român să nu fi
înțeles cât de necesară ar fi fost pana lui Eminescu în condițiile politice ale României
de după Războiul de independență, când trebuiau consolidate funcționalități unei
structuri autonome adoptate de noul organism național. E greu de crezut c‐a
renunțat aşa de uşor la imaginea de protector al scriitorilor talentați de dragul unei
imagini prefabricate şi nesigure. De asta zic: nu trebuie să ne pripim în răspunsuri. N‐
a întocmit el, ulterior, referatele care au dus la premierea scriitorului Mihai
Sadoveanu şi a lui Octavian Goga? Sadoveanu încă nu, dar Goga era un politician
adevărat cu un discurs influent printre politicienii vremii. Presupunând c‐a fost un
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 18 ________________________
autor moral al morții civice a lui Eminescu, de ce ulterior – când Iorga a organizat
acea manifestare studențească împotriva unui spectacol în limba franceză şi când
fruntaşii partidului conservator l‐au rugat să‐l „potolească” pe năstruşnicul lider al
Sămănătorismului s‐a folosit exclusiv de mijloace puritane şi umane? De ce l‐a
sprijinit ,oral şi material, pe poetul Panait Cerna, i‐a mijlocit internarea în sanatoriul
de la Sinaia şi i‐a fixat o subvenție lunară de 30 de lei, fără alte condiții şi consecințe
colaterale?
Presupunând c‐ar fi existat un cinism fioros al lui Maiorescu față de
Eminescu, cel bolnav şi lipsit de apărare, tot rămâne greu de explicat de ce cazuistica
a rămas singulară, fără alte expresii anterioare sau posterioare. Mi‐e teamă că toată
suspiciunea şi zelul depus în găsirea unor vinovați chiar şi acolo unde n‐au fost face
parte din fizionomia noastră etnică. Nici danezii, nici nemții n‐au căutat vinovați
pentru moartea, în condiții asemănătoare, a lui Soren Kierkegaard sau Fr. Nietzsche.
Mi‐e teamă că noi, românii, conservăm un anumit tip de originalitate chiar când e
vorba de aspecte aşa de sensibile, căutând vinovați chiar şi acolo unde a lucrat
destinul. Mai grav este că cei doi critici ai culturii româneşti (Eminescu şi Maiorescu)
sunt aduşi în situație de eliminare, de excludere, ori, cultura noastră are nevoie de
amândoi şi orice excludere am procesa, ar însemna o cavernă imensă în ansamblul
culturii româneşti, pe care nu ştiu cine şi cum o v‐a umple vreodată. De asta zic: în
panteonul recunoştinței noastre este loc pentru amândoi şi nu trebuie aduşi în
situația de eliminare reciprocă.
Ionel NECULA ‐Tecuci
CRONICA UNEI REVISTE
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
de Mihai Brătescu
Încă din luna martie a.c., am trăit o frumoasă şi admirabilă surpriză prin
primirea la redacția revistei noastre a unui impresionant tom publicistic, de format
mare (A3) şi policolor, reprezentat de revista „Viața de pretutindeni” de la Arad, pe
lunile octombrie – decembrie 2008, însumând incredibilul număr de 324 de pagini!
Este vorba, literalmente, de o ediție jubiliară, judecând după cum arată. Am aflat, cu
uimire, că revista apare astfel în mod obişnuit, grație sprijinului financiar consistent al
distinsei Doamne Mariana Brăescu‐Silvestri, continuatoarea operei culturale şi de
mecenat a ilustrului şi regretatului soț al Domniei Sale – ARTUR SILVESTRI –
personalitate proeminentă a culturii şi ştiinței româneşti şi europene, strălucit
scriitor, filosof al culturii, istoric şi critic <strong>literar</strong>, chemat la Domnul, chiar de ziua

________________________ 19 ________________________
Sfântului Andrei – creştinatorul românilor – în data de 30 noiembrie 2008, în floarea
vârstei – la numai 55 de ani.
Nu ar fi suficient, însă, acel sprijin financiar mai sus pomenit, fără
competența, strădania şi râvna Directorului şi Redactorului Şef al revistei, scriitorul,
poetul şi gazetarul strălucit care este domnul Sabin Badea, sufletul şi artizanul acestei
reviste absolut senzaționale.
Chiar din prima copertă a revistei, admirabil ilustrată, aflăm că la paginile 215
– 225 este prezentată festivitatea de decernare a înaltului titlu de „Doctor Honoris
Causa” al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Preafericitului Părinte
DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, de ziua Sfântului NICOLAE, la
data de 6 decembrie 2008.
În prezența a numeroase personalități bisericeşti, culturale, ştiințifice, în
istorica Aulă „Ştefan Cicia Pop” a Universității ce a găzduit fericitul eveniment,
rectorul Universității, prof. univ. dr. Aurel Ardeleanu l‐a felicitat pe înaltul oaspete
pentru decernare a importantului titlu, precum şi a Medaliei jubiliare de aur „90 de
ani de la Marea Unire”. Tot cu acul prilej, conf. Univ. dr. P.S. Timoftei Seviciu Episcop
al Aradului, Ienopalei, Hălmagiului şi Hunedoarei, membru în Comisia de analiză
pentru acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, a rostit un emoționant LAUDATIO
Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE
ROMÂNE.
Ne‐a reținut atenția foarte interesantul şi plăcutul interviu pe care scriitorul
Sabin Bodea, Directorul revistei, i l‐a luat marelui artist, actorului Florin Piersic, din
care aflăm printre altele, că piesa „Străini în noapte” a lui Liviu Dorneanu, în care
actorul Florin Piersic şi actrița Emilia Popescu interpretează cele două personaje ale
piesei de teatru, a avut un cu totul alt titlu, mai complicat de tradus în româneşte:
„Les Montagnes russes”.
Un alt interviu luat de directorul revistei, Sabin Bodea, este cel acordat de
prof. dr. Mirca Dumitru, din Los Angeles, S.U.A, personalitate importantă a Centrului
de cercetare în domeniul gerontologiei şi geriatriei, căruia – după cum aflăm din
interviu – în anul 2006 i s‐a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de
Vest „Vasile Goldiş” din Arad.
O emoționantă pagină plină de farmecul rememorării unor întâmplări mai
vechi de la Clasa de Creație Mogoşoaia, oferă strălucitul scriitor şi poet de marcă,
Mircea Micu revistei arădene, atât prin „Interviul insolit” (cum se intitulează acesta)
acordat de scriitor lui Ionuț Crivăț, cât – mai cu seamă – prin florilegiul poetic
intitulat: „Medalion Licric MIRCEA MICU”, selectat din volumul „Poeme pentru
mama”, din care reproducem o mostră lirică de înalt rafinament poetic: „Ea n‐are
trup, ea e un fel / de crin cu aerul în el // Ea n‐are ochi şi‐n două părți / poartă inele
mari, de morți // O văd şi ea mă vede, ştiu, / prin geamul verde şi pustiu // Prelungă
ca o frunză grea / se‐aşează‐ncet pe fruntea mea, / Apoi se mută mai în jos / spre‐al
tâmplei vulnerabil os, / Apoi spre coaste, până când / O simt cu ghearele strângând.
// Şi tace‐atât de mult şi greu c‐aud cum plânge Dumnezeu” // (Pasărea de acasă).
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 20 ________________________
Interesant este şi articolul „Misterul cuceririi Americii”, avându‐l ca autor pe
Napoleon Săvescu, New York, SUA. Articole interesante publicate în revista de o mare
diversitate culturală, ştiințifică, <strong>literar</strong>ă „Viața de pretutindeni”, mai semnează:
Aurelia Satcău, Melbourne, Australia, autoare a unui emoționant articol intitulat:
„Zoe Dumitrescu Buşleaga: între cultură, religie şi perenul arhetipal”; Vlad
Protopopescu din Australia, semnator al unui articol polemic pe linie religioasă,
intitulat „Bădiță din nou la lucru”: Alex Cetățeanu din Canada semnează o teribilă
„Scrisoare către Cezar”, lungă, consistență şi tulburătoare, în care autorul, scrisorii
evocă personalitatea mirifică a marelui poet, Cezar Ivănescu, plecat la cele veşnice în
data de 26 aprilie 2008, precum şi: Corneliu Florea Din Canada, autor al articolului
„De ce eram STOKER aici?”; Dimitrie Grama din Danemarca, este autorul articolului
„Genetica, Morala şi Responsabilitatea umană”: ing. Ioan Mugioiu din Langenthal,
Elveția, semnează articolul „Suveranitate statală în lod de sărăcie”.
Domeniul literaturii este cel mai bine şi amplu reprezentat de numeroşi
poeți, prozatori, eseişti, cronicari <strong>literar</strong>i din România. O „pilulă” moralizatoare, bine
argumentată în plan social şi etic o reprezintă articolul „Capra vecinului”, sub
semnătura scriitorului vrâncean Culiță Ioan Uşurelu, Redactor Şef al revistei „Salonul
Literar” din Odobeşti.
Dintre număratele medalioane lirice, aproape toate purtând pecetea unui
lirism frust, autentic, de certă valoare poetică, am reținut ca fiind deosebite cele
semnate de poeții: Traian Vasilcău – Traianus, Chişinău; Sabin Bodea, din volumul în
pregătire „Ca o lebădă albă”; Laura Vega, din volumul „Sub semnul conştiinței Vega”;
Florin Vârlan Neamțu; Nicolae Dorel Trifu din Ploieşti; Raluca Blezniuc; sonetele de
excepție ale Adinei Enăchescu; Florica Ceapoiu; Ion Căliman (selecție din volumul
„Poartă”); Mihai Arcadie Comănici, cu haikurile selectate din volumul „Microsimfonii
alternative”, Dan Minaiu din Ploieşti; Paul Stănişor, cu două poezii percutante din
volumul „Imagini de viață”; Emilian Dabu, Paul Sân‐Petru din Galați; George Coandă
din Târgovişte.
Remarcabile sunt cronicile <strong>literar</strong>e semnate de Lucian Gruia la volumele de
versuri ale unor autori contemporani – George Vulturescu, Daniel Coru, George
Lixandru, ca şi eseul „Mircea Vulcănescu – Nae Ionescu – aşa cum l‐am cunoscut”.
Interesante ni se par şi articolele de critică <strong>literar</strong>ă semnate Al. Florin Țene şi Mihai
Apostol.
Am mai remarcat eseul filosofic „Pentru o definiție a specificului românesc” –
crestomație de Gabriel Stănescu, Criterion publishing, 2006.
Ultima parte a revistei reprezintă un trist şi vibrant Medalion de suflet,
închinat memoriei prodigioasei personalități de statură enciclopedică a lui ARTUR
SILVESTRI – „În memoriam, ARTUR SILVESTRI” – ce cuprinde o sumedenie de articole
omagiale, unele reprezentând cuvintele de adio rostite după slujba religioasă de
înmormântare, la catafalcul defunctului revistei „Viața de pretutindeni”, Sabin Bodea,
ale îndureratei, îndoliatei Doamne MARIANA BRĂESCU – SILVESTRI (prozator şi
dramaturg), ale preotului dr. Alexandru Stănciulescu Barda, scriitor şi editor.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 21 ________________________
Pe lână acestea, Medalionul omagiul de care aminteam mai sus, cuprinde
textele omagiale, viorante unele, altele tulburătoare, scrise la scurtă vreme după
aflarea consternantei veşti, de prietenii şi colaboratorii apropiați care l‐au iubit şi
prețuit enorm, de scriitori care l‐au cunoscut şi au fost dureros marcați de greaua
pierdere, prin trecerea în Lumea cerească a Spiritelor, a neobositului, ilustrul
dispărut.
Nefericitul eveniment i‐a prilejuit distinsul poet şi publicist Sabin Bodea,
zămislirea unei excelente poezii de o tulburătoare forță lirică, închinată memoriei lui
ARTUR SILVESTRI.
Nume sonore ale Bisericii creştin‐ortodoxe, ale culturii şi ştiinței, din țară şi
străinătate, numeroşi, scriitori, oameni de cultură din țara noastră i‐au adus
emoționante, vibrante omagii, l‐au evocat şi au deplâns dispariția prematură a
acestei proeminente personalități.
SOCIETATEA FRANCEZĂ ŞI FEMEIA
Jacques RAUNET
O tradiție – curtoazia .În cursul secolului al XI‐lea, atunci când Franța abia
răsufla uşurată după cinci secole deosebit de aspre care au constituit un regres al
civilizației ca urmare a prăbuşirii Imperiului Roman, începe să se manifeste o nouă
atitudine a bărbaților față de femei în Franța: iubirea curtenească. Fenomenul apare
în castelele din sudul țării. Este vorba de o modă <strong>literar</strong>ă care se exprimă prin
intermediul poemelor şi al cântecelor. Cavalerii sunt cei care preiau ştafeta de la
trubaduri: iubirea „ curtenească” este idealizată, iar „ doamna” este plasată pe un
piedestal. Acest comportament culminează cu cultul Mariei, mama lui Iisus,
desemnată prin sintagma „ Notre Dame”. Ei îi sunt consacrate cele mai multe
catedrale între 1150 şi 1300. Treptat, acest gen de comportament se răspândeşte în
toată societatea, la toate nivelurile ei. Aristocrația dă tonul, burghezia urmează
exemplu aristocrației şi, încet‐încet, țărănimea se ia şi ea după ceilalți. În secolul al
XVII‐lea comediile lui Molière îi luau la refec pa bădăranii care nu‐şi respectau soțiile.
Ceea ce limitează excesele mult prea bătătoare la ochi ale machismului care se
manifestă în toată insulița lui in alte culturi. In secolul al XIX‐lea, odată cu
Romantismul, toată „ înalta societate” era definitiv câştigată: politețea te obligă să
dai întâietate femeilor, să le ajuți, să le serveşti. Dar nu‐i decât o spoială, o atitudine
de suprafață. Pentru că în fond femeia rămâne servitoarea bărbatului. Ea îi datorează
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 22 ________________________
ascultare şi nu este consultată în problemele de gestiune financiară ale căminului
familial: rolul ei este să asigure întreținerea casei şi să se ocupe de creşterea copiilor.
În cel mai bun caz femeilor le este permis să se ocupe de activități de benevolat, mai
ales de activități cu caractere caritativ. În înalta societate femeia trebuie să fie
cultivată, să ştie să primească musafiri, să vorbească despre artă şi literatură, în
schimb politica rămâne un domeniu rezervat exclusiv bărbaților. Iar în familiile celor
bogați este exclus ca femeia să exercite vreo meserie: bărbatul este acela căruia îi
revine onoarea de a câştiga bani necesari familiei. În ceea ce priveşte căsătoria,
femeii nu i se cere părerea: tatăl candidatei este cel care îşi asumă sarcina de a‐i găsi
o „ partidă bună”.
Cu toate acestea, spre sfârşitul secolului, deschiderea manifestată la nivelul
învățământului secundar marchează o evoluție. Deocamdată nu este vorba decât de
un domeniu unde este nevoie doar de cultură generală. Pentru că la nivel universitar
femeile rămân tot o raritate. Marie Curie nu este decât excepția care confirmă
regula. Iar mişcarea sufragetelor care se dezvoltă în Anglia nu stârneşte decât un
ecou firav pe teritoriul ocupat odinioară de gali.
1914‐nevoia de mână de lucru.
Mobilizarea şi trimiterea pe front a bărbaților care erau apți să exercite o meserie a
avut drept consecință înlocuirea acestora prin femei: un număr mare de locuri de
muncă, până acum de trei competențe exclusive ale bărbaților, sunt propuse de
acum înainte femeilor – nevoia te‐nvață. Este vorba în primul rând de posturi
subalterne, bineînțeles. Dar breşa era făcută. Un număr tot mai mare de fete
urmează cursurile instituțiilor de învățământ superior şi ca atare capătă dreptul de a
practica profesii intelectuale şi de ocupa inclusiv posturi de răspundere.
1945 – spre egalitate.
Cu toate acestea trebuie să aşteptăm sfârşitul celui de‐al doilea război mondial
pentru a asista la acordarea dreptului de vot pentru femei (1946). Reforma regimului
matrimonial din 1966 vine să desăvârşească procesul de integrare a femei în
societatea civilă. Încet‐încet toate profesiile acceptă femeile, în ciuda faptului că,
pentru a salva aparențele, meseria sau titlul sunt desemnate în continuare prin
cuvinte de genul masculin: se va spune aşadar Doamna Doctor X.Abia in ultimii ani ai
secolului al XX‐lea a fost decizia de a se forma varianta feminină a titlurilor: „la
ministre”, spre exemplu. Ceea ce nu se poate realiza de altfel fără a forța anumite
aspecte lingvistice delicate şi fără a provoca diverse comentarii batjocoritoare.
Intrarea femeilor pe piața muncii a antrenat în acelaşi timp crearea unui cadru
instituționalizat pentru copii: creşe, grădinițe, diverse cămine, centre de vacanță. Este
vorba de o reorganizare completă a societăți, consecință a accesului femeii franceze
la statutul de partener social egal .
Nerăbdătoare (şi este de înțeles), anumite femei se angajează în mişcările feministe.
Dar revendicările lor nu sunt lipsite de anumite excese, ceea ce nu face decât să
dăuneze cauze lor.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 23 ________________________
Măsura cea mai eficientă a fost de a se trece la învățământul mixt, ceea ce se
întâmpla prin 1965. De acum înainte fetele şi băieți sunt colegi pe deplin egali pe
băncile şcolilor. Sunt tratați în acelaşi fel şi unii şi ceilalți. Vechea tradiție a curteniei
nu‐şi mai găseşte însă locul, întrucât ea ar fi un semn al inegalității. Un bărbat nu‐i
mai ține uşa unei femei, nu o mai lasă să treacă înaintea lor, nu se mai oferă să‐i ducă
bagajele: altfel riscă să fie pus la locul lui într‐un mod nu tocmai plăcut. În orice caz
generațiile tinere nici nu‐şi mai pun asemenea probleme. Orice semn de
comportament diferit față de o femeie poate fi suspectat de machism şi riscă să fie
respins. Ceea ce însă este de natură să provoace nu de puține ori păreri de rău la
unele dintre femei…
În domeniul sexualității, contracepția şi avortul au dus la stabilirea unei reciprocități:
riscul de a‐şi vedea viața dată peste cap de o sarcină nedorită a dispărut. De acum
încolo femeile sunt la fel de libere în ceea ce priveşte corpul lor ca şi bărbații.
Care era situația în anul 2000?
Dacă femeia a devenit de drept egală cu bărbatul şi dacă bărbatul profită de
această situație pentru a renunța la obligațiile impuse de curtoazie, o femeie poate
oare în schimb să facă tot ceea ce‐şi permite un bărbat? Există totuşi nişte limite. Iar
aceste limite sunt cele mai vizibile tot în domeniul sexualității: o femeie singură sau
chiar şi un grup de femei pot să se ducă să se plimbe pe oriunde fără anumite riscuri.
Masculii țin să‐şi rezerve monopolul şi nu suportă ca fetele să se comporte față de ei
în acelaşi fel cum se comportă ei față de ele.
În domeniul vieții publice parlamentarii s‐au arătat neliniştiți de proporția redusă de
femei care ocupă funcții elective: primari, deputați, miniştri. Aşa că deputații au votat
o lege care impune practica „parității”, cu alte cuvinte găsirea mijloacelor de a
asigura un număr egal de candidate şi de candidați care doresc să ocupe un astfel de
post. Dacă principiul este lăudat, aplicarea lui nu se poate face fără a întâmpina fel de
fel de impedimente greu de rezolvat. Iar femeile sunt primele care critică această
lege.
Şi asta încă nu e totul: un bărbat nu este întotdeauna galant față de o femeie
atunci când ambii se află la volan. M‐am exprimat, desigur, eufemistic… Ba chiar ne
arătăm surprinşi când observăm o femeie le volanul unui camion. După cum se vede
prejudecățile n‐au viață uşoară în aceste condiții. Dar poate că totul ni se trage de la
faptul că prea des confundăm conceptul de egalitate acela de identitate: machismul
şi feminismul şi‐au dat mâna ca să încurce lucrurile. Oare femeia nu poate fi egală cu
bărbatul, recunoscând în acelaşi timp că ea rămâne diferită?
Preluat din revista „AXIOMA”‐ Ploieşti
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 24 ________________________
Demnitate mutilată
Vorbim de drama unui popor. Un popor de
oameni paşnici, care nu au cunoscut niciodată în mersul
istoriei pacea, un popor de oameni harnici ce nu s‐au
putut bucura decât arareori de roadele muncii lor, un
popor creştin, ce a avut doar Sfânta Cruce ca scut de
apărare împotriva Semilunei otomane, şi mai apoi a
Secerii împreunată cu Ciocanul moscovit. Aşa s‐a scris
istoria prin părțile noastre. Când alții dănțuiau în baluri
somptuase şi schimbau finețuri filozofice prin colțuri de
palate, românul lăsa coarnele plugului şi lua ghioaga să îşi apere țărişoara răvnită de
ochi străini.
S‐a învățat smerit românul. L‐au smerit necazurile şi lipsurile. L‐a smerit
Dumnezeu, care l‐a învățat să ierte şi să întoarcă şi obrazul celălalt. Dar în smerenia
lui a stat DEMN în fața tuturor. Chiar dacă a trebuit plătit cu viața. Demni au stat fiii
Vrâncioaiei în slujba lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, demn a fost Moş Ion Roată în divanul
Unirii, cu demnitate Ecaterina Teodoroiu a spus : « Pe aici nu se trece », iar
demnitatea a fost dusă mai departe, când, la Aiud, la Gherla sau Piteşti, spălării de
creier i s‐a răspuns cu un « Jurnal al fericirii ».
Avea valorile clar stabilite. Privea cu luare aminte la cer şi ținea minte ce‐i spunea
părintele la sfârşitul « Leturghiei » : Cu frică de Dumnezeu, cu credință şi cu dragoste
să vă apropiați. Aşa a trăit cuminte şi a trecut peste toate greutățile. A născut prunci,
i‐a botezat şi i‐a rostuit la casele lor, dându‐i în grija lui Dumnezeu « drăguțul ».
Aşa ştiam poporul român, aşa îl ştia întreaga lume, spunându‐i pe nume: Eminescu,
Brâncuşi, Enescu, Eliade, Babeş sau Paulescu. Nu i‐a fost uşor niciodată, iar țara s‐a
clădit pe osemintele eroilor şi s‐a închegat precum sângele lor curat după secole de
luptă. Şi pentru aerul de libertate, pe care îl respirăm noi astăzi, a fost nevoie de un
decembrie însângerat, ce nu ar trebui uitat niciodată.
Acum vremurile s‐au schimbat. Nu mai vedem nimic în jurul nostru din toate
astea. Asistăm neputincioşi la PROCESUL DE ÎNDOBITOCIRE AL POPORULUI ROMÂN.
Condimentat cu ştiri de senzație despre violuri, tâlhării, crime, sinucideri. Asezonat cu
toate gunoaiele, toate scursurile, care înainte erau trimise în mod firesc şi de către
oricine la periferia societății, iar acum au microfonul în emisiuni de mare audiență.
Pentru acest genocid cultural şi moral la adresa poporului român o singură
explicație : rating‐ul.. Mass media nu face educație, nu se ocupă de lucruri mărunte,
de amănunte nesemnificative pentru o economie de piață, este un sector care
produce şi trebuie să vândă, bineînțeles generând profit. În jungla mediatică
românească nu există legi, norme morale sau deontologie profesională. Totul este
împroşcat cu noroi, totul este pus la îndoială, adevăratele valori sunt îngropate în
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 25 ________________________
uitare, iar în loc se livrează la pachet imagini jalnice ale decadenței umane autohtone.
Asta cere publicul, asta oferim. Dar aici ne permitem să adresăm celebra întrebare:
Ce a fost mai întâi: oul sau găina ? Asta cere publicul sau asta a fost învățat să ceară,
ca în vechea Romă, unde plebei, i se oferea din belşug pâine şi circ, pentru a nu‐şi
depăşi condiția mizeră.
Dacă se perindă prin fața ochiului cu timpi generoşi de antenă numai hoți,
inculți sau desfrânați de tot felul, ajungem să credem că aşa este poporul român. Nu
mai vedem nimic bun în jurul nostru, fiecare gest al celui din jur e privit cu suspiciune.
Instituțiile statului nu scapă de « ochiul vigilent şi imparțial » al presei, iar jurnaliştii îşi
fac un titlu de glorie din a înjura pe oricine. Nici Biserica nu a scăpat din acest iureş
mediatic. Nu pentru că ar reprezenta ceva în conştiința noastră, ei nu cred nicidecum
acest lucru, dar fiind pe primul loc al credibilității în toate sondajele, deranjează, şi
sârguincioşi, căutătorii de senzațional nu precupețesc nici un efort în a murdări şi
acest ultim bastion al stabilității neamului. .
Nu sunt un admirator al poporului american, dar ei ne‐au oferit o lecție proaspătă de
demnitate, când şi‐au instalat conducătorul. La noi o asemenea manifestare, privită
de altfel cu simpatie şi mândrie de mânuitorii de condei şi de conştiințe, ce au rămas
înțepeniți cu fața la Apus, ar fi aruncat în aer întrega mass‐medie. Gazetarii noştri
înfierează conştiincios orice gest de demnitate al POPORULUI ROMÂN. Credința,
patriotismul, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, moralitatea sunt noțiuni perimate
ce nu au loc peisajul mediatic românesc. Şi cioara îşi laudă puii domnilor jurnalişti. Şi
nu pentru că sunt frumoşi, ci pentru că are demnitate, aşa cum domniile voastre ați
dovedit că nu aveți.
Români, este timpul să ne trezim ! Să privim cu mândrie la trecut şi cu încredere în
viitor. Să cenzurăm noi, dacă altcineva nu poate sau nu vrea să o facă, toate
producțiile, care otrăvesc sufletul acestui popor, lăsând fără audiență emisiunile ce
trimit în orice casă scursurile societății. Să restabilim în noi sistemul de valori al
înaintaşilor, care au murit pentru credința în Dumnezeu şi pentru patria lor mamă,
ROMÂNIA.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
Pr. Dan Lucrețiu Pătrăşcanu
Parohia Sf. Gheorghe Sud, Focşani

________________________ 26 ________________________
PROLIFICITATE ŞI GRAFOMANIE
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
NICOLAE DOREL TRIFU
Caracteristica primordială a spiritului uman, accepțiunea modernă a psihologiei,
cu privire la evoluția speciei om în sensul adoptăriil la mediu, pe scara antropologică
a istoriei, o reprezintă setea de a cunoaşte, ca dorință permanentă ce animă ființa
umană.
Această dorință perpetuă de a cunoaşte, specifică omului cam de când i‐a fost
dăruită rostirea, în cultura greacă antică a fost numită Philomateia. Mod de a spune
că omul a fost, mai întâi… „philomateic”, după aceea, a devenit comunicativ, adică
vorbăreț. La scurt timp după zămislirea lui Adam, cum acesta începuse a suferi de
singurătate – aşa ne asigură Sfânta Scriptură – Dumnezeu i‐a dăruit‐o pe Eva în
schimbul unei coaste excedentare, încât bietul om, nimeni altul decât protopărintele
nostru, a fost bântuit de nevoia de a comunica, de a se confesa. Deducem că Adam
era naiv.
Şi uite aşa, treptat, treptat, a proliferat între cei doi cortegiul nefast al unor
rele deprinderi şi porniri : sfada, bârfa, trăncăneală, curiozitățile, toate acestea
culminând cu ascultarea sâsâitului veninos al şarpelui în care se deghizează chiar
Sarsailă cel viclean, de a provocat izgonirea din rai. A trebuit să treacă un potop de
vreme până, „după cădere”, omul a devenit cugetător, de s‐a reportat la cele
înconjurătoare (căpătând conştiința de sine ), apoi la cele cosmice, la univers.
La începuturi, cugetarea omenească a fost una pesimisto – nihilistă. Aşa se
explică de ce, în străvechimea greacă ( între secolele 4‐5i. Hr.), celebrul (dar
neimportantul ) retor şi filozof Gorgias a scris (aşadar, hop!omul, hop!şi scrisul ) un
impresionant tratat de filozofie –„ Despre neant sau despre natură”. Nihilismul
Lanțului de raționamente ale tratatului se poate rezuma, succint, astfel: „ Nimic nu
există; dacă, totuşi, există ceva, nu mai poate fi cunoscut; dacă, totuşi, poate fi
cunoscut, nu poate fi comunicat”. Aş spune, fără teamă de a exagera, că „ numitul”
Gorgias este părintele „ protocronist” al … grafomaniei. Aşadar, la început – să zicem
– pe Pământ a fost …grafomania în forma ei incipientă.
Numai în ceruri – cum ne învață Biblia – „ La început a fost Cuvântul” dumnezeiesc.
Iar acum , coborând pe Pământ, ce să vezi, mai întâi? În afară de palate şi cetăți, de
fluvii şi mări – fireşte, biblioteci. Nu chiar toate, că uneia dintre ele – cea din
Alexandria – i s‐a dat foc, deşi nu era… „ grafomană” ! Devenise conspirativă pentru
ignoranți?
Aşa că, iată, de unde s‐au inspirat „telectualii” securişti responsabili cu
păstrare secretelor compromițătoare pentru cei programați să acceadă la putere,
secrete ce trebuie să piară în „neantul” lui Gorgias, care‐au dat foc Bibliotecii
Centrale din Bucureşti în pâlcoasa noapte de 23 decembrie 1989!

________________________ 27 ________________________
Te mai miri cum a fost răsplătită una dintre cele mai benefice invenții ale
omului, învenție ce a contribuit eficient şi spornic la progresul culturii şi civilizației –
tiparul – începând cu străvechea Bibliotecă din Alexandria, mistuită în flăcări,
continuând cu arderile pe rug ale unor cărți incomode Inchiziției spaniole şi italiene
şi prelungindu ‐ se – în vremurile contemporane – până la „ întunecismul „ celor care
au dat foc Bibliotecii Centrale din Bucureşti. Aşteptăm cu înfrigurată emoție,să
vedem ce se va întâmpla – pe linia relelor tratamente – cu o altă invenție omenească
dinamizatoare a civilizației moderne ‐internetul …
La români, prin celebra sintagmă „beția de cuvinte”, au fost semnalate
primele simptome de grafomanie neaoşă, de un strălucit diagnostician – Titu
Maiorescu – primul mare critic <strong>literar</strong>, recunoscut unanim ca fiind „critic de direcție”
în Literatura română. Un asemenea critic ne lipseşte astăzi, când „ direcția <strong>literar</strong>ă,”
scăpată de sub control, a luat‐o razna cu oiştea prin hârtoape de s‐a poticnit într‐o
fundătură eufemistic botezată „p(r)ostomodernism”, sau „textualism” ori
„intertextualism”, ultimile două nefiind altceva decât forme deghizate ale plagiatului,
dar şi ale prostului gust, de care – cum observa distinsul critic Marian Popa în „
Istoria literaturii române de azi pe mâine” – sub noianul de cuvinte poleite ori
lustruite, ce nu comunică decât găunoşenia lor, se ascunde vidul „ marelui” nimic .
Cum am putea defini, în accepțiunea curentă, omologată de cei mai mulți filologi şi
teoreticieni <strong>literar</strong>i cele două noțiuni antinomice : „ grafomania” şi „prolificitatea” ?
Foarte simplu şi concis. Pe câtă vreme „ grafomania” poate fi definită ca fiind un
sindrom al deviaționismului psihico – mintal, aşa cum se manifestă el la unii închipuiți
ori pretinşi scriitori ‐ în subtext , suferinzi de „autorlâc” – în contextul producției lor
<strong>literar</strong>e, produselor acestei „boli” sunt nule ori cvasi nule sub raport estetică,.
Cunosc personal, câțiva asemenea grafomani, care de mai multă vreme se
obrăznicesc şi fură cu neruşinare din producția altora. Pe unul dintre ei, cineva, încă
de anul trecut, l‐a deconspirat dovedindu‐i plagiatul. Cum se explică, atunci, că dintre
cele vreo opt reviste ce au primit dovezile plagiatului, însoțite de denunțul cuvenit şi
probele aferente, numai două reviste (spre onoarea lor) publicaseră ( în termen de
trei luni de la primirea plicului incriminator ) materialul demascator ?
Doi dintre aceşti grafomani – culme a ironiei şi a cinismului – îşi laudă, unul
altuia, insignifiantele volume de versuri, declarându‐le reciproc, (fireşte!) – drept
capodopere ale genului. Ultima oară, aceste laude reciproce ale celor doi grafomani
le‐am întâlnit în revistă „Axioma” de la Ploieşti, prin lunile august‐septembrie 2008.
Uneori se nasc concluzii grave şi regretabile, chiar dăunătoare, confundându‐
se – prin luarea în considerarea a criteriului cantitativ în exclusivitate – condiția
grafomanului cu aceea a scriitorului ori gânditorului prolific, autor al unui număr
impresionant de cărți valoroase fie din domeniul beletristicii , fie din cel al cercetării
şi studiilor ştiințifice din varii domenii, comunicări ştiințifice, articole şi eseuri de
istorie şi critică <strong>literar</strong>ă.
Mod de a spune că, pe câtă vreme grafomanul scrie mult şi prost, producțiile
lui fiind neomologabile sub raport estetic şi axiologic, scriitorul prolific, cercetătorul
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 28 ________________________
prolific, omul de ştiință prolific, în fine, savantul prolific, scrie mult şi valoros, lăsând
posterității, în tezaurul cultural ori ştiințific, o operă consistentă şi durabilă, ca produs
spiritual al unui travaliu fericit, inspirat şi roditor, sub raportul importanței valorice.
Cine sunt, la originea lor, grafomanii, cine sunt, la originea lor, oamenii
prolifici? Grafomanul poate fi autorul unui număr impresionant de cărți lipsite de
valoare ori de valoare îndoielnică, insesizabilă: este cel care batjocoreşte jertfa sfântă
a pădurilor patriei, păduri ce‐şi sacrifică lemnul pentru fabricarea hârtiei. Iar aceasta,
hârtia, în loc să fie utilizată la înălțimea şi pe măsura jertfirii esenței lemnoase (pe
care s‐a răstignit Hristos, Mântuitorul), biata hârtie este consumată pentru hrănirea
orgoliului bolnăvicios al unor frustrați narcisişti, nerealizați în nici un domeniu
cultural ori ştiințific, jalnici veleitaori agramați şi inculți, nedeprinşi cu efortul
gândirii, al cugetării, care se autoiluzionează că prin aberațiile lor letrice vor produce
vreo breşă în peruzeaua celestă prin care să se teleporteze direct în cerul nemuririi…
Cine sunt, la originea lor, oamenii prolifici, din orice domeniu al culturii,
ştiinței, literaturii, teologiei, adevărații creatori de valori spirituale? Sunt toți aceia
care, prin travaliul continuu, prin jertfa vieții lor, au zămislit valori autentice,
nepieritoare, ca moştenire în patrimoniul cultural, ştiințific, religios al unui nea.
Dintre scriitorii prolifici ai românilor, trebuie să‐i amintim şi să‐i prețuim, deopotrivă,
pe TudorArghezi şi George Călinescu, pe Mihail Sadoveanu şi Nichita Stănescu, pe
Lucian Blaga – poetul şi filosoful, traducătorul lui „FAUST”.
În aceeaşi ecuație a creatorilor de valori, prolifici, trebuie să‐i amintim şi să‐i
prețuim, la loc de cinste, pe savanții Nicolae Iorga şi Mircea Eliade, pe ilustrul teolog
Dumitru Stăniloaie, autor al monumentalei opere: „Filocalia”, pe Vasile Pârvan, pe
Constantin Noica şi Emil Cioran, toți aceştia fiind, pe lângă aleasa lor erudiție,
veritabile spirite enciclopedice. După cum, vrednică de pomenire şi de închidere în
galeria ilustră a spiritelor enciclopedice este şi personalitatea enciclopedică a lui
Artus Silvestri, plecat la cele veşnice în chiar ziua de Sfântul Andrei.
Dacă pentru națiunea de „Prolificitate” putem desluşi, într‐o ultimă analiză,
asociate caracteristicile de „eruduție” ori de „enciclopedism”, pentru aceea de
„grafomanie”, asociate cu ea – constat cu întristare – sunt națiunile de incultură,
veleitarism, frustrare, narcisism, furt <strong>literar</strong>, penurie spirituală, golăneală.
De ce trebuie demascată şi combătută grafomania – ce are drept
corespondente omoloage, în muzică: manelismul, în pictură şi în sculptură: kitschul –
ca fiind o plagă pernicioasă, un virus contagios localizat în organismul fragil şi
plăpând, expus la orice îmbolnăviri, al culturii româneşti contemporane? Pentru că
fructul otrăvit al „bolii” numită „grafomanie” produce – cu concursul multor editori
iresponsabili, avizi după câştig bănesc cu orice preț – o păguboasă confuzie a valorilor
pe piața de carte.
Aşa cum bancnota falsă alungă banul cel bun, autentic, de pe piața monetară,
tot astfel cărțile proaste, fiind preponderent majoritare pe piața cărții, blochează
vânzarea cărților bune prin inundarea pieței, a librăriilor, cu bazaconii letrice, prin
generarea neîncrederii, a dezorientării şi suspiciunii în sufletul şi mintea cititorilor de
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 29 ________________________
atâtea ori înşelați în aşteptări şi vămuiți de pungă, prin cumpărarea cărților fără
valoare estetică ori oxiologică.
Cum critica <strong>literar</strong>ă, de aproape vreo două decenii şi ceva, a renunțat, în
mare parte, din varii motive, la funcția ei selectivă, de afirmare şi confirmare a
valorilor culturale autentice, această funcție a fost preluată de pseudocritici,
lăudători de profesie, care desăvârşesc „opera” imundă a grafomanilor, unii oploşiți
pe la Uniunea Scriitorilor, alțiii pe la alte asociații, comisii, comitete şi comiții apărute
precum ciupercile după ploaia de vară.
CUMPLITUL PĂCAT...
o, Doamne, ce greu, ce aprig, ce cumplit păcat
măcar de o iubire să nu fii luminat...
să nu fii decât umbră, urât şi hăituit –
diavol în loc de suflet, că porți eşti bănuit...
copacii nu‐ți sunt sprijin, iar apele te dor –
nu vrea să te primească nici piatra munților...
cu vântu‐n vijelie, stârneşti vârtej în beznă Adrian BOTEZ
şi ieşi spre nicăirea, eşti şi rămâi cavernă!
în rătăciri de crivăț şi‐n pipăiri de lună
nădejde‐ți este moartea – înghețul te‐ncunună –
un duh trimite‐mi, Doamne, de ură şi mânie
îngenuncheat ´nainte‐i, să‐i ard precum făclie –
iele şi năbădaice, snamenii năzdrăvane
batjocorit în cuget – din nor să mă destrame –
în crudul joc de viperi, venin să mă pătrundă
să simt în mine focul cum vine să se‐ascundă...
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 30 ________________________
O POETĂ REALIST- ROMANTICĂ
"RĂSTIGNIRE ÎN AMINTIRI"- Poeme, de IOANA ANDREI
Intâlnirea cu poezia Ioanei Andrei este pentru cititor o binecuvântată clipă
transcendentală,care îți stârneşte trăiri diverse unindu‐te în sentimente cu ea,
constatând cât de mult îți regăseşti în vers ecouri din propria viață ,nostalgice scene
din copilărie sau din momente existențiale , picurate din lacrimi,amare dar şi dulci,
stârnite de un zbucium continuu şi o dârzenie demnă de urmaşii plăieşilor lui Stefan
cel Mare şi a Mamei Vrâncioaia. Pendulând între un realism frust şi sclipiri de
romantism, prin creionarea cu penel de pictor a unor chipuri iubite ,ca tatăl şi
măicuța sa, te înduioşează sinceritatea din mărturisirile despre copilăria marcată de
întâmplări pline de duioşie despre cei dragi şi micile năzdrăvănii şi drame trăite de
viețuitoarele alături de care a crescut – precum un ied sau mânzul MOȚĂILĂ ,jertfit
într‐un moment neînțeles de copila de atunci (urmare a unui decret dement al
autorităților comuniste de exterminare a cailor, pentru a‐i determina pe‚țărani să se
înscrie în CAP‐uri şi să‐şi piardă personalitatea) .De aici şi dragostea de animale până
în ziua de azi, când şi‐o mărturiseşte în versuri făcând portretul pisicii BOMBONICA
sau a cățelului ŞOŞON. Obsesiv ,într‐un stil vitriolant ,memorabil transmis, este
sentimentul din poemul "CORBII",demn de marii poeți ai lumii, stârnit de
nedreptățile la care a fost martoră în decursul anilor. Este o refulare a unei drame
trăite în copilărie împreună cu întreaga familie,când peste casa părinteasca a năvălit
un buldozer roşu , distrugând‐o ,pentru a ridica deasupra piatră şi ciment, un dig
practic inutil ,dovedit ca atare cu prilejul inundațiilor ce au urmat şi l‐au trecut cu
uşurință.( Vezi “DIGUL ŞI CÂINELE JERTFIT"). Deci , cu discreție,autoarea atacă şi
teme sociale, ca războiul, abuzurile unor autorități obtuze ş.a. Cu ecouri din Blaga
sau Octavian Goga, dar şi din poeții moderni ca Nichita sau Labiş ,versurile Ioanei
Andrei dovedesc perenitate şi profunzime ,definind portretul unei poete care
depăşeşte perioada realist –romantică , simbolic împlinită printr‐un tânguit din
adâncurile ființei ,dar şi răbufnind în declarații pline de optimism ,iluminate de o
glosare modernă ,de o mărturisire a unor trăiri existențiale inedite ,cu totul proprii‐ o
revelație pentru cei care o vor citi.
Dacă prin versurile închinate zilelor copilăriei ,părinților ,bunicilor, pământului ‐ ca o
ființă vie –( "RUGA CEA DE PE URMA")îşi exprimă direct sentimentele, în altele se
dovedeşte un condei matur, folosind uneltele cuvântului, pentru a fi citită ca o
modernistă subtilă, stăpânind idei inedite, mărturisiri ale unei filosofii proprii.
Splendid, emoționant îşi dezvăluie visele, dorurile, speranțele, aspirația mereu
hrănită de flacăra mistuitoare a dragostei şi a adevărului ,mereu trează, îndreptată spre
oameni şi dumnezeire, cu impulsuri neînfrânte de a se dărui în tot ce întreprinde,
marcată de blândețe, durere şi milă, în slujba binelui, ca într‐o răstignire perpetuă.
Acesta e cuvântul, logosul primordial, prin care se exprimă, bolnavă de amintirile unei
trăiri depline, cu umbre şi lumini ,fără remuşcări ,dar bântuită încă de întrebări la care
încearcă să le găsească răspunsul ca poetă , dar şi ca artistă plastică,vrăjitoarea unor
pietre cu suflet, încălzite cu har şi poezie. Irimie S T R Ă U Ţ
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 31 ________________________
INTERVIEW DE CONSTANTIN FROSIN
Culiță IoanUşurelu: Il est naturel
que tout professeur souhaite que ses
élèves le dépassent par leurs réalisations.
Je me trouve aujourd’hui dans la
situation bien heureuse de constater que
mon ancien élève, Constantin FROSIN, a
dépassé ses maîtres, réussissant à être
reconnu comme personnalité culturelle à
l’échelle nationale et internationale.
Dans la Vrancea, là où il est né, il est
connu et reconnu seulement dans
certains milieux. Peut‐être parce que le
traducteur et l’écrivain Constantin
FROSIN est‐il professeur d’Université près
l’Université « Danubius » de Galati. Le
but de la présente interview est de le
présenter aux habitants de Vrancea,
parmi qui il a vu le jour. Ainsi donc, Cher
Ami Constantin FROSIN, où avez‐vous
vécu jusqu’à l’âge de 20 ans et quel rôle
ont joué le lycée, la famille et les
professeurs dans ta formation d’homme
et d’intellectuel?
Constantin Frosin : Avant de repondre
questions de cette interview atypique,
voire non‐conventionnelle, laquelle n’a
PAR CULIȚĂ IOAN UŞURELU
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
rien des stéréotypies que j’ai vues dans
d’autres publications, je félicite le
professeur Culita Ioan USURELU, mais je
me félicite aussi pour l’honneur qu’il me
fait – d’interviewer en moi, un de ses
anciens élèves ! Jusqu’à l’âge de 20 ans,
j’ai vécu dans les parages de la Vrancea –
je suis né le 12 octobre 1952 à Herastrau
(à deux pas d’un Monastère datant de
1755 !), ensuite j’ai habité avec mes
parents dans le département de Neamt,
après quoi, le dor de la Vrancea a été
plus fort, comme quoi on y est revenus…
Certes, le fait que nous sommes atterris
à Adjud a été un de bénéfique, car j’ai eu
là des professeurs d’exception – je le dis
rétrospectivement, en ayant acquis la
ferme conviction, et non pas par
complaisance – près de qui j’ai eu
l’honneur d’enseigner immédiatement
après avoir terminé mes études à la
Faculté de Langues romanes, classiques
et orientales de l’Université de Bucarest,
en l’an de grâce 1976. Ce lycée, avec ses
professeurs et ses élèves, qui s’élevaient
même au‐dessus de la moyenne qui
m’était familière à Bicaz et à Bacau, ont
effectivement suppléé cette carence
sentimentale et affective que la maladie
incurable de mon père avait intronisée
dans mon âme… Le fait d’avoir eu
comme voisin d’immeuble l’honorable
professeur qui aujourd’hui m’interviewe,
a fait que celui‐ci m’invite chez lui et
m’offre divers matériaux – livres, revues,
etc., mais aussi la preuve d’une amitié
naissante et d’une confiance en mes
modestes capacités de l’époque…

________________________ 32 ________________________
Le rôle joué par ma famille a été un
d’essentiel, mes parents étant
intégralement ou partiellement des
professeurs de langues modernes – y
compris de français, à parité avec les
professeurs du Lycée Théorique no. 1
d’Adjud (c’était ce qu’il portait comme
nom, à l’époque, si je ne me trompe…).
CIU : Dans notre département de
Vrancea, on connaît peu de choses sur
les volumes traduits et publiés par toi en
France, Belgique, etc. Quels ont été les
auteurs roumains préférés dans tes
traductions ? Mais les écrivains
étrangers traduits par toi en roumain ?
CF : Très brièvement, une revue de mes
activités en ce moment : je suis l’auteur
d’une quarantaine de livres, dont dix‐
sept de poésie, le reste étant des cours
magistraux, dictionnaire (dont le premier
Dictionnaire d’argot Français‐Roumain,
paru aux éditions Nemira en 1995, à
Bucarest). A noter que, à ce jour, il y a
trois livres de publiés sur moi et mes
activités littéraires et francophones :
« Constantin FROSIN, un Roumain
mondialisé par la Francophonie », par V.
Anghel et C. Coatu, éd. Le Brontosaure,
Paris, 2006, « Constantin FROSIN,
Francophile roumain », sous la direction
de Laurent FELS, éditions Poiêtês,
Luxembourg, et « Ce Peu qui est Tout (la
poésie de Constantin FROSIN)», par
Jean‐Paul GAVARD‐PERRET, éditions le
Brontosaure, Paris, 2009. Avec les livres
traduits en français (il n’y a que neufs de
traduits du français en roumain), ça fait
plus de 200 livres de publiés en ce
moment. Paradoxalement, je traduis
beaucoup plus facilement du roumain en
français, à cela près que je suis écrivain
d’expression uniquement française… !
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
Tout livre, je le pense donc en français,
après quoi, en fonction des nécessités, je
le traduis en roumain… Il en fut de
même de ma Thèse de Doctorat, qui a
reçu la distinction Magna cum Laude. Du
reste, le Prix de l’Union des Ecrivains de
Roumanie me fut décerné pour les
traductions du roumain en français… !
Les auteurs roumains préférés : les
classiques et inégalables EMINESCU,
CARAGIALE, TUDOR ARGHEZI, GEORGE
BACOVIA, ION BARBU, LUCIAN BLAGA,
NICHITA STANESCU, MARIN SORESCU,
(la sélection est tout à fait aléatoire !),
mais aussi les Moldaves HORIA ZILIERU
ou Lucian TEODOSIU de Radio Iasi…
Parmi les auteurs français que j’ai
traduits en roumain, je mentionne Louis‐
Ferdinand Céline, dont j’ai traduit MORT
A CREDIT, œuvre majeure qui est morte
parce que j’ai accordé trop de crédit aux
éditions Nemira de Bucarest : ils m’ont
payé pour la traduction, mais n’ont
jamais publié ma traduction, pour des
raisons qui m’échappent, préférant un
vieille traduction, inexacte, imprécise,
chancelante quant aux moments plus
tendus ou relevant du sexe, une
traduction qui ne rend nullement le son
ni la couleur de cette œuvre considérée
comme une cathédrale de sons… Enfin.
Le patron prétextait que la confection de
ce livre signifiait la confection de 5 ou 6
livres autrement vendables…
CIU : Je sais que tu es un traducteur
d’exception. Cela signifie‐t‐il que tu es un
bon écrivain également ?!
CF : Vous dites traducteur d’exception ‐
peut‐être, car tant d’autres
personnalités françaises l’ont dit avant
vous. Un professeur belge, Jacques
MERCSX, affirmait lors de la 1 e édition du

________________________ 33 ________________________
Festival l’Enfant‐Poète, que j’ai organisé
à Galati en 1994, qu’il enseignait le
français à ses élèves à l’aide de mes
traductions, car la langue y utilisée était
très propre et élégante, sans impuretés
d‘origine arabe ou autre… Même chez
nous, un traducteur de marque, Ioan
ROSIORU, déclarait, lors d’une réunion
des poètes à Slobozia (en 1996, je crois)
qu’il use de mes traductions pour
enseigner aux élèves le vrai français,
conforme aux standards imposés par
l’Académie Française. Oui, il se pourrait
que vous ayez raison, quand je pense
que lors de ma première visite en
Occident, en 1991, mes hôtes de
Bruxelles (salut, Michel CANON !) m’ont
prié de rester pendant encore un mois,
logé et nourri à leurs frais, en me payant
le salaire d’un prof belge, simplement
pour enseigner le français correct à leurs
quatre garçons… Quoi qu’il en soit,
l’apprécié et redouté en même temps
critique belge Paul VAN MELLE
considérait que « pratiquement, toutes
les traductions qui nous viennent de
Roumanie, sont dues à Constantin
FROSIN », et les qualificatifs employés
par cet intransigeant exégète étaient :
excellent, exceptionnel, remarquable,
scrupuleusemen etc.
CIU : Parle‐nous de tes créations
personnelles et des péripéties essuyées
lors de tes tentatives de rejoindre l’Union
des Ecrivains.
CF : L’écrivain que je suis : poète et
essayiste d’expression française, a reçu
beaucoup d’éloges pour chaque recueil
de poèmes ou d’essais. Mais en
Francophonie seulement, car en
Roumanie on n’a pas soufflé mot de mon
activité en tant qu’écrivain d’expression
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
française. Certes, ce silence des agneaux
en fourrure de loup s’est retrouvé dans
l’attitude de ceux de l’Union des
Ecrivains qui, de 1996 à 2000 ont refusé
de m’accordé le statut d’écrivain
roumain, alors que celui d’écrivain
français, je l’avais reçu dès 1991, quand
je suis devenu membre de l’ADELF, de la
SPAF, du PEN CLUB, sections française et
belge. Cela va sans dire qu’en Roumanie
on me refusa jusqu’à mon entrée dans le
PEN CLUB…
CIU : Comment as‐tu été réceptionné à
l’étranger, quels prix t’ont été décernés,
qui t’a présenté, quelles revues et quelles
institutions demandent ta
collaboration ?
CF : Ma réception en Francophonie,
après l’habituelle période d’attente et de
preuve, a été tout à fait bonne, ma côte
atteignant des valeurs incroyables pour
moi : dans une revue comme RIMBAUD
REVUE, considérée comme la Rolls Royce
des revues françaises de poésie, il fut
affirmé que, dans la poésie française, j’ai
un style un moi, qui m’est propre (ce fut
le Directeur de ladite revue qui le dit, M.
Samuel BREJART). Certes, ce serait
occuper trop d’espace que d’énumérer
tous les éloges portant sur ma poésie ou
sur mes traductions. Je m’en tiendrai à
évoquer ici Paul VAN MELLE, qui disait
de moi que je suis un Maître du
Paradoxe et de l’Essai (dans une
chronique à l’un de mes livres), ce qui,
dit par un Grand Maître, cité et
pieusement obéi par tous ses confrères
mineurs (pour ne pas dire cadets…),
n’est pas peu de chose… En ce qui
concerne mes prix, je vais tenter une
sélection rigoureuse : Le Trophée Gerner
du Parlement Européen, que reçurent en

________________________ 34 ________________________
même temps que moi MM. Eugen
SIMION, Président de l’Académie
Roumaine, et Marin SORESCU (Puisse‐t‐il
reposer en paix !), alors Ministre de la
Culture, dans le cadre de la Biennale
MITTELEUROPA. Un autre prix
intéressant est, à mon avis, celui décerné
par la Renaissance Française, par un Jury
formé de quatre ministères : de
l’Intérieur, des Affaires Etrangères, de la
Défense et de l’Education, présidé par le
Président de la République Française.Il y
en eut d’autres : Le Grand Prix de
l’Académie Francophone, la Médaille
d’Or de l’Académie de Lutèce, le Grand
Prix pour la Littérature de la revue
internationale NUOVE LETTERE (Naples),
le Prix de la Fondation Franco‐Roumaine
Fronde, le Diplôme d’Honneur de
l’Association des Ecrivains de Strasbourg,
etc.
Une récompense ‐ s’il en fut !, est le
grade de Chevalier de l’Ordre des Arts et
des Lettres du Gouvernement Français,
sur Décret de la Ministre de la Culture,
Madame Catherine TASCA, en 2000.
Paradoxalement, comme à chaque fois,
la Roumanie garde un silence obstiné,
pour que, au bout d’une inertie de 4 ans,
je reçoive de la part de la Présidence, un
grade de Chevalier d’un Ordre par
domaine d’activité : le Mérite Culturel
Roumain, mille fois inférieur à celui
accordé par la doulce France ! Toujours
en 2004, je fus fait Officier de l’Ordre
national français des Palmes
Académiques. Cette fois, cinq ans sont
passés sans que la Roumanie réagisse
d’une façon ou d’une autre… Hélas ! Et je
doute qu’elle réagisse aucunement, car
on a d’autres chats à fouetter en ce
moment !
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
CUI : Le fait de venir de Roumanie est un
atout ou une entrave ?...
CF : Au commencement – donc, en tant
que débutant, c’est pratiquement une
entrave, parce que les Français sont les
plus sélectifs et élitistes ! Par rapport aux
Belges, par exemple, ou aux Italiens ou
aux Canadiens. Personnellement, dans
un premier temps j’écrivais une dizaine
de lettres parfois avant de recevoir la
moindre ligne de réponse, où l’on me
notifiait ou le peu d’intérêt que l’on
attachait à la collaboration avec moi, ou
l’on me demandait simplement des
créations personnelles, très rarement
des traductions… J’ai donc eu un mal fou
à m’imposer dans le monde littéraire
français ‐ peuplé par env. 2000 revues,
où les noms des poètes publiés sont des
plus importants, la plupart du temps…
Toutes les fois qu’en Roumanie avaient
lieu des actes de barbaries ‐ comme les
mouvements des mineurs, leurs assauts
sur Bucarest, etc. – c’était moi qui en
ressentais les effets – silences prolongés,
inexplicables, ironies acides, caustiques,
mépris à l’égard de la Roumanie et à
mon égard en tant que Roumain – j’étais
donc le premier à en payer les pots
cassés… ! Lorsque j’allais en France ou
en Francophonie après de tels
événements, l’on allait jusqu’à me
tourner le dos, à me faire des reproches
insensés, me suggérant que je devrais
m’impliquer personnellement pour que
de telles barbaries ne se répètent pas !
Comme si cela était dans mes cordes…
Hélas ! Apparemment, du moins, j’étais
tenu pour coupable, mais je n’y étais
pour rien, vous vous rendez compte !
Errare humanum est ne jouit plus

________________________ 35 ________________________
d’aucune considération ni crédit en
Occident…
CIU : C’est à dessein que je t’ai demandé
de me parler de ton activité
internationale, pour que je puisse en
déduire comment te regardent tes amis
ou non amis de Galati et/ou d’ailleurs…
CF : Lorsque j’ai écrit sur le quotidien
Viata Libera (La Vie Libre), un article
paru la veille de ma décoration du grade
de Chevalier du Mérite Culturel
Roumain, exprimant par là mon
indignation pour l’avilissement subi à
cette occasion – mes amis et non amis
en furent bouleversés n’en croyant pas
leurs yeux – comment pouvais‐je être
tellement ingrat et infatué ?! Malgré
mes explications par le menu, personne
n’y a vu que du feu, paraît‐il ! Certes, la
presse nationale roumaine n’a pas repris
ma révolte, par quoi j’ai précédé le héros
national (soi‐disant…) des écrivains de
Roumanie, qui a refusé la décoration de
Ion ILIESCU ! Mais moi, en tant que
provincial, j’ai été blâmé pour l’avoir
reçue, grâce à l’aimable presse
roumaine…Personne n’a soufflé mot de
ce que j’ai protesté contre ce modeste
grade d’un ordre par domaines
d’activité, quasiment un rien par rapport
à l’Ordre national français des Arts et des
Lettres, dont je fus décoré par la
République Française… En fait, je crois
que nous devons le dire d’une manière
appuyée : ce ne sont pas les Européens
qui nous empêchent de récupérer notre
statut de pays européen, mais nous‐
mêmes ! Il suffit de regarder ce qu’on
nous donne sur le verre des postes de
Tv : crimes, drogues, prostitution, on
nous en rabat les oreilles des heures
durant, mais pas le moindre discours sur
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
ceux qui peinent sur une revue de
culture – comme vous et moi, les artistes
plastiques ou les traducteurs comme
moi – motus ! Par voie de conséquence,
on fait de son mieux pour ne pas faire
connaître nos vraies valeurs, ni pour les
imposer ou les exporter, bien que l’on ait
pris conscience de ce que la presse
internationale ne nous perd pas de vue,
à plus forte raison qu’à présent la
Roumanie est un pays membre de
l’Union Européenne… Par exemple, je
reste ici à moisir, au lieu d’aller au
Parlement Européen, où j’ai de
nombreuses relations au plus haut
niveau, que je pourrais fructifier pour le
plus grand bien de mon petit pays – la
Roumanie, mais aussi de notre grand
pays – l’Union Européenne. Bien que
l’activité des parlementaires roumains
ait été considérée comme nulle et
inexistante, à une seule exception près…
On va nous autres d’une manière
catastrophique, vive le cirque !
Mes con‐nationaux : d’aucuns acceptent
le cœur serré que je suis le meilleur,
d’autres me contestent toute qualité en
quelque matière que ce soit… Le panier
de crabes fonctionne à merveille chez
nous aussi !
CIU : En 2004, tu as été décoré du Mérite
Culturel Roumain, ce qui a provoqué une
certaine animosité dans certains cercles.
Comme tu le sais, d’aucuns ont refusé cet
honneur provenu d’un lieu/haut niveau
où l’intellectuel n’a pas été respecté.
C’est de là, si je ne me trompe, qu’est
parti le mot d’ordre : « Mort aux
intellectuels ! » à un moment bien grave
de l’histoire récente de ce pays. Ceux qui
t’ont décoré n’ont pas respecté l’écrivain,
ne l’ont aidé à publier son œuvre que

________________________ 36 ________________________
sous certaines conditions et l’ont ramené
au stade de « mendiant en loden » (c’est
le titre de l’un de mes livres, entre
autres).
CF : Je pense avoir déjà répondu à cette
question – la veille du décernement, j’ai
protesté dans le quotidien VIAȚA LIBERĂ
de la ville de Galati, dans l’article de Ion
MANEA : « Constantin FROSIN –
mécontent du grade de Chevalier ! ». Si
la presse nationale avait repris cette
article, comme elle le fait à l’ordinaire,
on aurait su que j’avais été sur le point
de le refuser aussi, à cela près que, dans
mon cas précis, c’était ma première
reconnaissance officielle en Roumanie !
Hélas ! Alors que j’étais Lauréat du
Parlement Européen depuis 1995 ! Et la
liste est longue, trop longue pour la citer
ici, mais cela n’a pas impressionné qui de
droit en Roumanie… Trois fois hélas !!!
J’ai espéré de tout cœur que le nouveau
régime corrige cette bourde de l’ancien
régime, mais il n’en fit rien ! Et je pense
que ni la Légion d’Honneur, ni le Prix
Nobel – si un jour on me l’accordait, ne
déterminerait ces pauv’ types à
m’accorder l’Etoile de la Roumanie…
CIU : Fais‐tu partie d’une certaine
génération d’écrivains, ou tu détestes
plutôt de telles délimitations et
catégorisations ?
CF : Monsieur le Professeur, tout comme
les Présidents d’Etat, qui accordent à
tort ou à travers distinctions ou
décorations, mais qui vont et viennent,
je considère que ces catégorisations,
modes, caprices vont et viennent, mais
les écrivains restent – certes, ceux qui
passent l’épreuve du temps… Pour ma
part, je reconnais que je suis meilleur
traducteur qu’écrivain, malgré les
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
opinions de ceux qui ne sont pas
d’accord avec cette modestie mienne.
Bien que, entre nous soit dit, j’ai lancé le
concept de poésie sous‐réaliste, qui « a
pris », qui a engendré la parution de
deux livres, un au Luxembourg, sous la
direction de Laurent FELS, et un autre en
France, signé par le Professeur
d’Université Jean‐Paul GAVARD‐PERRET
(Ce Peu qui est Tout, aux éditions Le
Brontosaure, 2009). Ce dernier affirme
quelque part : « La poésie de Frosin est
plus complexe que la vie ! ». Quoi qu’il
en soit, le fait que j’ai réussi à changer
l’aberrante définition du Larousse
concernant MIHAI EMINESCU, qui
apparaissait là comme : « Auteur de
contes et de nouvelles populaires » (en
1996 y compris). En 1998 déjà, il est
considéré par le même dictionnaire
comme « un grand écrivain et le grand
poète national des Roumains », ce qui
est toute autre chose… Ceci est pour moi
une victoire et une grande satisfaction
spirituelle et morale. Comment ai‐je
procédé : j’ai traduit
LUCEAFARUL/HYPERION en français
pour les éditions Geneze de Galati, puis
j’ai traduit env. 10 chroniques de nos
grands exégètes et critiques littéraires, à
partir de George Calinescu et en
terminant par Petru Cretia et Eugen
SIMION, où il était démontré, noir sur
blanc, avec des arguments pertinents,
décents et convaincants, que MIHAI
EMINESCU est un POETE
extraordinaire ! J’ai envoyé le tout aux
éditions LAROUSSE et voilà, j’ai réussi !
Ceux qui s’acharnent à détruire l’image
de cet immense Poète histoire de le
détrôner et prendre sa place, n’ont
probablement pas lu un LAROUSSE paru

________________________ 37 ________________________
après 1997… Les voilà donc dépassés,
périmés, tombés en désuétude !
CIU : Par tes activités, penses‐tu avoir
changé, à ce jour, certaines impressions
défavorables sur notre pays ? Ou
sommes nous appréciés partout… ?!
CF : Voilà‐ti pas que j’ai déjà répondu à
cette question aussi… Cela s’entend que
là par où je passe, je laisse des traces des
plus lumineuses, dans la mesure de mes
modestes moyens… Le fait est qu’aucun
Roumain n’a été ni attaqué ni tué en
France ou en Francophonie… Car dans le
cas de mouvements populaires anti‐
roumains, les plus hautes autorités
interviendraient pour stopper de telles
attitudes hostiles et agressives ! Puisque
moi, Constantin FROSIN (entre autres),
j’ai échangé du courrier avec Jacques
CHIRAC depuis 1997, et avec l’actuel
Président de la République Française dès
son installation à l’Elysée ! Comme avec
les Premiers Ministres, Ministres des
Affaires Etrangères, de l’Education, de la
Culture, etc. Si on avait fait comme moi,
en Italie ou en Espagne, il n’y aurait pas
eu de ces complications douloureuses…
Et d’un barbarisme non‐européen !
CIU : T’es‐tu lié d’amitié en Roumanie et
à l’étranger ?
CF : A n’en point douter, à défaut
d’amitiés littéraires (et non seulement…)
l’on ne saurait organiser des Festivals
internationaux de Poésie, comme moi à
Galati, en 1994 et 1996, le Festival‐
Colloque international COPILUL‐
POETE/L’ENFANT‐POETE, auxquels ont
participé des lettrés de haut niveau de
France, Belgique, Luxembourg, Canada.
Mes deux Festivals ont dépassé de
beaucoup, quant à l’année de
l’organisation, les autres grandes villes
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
qui se prennent pour des « capitales
culturelles » de Roumanie…
Il n’en est pas moins vrai que, en
l’absence d’amitiés littéraires, un auteur
roumain ne saurait mettre les pieds
ailleurs, pour des raisons au moins
pécuniaires… hélas !
CIU : Quelles seraient, selon toi, les
misères littéraires du temps présent ? Ou
il n’y en a pas, dans ton opinion ?!
CF : Les misères littéraires du temps où
nous vivons ? Je pense qu’elles sont
celles de toujours, et ce serait difficile de
les circonscrire à un certain espace : les
frustrés, d’une part, les envieux, d’autre
part, les politiciens qui ne rêvent que
plaies et bosses ou alors des affaires
sonnantes et le pouvoir à perte de vue et
à vie, si possible, alors que culture et
littérature ne leur en offrent rien de
rien… A cela près que chez nous, comme
déjà souligné, fonctionne terriblement le
panier de crabes…
CIU : Pourrais‐tu te comparer à un autre
traducteur de Roumanie ? Que penses‐tu
des traducteurs et de la manière dont ils
sont considérés en ce moment ?
CF : En pensant, comme je le disais au
début, en français, il m’est venu à l’esprit
le célèbre dicton : Comparaison n’est
pas raison… Ainsi donc, la comparaison
est généralement subjective, et je vous
disais plu haut que je n’ajoute pas foi
aux classements… que lorsque j’en
connais les critères d’appréciation,
sélection ou la manière (et la qualité…)
du jury.
Quant à la manière dont sont
vus/regardés/considérés les traducteurs,
je pense que c’est aussi une question de
chance – si l’on habite une ville
culturelle, riche de traditions, ou l’une

________________________ 38 ________________________
des trois villes culturelles par tradition :
Iasi, Cluj, Bucarest, si l’on se trouve au
beau milieu, au feu des événements
culturels, littéraires et artistiques, l’on a
une chance de se faire remarquer, et
peut‐être même de s’imposer. Qui se
trouve loin du centre, se tient de côté, le
lointain effraie les plus commodes, les
maisons d’édition refusent les
traducteurs qui ne peuvent se déplacer
en vue des corrections à faire etc.
CIU : A l’accoutumée, afin de d’être
reconnu dans son pays, il faut jouir d’une
reconnaissance pour le moins
européenne. Quel fut ton cas ?
CF : Comme quelqu’un qui êtes allé tant
de fois en France, vous connaissez et
anticipez sur mes réponses, vous savez
que c’est l’anormal trajet à suivre par le
lettré ou l’artiste roumain, qui souffre le
premier à cause de l’imbécile dicton :
Personne n’est prophète en son pays
(j’entends par là sa stricte et immédiate
applicabilité chez les Roumains…). Je
vous disais que j’ai dû publier d’abord en
Belgique mon premier recueil de vers
L’Ivre de peau hési(‐t‐)e , et trois ans
plus tard en Roumanie : Ikebana en
miettes. Il en fut de même de mon début
en revue. J’ai reçu un Grand Prix d’une
Fondation franco‐roumaine, et non pas
un prix roumain de traduction. En 1995,
ce fut le Trophée Gerner, remis aux
Lauréats du Parlement Européen. La
France a toujours été plus généreuse
envers moi : j’ai reçu deux Ordres
nationaux français, ici je n’ai reçu qu’un
Ordre par domaines d’activité… d’une
importance mille fois moindre par
rapport aux deux Ordres nationaux
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
français ! De retour en Roumanie, après
la Biennale Mitteleuropa, j’ai reçu un
Prix du Municipe de Galati, important
pour moi en tant qu’habitant de la ville
de Galati, mais sans aucune signification
à l’échelle nationale ou internationale !
CIU : Qu’est‐ce que recommanderais à la
jeune génération, en tant que
traducteur, écrivain et professeur
d’université ?
CF : Ne pas se prendre à bâtir le premier
étage de leur propre gloire sans avoir la
certitude que leur base, leur fondement
le leur permet. Ne pas aspirer trop haut
d’entrée de jeu, sinon ils risquent d’avoir
le vertige et de tomber de tout leur
long… Ne pas chercher à s’imposer à
tout prix, sinon ils vont payer le
quintuple le jour du jugement dernier…
Lire le plus de littérature possible, avant
d’entreprendre d’écrire de la
littérature… Lire énormément dans la
langue étrangère dans laquelle ils se sont
proposé de traduire… Et avoir beaucoup
de patience, d’abord avec eux‐mêmes,
ensuite avec les autres : chaque chose en
son temps, dit la sagesse populaire. Et à
rien ne sert de courir, il suffit de partir à
temps ! Ne pas oublier qu’au gramme de
talent/génie, ils doivent ajouter des
tonnes de travail acharné, et des milliers
d’heures de leur brève existence, sans
perdre de vue que « Ars longa, vita
brevis ! » Combattre sans merci d’abord
leurs propres lacunes et insuffisances…
Ce ne sera qu’après qu’ils pourront se
dire accomplis et pourront se ceindre
des lauriers du succès mérité ! Ce que je
leur souhaite de tout cœur !

________________________ 39 ________________________
HONORÈ DE BALZAC
‐ CREATEUR DU ROMAN REALISTE FRANÇAIS –
BREF APERCU SUR SON LIVRE DE CHEVET ’’ LA COMEDIE
HUMAINE’’
Peu d’auteurs ont été identifiés à leur œuvre autant que Balzac à la “Comédie
humaine” car « La Comedie humaine » est en effet l’œuvre de sa vie. Elle fournit
une grande tentation pour les lecteurs car on y retrouve la passion qui consomme
l’énergie, le gout de la démesure, l’attirance vertigineuse vers l’or aussi bien que
pour l’Absolu, bref toutes les composantes parfois contradictories du temperament
de Balzac. Seul, après lui, Proust devait investor autant de soi‐meme dans une oeuvre
Romanesque. Comme Balzac, il allait y user ses forces et mourir avant d’avoir pu
mettre un terme a son projet.
L’œuvre de Balzac – « Comédie à cent actes divers qui offert une grande diversité
formelle » ‐ a été compare à une cathédrale.)(Oeuvre, Balzac rend compte dans
l’Avant‐propos qu’il publie en 1842). De son œuvre, Balzac rend compte dans l’Avant‐
propos qu’il publie en 1842 : « L’idée premiére de la Comédie humaine fut d’abord
chez moi comme un reve, comme un de ces project impossible que l’on caresse et
qu’on laisse s’envoler.” Balzac explique que, parti d’une comparaison entre
l’Humanité et l’Animalité, il a acquis la conviction que « la Société ressemblait à la
Nature ». « Rendre intéressant le drame à trios ou quatre mille personages que
présente une Société”, “étudier les raisons ou la raison de ces effets sociaux », tels
sont les buts mis en valeur dans cet Avant‐propos.
La Société française allait etre l’historien, je ne devais etre que le secrétaire”.
Cette formule prononcée par Balzac dans l’Avant‐propos de la Comédie humaine,
pour peu qu’on la prenne à la letter, réduit à l‘extreme le role de l’artist.Balzac est
donc un témoin de son temps. Jusque dans le detail, la Comédie humaine est un
réservoir de documents sur la société du XIX siècle. La Comédie humaine donne une
image fidéle de cette société capitaliste naissant dans laquelle la nouvelle
aristocratie (celle de l’argent) réduit presque à néant les plus défavorisés. Donner
l’illusion de la réalité c’ est pour un romancier feindre de refléter fidélement
le monde en dissimulant son pouvoir créateur. Honnet « secrétaire »suivant sa
propre expression, Balzac consigne le langage de ses personnages en respectant les
particularités.
D’un maniére générale, on reconnait à Balzac le mérite de savoir faire parler
ses perssonages avec vraisemblance, de les individualiser suivant leur tempérament,
leur origine, leur culture, sans leur imposer la marque de son style. Si l’on admet
qu’en écrivant la Comédie humaine, l’intention de Balzac était de “faire concurrence
à l’était civil”, on peut affirmer qu’il a pleinement réussi. La multiplicité des oeuvres
qui composent la Comédie humaine illustrent le caractére composite et
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 40 ________________________
problématique de la societé où vivait Balzac ; son idée de genie fut d’établir une
circulation entre ses romans en imaginant le retour des personnages. Michel Butor
voit dans le « retour des personnages » un principe d’économie. Le reve de Balzac est
de donner l’illusion d’une galerie de personnages vivants, et leur insuffler ainsi plus
de vie. La réapparition des personnages d’un roman à l’autre confére l’illusion de la
réalité à l’intervalle qui sépare les deux romans ; leur «vie» n’est pas annulée, elle est
comme pour un temps soustraite à non regards.
La Comédie humaine se présente, non comme une somme de romans, mais
comme une représentation totale de la société du XIX siécle sur laquelle l’artiste ne
peut ouvrir qu’un certain nombre de fenetres, etant admis que la réalité n’est pas
absente des zones invisibles.
ON FÊTE EN 2009 …
PIERRE ABELARD (1079 – 1142) – théologien, il a écrit des œuvres à caractére
philosophique ; il reste célébre par sa correspondance avec Heloise, la premiére en
date dans la série des « lettres d’amour » qui jalonnent la littérature française ; 930
ans de sa naissance.
EMILE AUGIER (1820 – 1889) – auteur dramatique, représentant incontesté dans le
genre « du théatre d’idées », considéré le « Balzac du théatre ». Sa piéce « Le Gendre
de Monsieur Poirier » fait des salles combles ; 120 ans de sa mort.
HONORE DE BALZAC (1799‐1850) – représentant in contesté du réalisme français,
créateur du roman réaliste française ; auteur de la « Comédie humaine»,œuvre
gigantescque qui comprend plus de 97 titres et dont Balzac a établi des division et
des sous‐division en : Etudes de mœurs qui continnent : 1. Scénes de vie privée (
romnas : « La Maison Chat qui pelote », « Gobsek », La femme de trente ans », « Le
père Goriot », « Le Contract de mariage », Modest Mignon », «Le Colonel
Chabert ») ; 2. Scénes de la vie de province ( romans : « Eugénie Grandet» , « Le Lys
dans la vallé » «La Muse du départament» , « La Vieile La fille », « Les Illusions
perdues ») ; 3.Scénes de la vie parisenne : (romans : « César Birotteau », « Splendeur
et des miséres des courtisanes », « La cousine Bette », « Le cousin Pons ») ; 4.
Scénes de la vie politique : (romans : « Une ténébresue affaire », « Un Episode sous la
Terreur », « Le Depute D’ Arcis ») ; Scénes de la vie militaire : (romans : « Les
Chouans », « Une Passion dans le désert ») ; 6. Scénes de la vie de campagne :
(romans : « Les Paysans », « Le Médecin de campagne », « Le Curé du village »).
Etudes philosophiques : (romans : « La Peau de chagrin », « Louis Lambert »,
« L’Elixir de longue vie »). Etudes analytiques : (romans : « La Physiologie du
mariage », « Petites miséres de la vie conjugale ») ; 210 ans de sa naissance.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 41 ________________________
J ULES BARBEY D’AUREVILLY (1808 – 1889) – romancier et pamphlétaire, ami de
Charles Baudelaire, il s’est fait connaître comme essayiste et comme critique
littéraire ; 120 ans de sa mort.
PIERRE‐AUGUSTIN CARON DE BEAUMARCHAIS (1732‐1799) – auteur dramatique ;
son œuvre se réduit au total à deux piéces, deux comédies d’esprit satirique : « Le
Barbier de Séville » et « Le Mariage de Figaro » ; 210 ans de sa mort.
HENRI BECQUE (1837 – 1899) – auteur dramatique ; reconnu pour la piéce « Les
Corbeaux » qui représente « une tranche de vie » ; 110 ans de sa mort.
JEAN COCTEAU (1889 – 1963) – poéte, romancier, auteur de théatre, de cinéma, de
ballet, essayiste et aussi dessinateur ; il a écrit : « Les parents terribles », « La
machine à écrire », « Les Monstres sacres » (théare), « Les Enfants terribles »
(roman), « La Belle et la Bete » (cinéma) ; 120 ans de sa naissance.
GEORGES COURELINE (1858 – 1929) – de son vrai nom – Georges Moineaux ; auteur
dramatique et conteur, né à Tours; 80 ans de sa mort.
ANDRE GIDE (1869 – 1951) – moraliste, mémorialiste, poéte, romancier et auteur
dramatique. Il reste dans la littérature française avec les romans: “Paludes”,
“L’Immoraliste”, “La Porte étroite », « Les Caves du Vatican », « Les Faux
Monnayeurs », « Si le grain ne meurt – roman autobigraphique – « Les Naurritures
terrestres ». « Prométhée mai enchainé » réunit dans un meme livre l’art du poéte,
du romancier et de l’essayiste. 140 ans de sa naissance.
MAURICE MAETERLINCK (1862‐1949)‐ poéte et quteur dra,atique belge
d’expression francaise ; 60ans de sa mort .
MARGUERITE DE NAVARRE (1492‐1549) – poétesse et conteuse et aussi mécéne
littéraire ; sœur du roi Frncois ; elle a édifié une œuvre impressionante par sa force et
aussi par sa variété de couleur : les « Marguérites de la , marguiérite des
princesses”,460 ans de mort .
CHARLES DE SECONDANT, BARON DE MONTESQUE (1689‐1755) – auteur des
contes philosophques, de romans galants et d’ œuvre historique et politiques ; il a
ecrit « Les Lettres persanes » ‐ histoire orientale et premier roman par lettre. Il est
l’auteur de « L’ Esprit des lois » . 320 ans de sa naissance.
PAUL MORAND (1889‐ ?), romancier, nouvelliste inimitable par son style, né à Paris;
120 ans de sa naissance.
Les pagines realisees par CONSTANȚA COATU
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 42 ________________________
LORSQUE LES SOUVENIRS…
Lorsque les souvenirs, au passé
M’invitent ‐ comme c’est engageant,
Le long chemin, si familier
Je l’emprunte de temps en temps.
Voilà ta maison, parsemée
Des mêmes astres, fort scintillants,
Qui souvent ont illuminé
Tout mon attendrissement.
Et au‐dessus des arbres clairsemés
S’élève la lune débonnaire,
Qui nous trouvait tout embrassés
En chuchotant de concert.
Nos cœurs se jurent fidélité
Sempiternelle et totale,
Quand les lilas, dans les allées,
Laissent tomber tous leurs pétales.
Comment put donc ce sentiment
Dans la nuit se consumer,
Tant que les torrents du ferment
Ont sans fin ni cesse pleuré,
Tant que la lune éclaire les chênes
En continuant son chemin,
Que tes yeux qui me surprennent
Sont restés doux et câlins ?
MIHAI EMINESCU Traduit du roumain par : Constantin FROSIN
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 43 ________________________
AVIGNON,
CAPITALE MONDIALE DU THEÂTRE
Si je vous dis AVIGNON, vous pensez á quoi, tout d’abord ? Bien sur, a la
fameuse chanson :« Sur le pont d’Avignon/On y danse, on y danse/Sur le pont
d’AVIGNON/On y danse tout en rond ».
Vous savez peut être aussi qu’AVIGNON fut une capitale Papale qui abrita 7 Papes,
dans son Palais –Forteresse.Egalement, sa situation géographique idéale de Ville du
Sud de la France, au confluent du Rhône et la Durance et de la Provence et du
Languedoc, en font une citée incontournable pour le tourisme. Pourtant, c’est de
son festival de théâtre que je veux vous parler en quelques mots. Ainsi, la formule :
AVIGNON, capitale mondiale du Théâtre est loin d’être usurpée.Jugez plutôt en
quelques chiffres éloquent : trois semaines de festival de théâtre, amis aussi de
danse de théâtre musical et 1110000 spectateurs rien que pour le programme officiel
du «IN».Mais l’intérêt de ce festival ne réside pas uniquement a sa taille gigantesque
mais surtout parce c’est un lieu de rencontres nationales et internationales , ou les
auteurs classique , amis aussi contemporains sont interprètes par des metteurs en
scène et des acteurs de renoms. C’est ce que Bernard Faivre d’Acier, directeur du
Festival « IN » appelle « marcher sur ses deux jambes » le pièces du répertoire et
l’écriture contemporaine ». Par exemple, dans le programme de l année 2002,
« Platonov » de Tchekhov, « la Villégiature » de Goldoni, ne côtoient pas moins de 25
textes de notre époque. Nous ne pouvons parler du ; IN » sans aborder le « OFF » ,
née il y a 30 ans déjà ( ! ) . Sur l’initiative d’auteurs avignonnais, rejoint par
quelques‐uns autres, qui revendiquent le droit de se produire pour chaque
compagnie prenant le risque de venir jouer a AVIGNON. Egalement, dans le but a
mieux informer le publique. Cette année, c’est près de 700 spectacles, proposes par
4000 professionnels et amateurs, qui se produisent devant le public, chaque jour !!!
En regardant attentivement ce programme, nous pouvons… nous y voir !
J’ai toujours en beaucoup de tendresse pour l’art du dérisoire que IONESCO a
su si bien incarner et que j’ai retrouve , avec tant de plaisir , au contact de mes amis
roumains ; une alchimie entre le sérieux le plus déconcertant et la franche rigolade ,
un savant dosage entre tristesse et gaieté , le tout extrême pour mieux cache , par
pudeur sana doute , la nature profonde de ces hommes qui sont aussi le mélange de
deux grandes cultures : le slave et latin.
»La vie est pièce de théâtre : ce qui compte, ce n’est pas qu’elle dure longtemps,
mais qu’elle soit bien jouée ». SENEQUE, Entretiens, traites et lettres Lucilius
(Laffont / Bouquin). Né en Roumaine en 1912, de père roumain ( il est avocat) et de
mère française . Il passe son enfance a Paris, un temps en Mayenne. Retour en
Roumanie, lors de son adolescence (divorce de ses parents). Il fait des études a l’
Université de Bucarest (licence de française). Il écrit des poèmes et fait des critiques
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 44 ________________________
littéraires (assez féroces). En 1938, il retourne en France, pour une thèse. Il se fixe a
Marseille en 1940, sous l’occupation allemande.A la fin de la guerre il retourne a
Paris. Il devient auteur dramatique a partir de 1950. Il est nommé a l’Académie
française en 1970. Il meurt a Paris 1994. Il avait 82 ans.Ses pièces importantes : « la
Cantatrice chauve » (1950) « la Leçon » (1951) «la chaises » ( 1952 ) « Jaques ou la
soumission » (1955) « Rhinocéros » (1959) « Roi se meurt etc.»
Ayant peu vécu en Roumaine, quelle place occupe IONESCO dans son pays
d’origine ?Et comme je suis dans un <strong>salon</strong> littéraire, donc un « <strong>salon</strong> ou l’on cause »,
je serai comble si l’on pouvait « éclairer ma lanterne » a ce sujet. En France, c’est
surtout « la Cantatrice chauve » qui est la plus connue de se pièces, au point d’être
jouée depuis 1957, sans discontinuer, au théâtre de la Huchette, a Paris.Savez‐vous
comment lui en est venue l’idée ? En apprenant l’Anglais, par une methode de
conversation dont les sujets étaient pour les moins loufoques, juges plutôt cet
exemple :« le jardin de mon oncle est plus grand que l’écharpe de ma tante », ce qui
lui inspire , par la suite, dans « la Cantatrice chauve » une réplique du style : « je te
donnerai les pantoufles de ma belle‐mère si tu me donnes le cercueil de ton mari » .
Le fait de tourner en dérision le langage, et notamment le langage dit « petit
bourgeois » dont le théâtre s’est longtemps fait l’élonge, revenait a s’attaquer a la
bourgeoisie elle‐même.Il reste que IONESCO avait, sans doute, la clairvoyance des
artistes sur l’absurdité de la vie et surtout de l’angoisse de mourir que seul l’acte de
création peut apaiser quelque peu…
Enfin, et c’est tout a son honneur, IONESCU a toujours porte un regard attentif sur le
théâtre amateur.
Bien sur, je ne peux parler du festival d’ AVGNON sans citer ses origines de
théâtre populaire et décentralisé de Paris, crée par Jean VILAR et de ses
personnages prestigieux que : Gérard Philippe, Georges Wilson, Maria Casarès,
Jeanne Moreau et bien d’autres …
Si le cœur vous en dit, je pourrai vous parler plus en détails des thèmes et des
auteurs que je n’ai fait qu’effleurer ici et plus simplement de ce que je vis au
quotidien en tant témoin, dans le cadre de ma mission de correspondant du « SALON
LITTERAIRE » a AVIGNON.
A bientôt de vos nouvelles, Robert Fauque(Avignon).
P.S. En effet, un concours de circonstance heureux propulse la compagnie l’œil en
Coulisse dans « la cour des grands », en interprétant la pièce fétiche de la troupe :
« Un ouvrage de Dames » de J.C. DANAUD, dont j’assure la mise en scène :DANAUD
fait partie de sauteurs que l’on peut situer « le théâtre de l’absurde » dont les
maîtres incontestés sont : BECKETT, ADAMOV et … IONESCO !!!
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
Robert FAUQUE,
AVIGNON

________________________ 45 ________________________
Dans toute le monde, dans nos jours, est
une grande fascination pour le
paranormal, pour la magie etc. Des
numéros de télèphone et des adresses
de sorcières sont publiées dans les
journaux. Les chaînes de télévision
diffusent quotidiennement des films
ayant trait aux phénomènes
paranormaux. Les journaux nous
informent que de nombreuses
personnes, appartenant à toutesc les
couches de la société, en appellent de
plus en plus souvent aux services des
magiciens.
Notons d'abord que les sorcières
emploient pendant les rituels magiques
certains matériaux et objets: plumes,
lait, eau, certaines plantes, clous,
cheveux, oiseaux vivants(coqs, poules,
piégeons), cierges, encens, etc. mais
aussi coeurs de différentes oiseaux et
animaux, os de serpent au de chat. Cet
inventaire comprend aussi certains
objets qui ont appartenu aux morts(ils
ont été employés pendant les
préparatifs d'un enterrement): les
attaches des pieds du mort, le cierge
qu'on a posé dans la main du mort, le
drap avec lequel on a couvert le mort, de
l'eau qu'on a employé pour laver le
mort, de la terre prise de la tombe, etc.
Ces ”ingrédients” peuvent être
employés dans des rites de magie
blanche ou de magie noire, selon le but
poursuivi par le magicien. Tout procédée
magique est accompagné de certaines
incantations.
On dit qu'on peut faire appel aux
services d'une sorcière pour guérir
certaines maladies (comme l'épilepsie ,
LA FACE FUNÈBRE DE LA MAGIE
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
l'alcoolisme), pour obtenir l'amour de
quelqu'un , pour gagner dans les affaires,
pour se marier, pour la paix du couple ,
pour réussir les examens , pour gagner
un procés, pour la protection contre les
malédictions, etc. Quant à la magie
noire, on dit qu'elle peut causer de
grands malheurs à la personne visée , si
on ne prend pas de mesures pour
neutraliser les forces maléfiques. Voici
quelques témoignages que nous avons
recueillis dans la région de Vrancea:
Il y a environ 40 ans, Anica Bobiu
soupsonnait son mari d'avoir des
relations avec une voisine, Catelița
Cojocaru. Un jour, elle a rencontré une
femme à Bătinești, qui lui a proposé
d'éliminer la maîtresse de son mari par
une séance de magie. Elle raconte:
”Le samedi soir, cette femme a pris un
gros clou qu'elle a fiché dans le plafond.
Sur le plancher , audessous du gros lou,
elle a mi sune casserole. Puis, la sorciére
m'a dit que je devais dormir et que je ne
devais surtout pas quitter le lit, quoique
j'entende. A minuit, elle a commencé a
réciter des incantations et , à un
moment donné , on a entendu des
bruits, comme si des gouttes tombaient
dans la casserole. Acela a duré toute la
nuit et vers le matin j'ai commencé à
réciter des incantations et , àun moment
donné, on a entendu des bruits , comme
si des gouttes tombaient dans la
casserole. Cela a duré toute la nuit et
vers le matin j'ai commencé à avoir peur
et a regretter ce que je faisait. Je
suisdecendue du lit et j'ai arrché le
grand clou du plafond. Alors j'ai
remarqué ce qui semblait être du sang

________________________ 46 ________________________
dans la casserole. La sorcière s'est fâchée
très fort, m'a dit qu'on n'a pas le droit
d'interrompre la séance, a voulu même
me battre et m'a chassé de chez elle.
Une fois arrivée chez mois, j'ai trouvé
Catelu ,,a Cojocaru dans un état grave à
l'hôpital, qui était à l'époque dans le
village, et je lui ai raconté ce que j'ai fait.
Puis, elle a été sauvéepar les médecins."
Une autre témoignage est celui de la
famille Ionel et Viorica Cucu. En 1994, ils
ont remarqué que des objet trouvé 7
grenouilles dont quelqu'un avait cousu la
bouche – signe indubitable qu'il s'agissait
de magie maléfique: D'autres signes
renforsaient cette conviction: des
disputes éclataient sans motivation dans
le couple; l'un des époux ressentait
parfois l'envie d'incendier la maison. Les
choses sont devenues plus graves quand,
à un moment donné, le petit garson
Lauren''iu est tommbé gravement
malade. Les médecins n'ont pas réussi à
améliore l'état du malade, qui se sentait
de plus en plus mal. Les parents
soupsonnaient que le petit avait été
frappé par les forces maléfiques jeté sur
leur maison et ils ont appelé les prêtres
pour faire accomplir l'onctiondes
malades, ce qui a eu comme effet,
disent‐ils, une amélioration de l'étantdu
malade. Ceratains phénomènes ont été
remarqués pendant la période où ces
affices ont été faits: les nuits on ente
ndait parfois des bruits étrange, des voix
ou des coups dans les portes ; le
sommeil était troublé par des
cauchemars. Seules la fumée d'encens et
l'eau bénite pouvaient écarter ces
phénomènes.
Despratiques magniques ont été
signalées aussi à Nereju. Avant de mourir
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
, une femme a avoué à son mari qu'elle
avait fait de la magie avec une main de
cadavre. Au dire villageois, un convive,
Pu''oui I.Ion (surnommé "Micu"), aurait
surpris par hasard deux femmes qui
étaient en train d'accomplir un tel rituel
magique. Une de ces femmes tenaitune
main de cadavre en récitant des inca
ntations. En se rentand completede ces
qui se passait , le paysan révolté a battu
les deux femmes pour leur mauvaise
action… La main de cadavre a pu
provenir d'exhumations lors d'un autre
entrrement: „Mon grand‐père, Pavel
Donea, est mort en 1965.
La famille a décidé de l'enterrer dans la
même tombe que ma grand‐mère, car
elle était morte depuis longtemps. Lors
de l'exhumation – la tombe a été
creusée 2 ou 3 jour avant l'enterrement
– on a constaté que le corps n'était pas
entièrement décomposé, ce qui peut
arriver parfois à cause de la composition
de la terre. Les os se maintenaient
encore liés les uns des autres. On a
allumé une lampe au chevet du mort et
on a laissé la tombe découverte, selon la
coutume. La nuit avait l'enterrement, il a
plu un peu. Le lendemain maint,mon
pére a eu la surprise de constater qu'il
n'y avait plus la main droite de ma
grand‐mère, elle manquait depuis le
coude. Il a remarqué alors des traces de
pieds montrant que quelqu’un y était
venu et avait glissé sur la terre humide,
en descendant dans la tombe. Puis, il a
appelé le reset de la famille et alors j’ai
vu aussi ce qui s’était passé. S’il n’avait
pas plu, on aurait pu penser qu’un chien
est venu pendant la nuit et a pris la
main. »

________________________ 47 ________________________
Après avoir pris connaissance
de ces récits, on se pose tout
naturellement certaines question .
dans quelle mesure ces histoires, qui
semblent être sorties de contes
médiévaux, correspondent à la
réalité ? Sont‐elles plutôt le produit
de l’imagination ? La magie, peut‐elle
être vraiment rendue responsable de
certains événements néfastes ?
Nous ne saurions avancer de
réponses á ces question. Il nous
manque la compétence. Mais, vu que
les déclarations que nous avons
exposées plus haut peuvent être
marquées d’un certain subjectivisme,
nous avons cherché des informations
plus précises chez une sorcière
même, une tzigane qui habite dans la
ville de Focşani. Le démarche n’a pas
été facile, car il est connu que ces
personnes évitent d’avouer certaines
choses concernant leurs activités
occultes. Il a fallu donc gagner
d’abord sa confiance, ce qui a
nécessité, entre autres, aussi une
certaine somme d’argent…
L’entretien mérite d’être exposé en
détail, en laissant au lecteur la tâche
d’en tirer les conclusions qu’il juge
nécessaire.
La sorcière a confirmé qu’elle
employait pendant ses séances de
magie des objets comme ceux que
nous venons d’énumérer. Elle a
avoué qu’elle détenait aussi une
main de cadavre ! Elle m’a assuré que
si je le voulais, elle serait disposée à
me la montre, mais que, dans ce cas,
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
je devais la prévenir à l'avance, pour
qu’elle l’amène, car « on ne garde
pas de telles choses chez soi », mais
elles sont cachées dans certains lieux
en dehors de la maison, comme aux
carrefours des routes ou sous des
ponts. Elle sait pratiquer aussi bien
de la magie blanche que de la magie
noire, selon, la demande de ses
clients. Quel que soit leur but, les
rites magiques sont habituellement
accomplis pendant la nuit. La magie
noire a différentes influences
néfastes sur la personne visée, selon
le but pour suivi. Cette magie peut
même tuer. L’un des procédées les
plus redoutés est ce qui s’appelle
« frigare » , littéralement broche ou
rôti, barbecue. Il se fait de la fason
suivante : un objet en fer en forme
de fourchette à double pointe est
chauffé jusqu’un incandescence dans
un feu. Avec set objet on tue une
poule, en récitant certaines
incantation, ainsi que le nome de la
personne visée. Celle‐ci mourra le
jour même on quelques jour après.
Les action magiques peuvent
également provoquer certaines
maladies physiques ou psychiques. La
sorcière prétend que ces maladies ne
peuvent pas être guéries avec le
moyens médicaux habituels, mais
que ces effets maléfiques ne peuvent
être annihilés que par d’autres action
magiques.
J’ai demandé comment il était
possible d’obtenir de telles effets à
distance, apparemment sans une

________________________ 48 ________________________
intervention directe ? La réponse a
été que la sorcière collabore avec un
esprit (sic !) qu’elle appelle
,, ChoÎmane” (Űoimanu). C’est lui qui
tue, provoque une maladie ou
exécute d’autres mission. Dans
certaines conditions, la sorcière peut
communiquer avec lui, par exemple,
pour lui demander des conseils. Cet
esprit, ainsi que la main de cadavre,
elle les a hérités de sa mère… Le
„ChoÎmane” peut prendre certaines
formes, surtout celles d’animaux:
cheval, chien, chat, etc. Ainsi, pour
quelques instants, il peut se montrer
aux personnes sur lesquelles ont été
dirigées les actions magiques. Il peut
aussi paraître sous la forme d’une
personne, avec qui on peut même
converser, sans savoir sa vraie
identité. Mais, habituellement, il
reste invisible aux être humains.
Vers le fin de l’entretien, j’ai
demandé si je pouvais assister à une
séance de magie noire. La sorcière a
accepté, mais à condition que je sois
sune personne forte de mon esprit,
car je remarquerai alors certaines
phénomènes paranormaux… Elle m’a
promis que, si je le voulais, je pourrai
même converser avec l’esprit avec
qui elle travaille! Il faut avouer que la
proposition était très alléchante, car
le chercheur n’a pas souvent
l’occasion d’étudier de telles
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
pratiques. Au bout de quelques
secondes de réflexion, je me suis dit
qu’il vaut peut‐être mieux de ne pas
être trop curieux. J’ai donc poliment
refusé, en laissant cette expérience
pour une autre fois…
L’Eglise a condamné depuis
toujours les pratiques magiques,
qu’elle qualifie de paÎennes, quel que
soit leur but, maléfique ou
bénéfique. Les personnes qui se
croient être des victimes de telles
pratiques, viennent trouver les
prêtres en avouant des phénomènes
bizarres et des possession
démoniaques. La pratique est de
réciter sur eux les prières attribuées à
Saint Basile le Grand et à Saint Jean
Chrysostome, dont tune notice des
euchologes nous informe qu’elles
doivent être lues „pour ceux qui sont
tourmentés par la diable”. Certains
prêtres accompagnent ces
exorcismes, d’une préparation
comportant une période de jeüne.
D’autres prêtres nous ont avoué
qu’ils refusaient de réciter ces prières
(surtout celle de Saint Basille), de
crainte que le diable ne se venge sur
eux ou sur leurs proches. Dernière
remarque, pour contrecarrer les
effets néfastes de la magie noire,
certains fidèles préfèrent toutefois
recourir aux services des sorcières,
malgré les interdiction de L’Eglise.
Val. Leonescu

________________________ 49 ________________________
Joël CONTE
JUMELAGES EUROPEENS PTT
Jour après jour, nous vivons en amitiè de riches heures,
Unis grâces à l’oeuvre de nos Pères Fondateurs:
Messieurs Hans WINKEL et Alexandre CHAPPE ont crèè,
Et permis de dèvelopper les Jumelages Europèens PTT dans la sèrènitè.
Lors de nos multiples rencontres, nous partageons la souveraine chaleur,
Avec l’immense èmotion des sourires qui montent de nos coeurs.
Grande est la foi qui anime les jumeleurs ,
Empreinte de gènèrositè sur le chemin du bonheur,
Sublime dans sa noble et solidaire ardeur.
Et notre bel èlan nous fait dècouvrir l’Europe des gens heureux,
Unis sur la voie du soleil et l’espoir dans notre destin merveilleux,
Reslendissants dans notre jeunesse et notre spontanèitè,
Où chacun fait vibrer le chant de la liberté.
Petits et grands se reassemblent autour de notre éclante bannière.
Ensemble nous bâtissons la maison où la lumière
Eblouit les âmes émerveillées qui se nourrissent de la sève de nos jumelages.
Nous nous retrovons dans un univers qui ne connaÎt pas les âges,
Sûrs de notre joie de vivre et de notre èternel courage.
Parmi touts les pays du monde , nous espèrons
Tant contruire et étendre les liens fraternels qui à l’unisson,
Trouvent l’echo de notre idéal dans notre admirable chanson.
Le 7 Juillet 1995
ELISABETH
Elle est veune parmi nous pour notre plus grand plaisir,
Lours du séjours de Jurancon où elle a su nous faire sourire.
Inimitable dans son expression naturelle et spontanèe,
Son discours a toujours rèussi à nous toucher.
A chaque nouvelle sortie, l’éclat de sa voix
Berce notre qui nous mène vers la voie
Enchanteresse, d’une montagne rouge , ou d’une mer bleue.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 50 ________________________
Ton souvenir restera largement gravédans nos yeux,
Haut en couleur et tout à tout à fait chaleureux.
MONIQUE
Mariant unde conversation agréable et une voix mélodieuse,
Où chacun apprécie la douceur harmonieuse,
Nous louons les qualités qu’elle nous fait découvrir.
Innocemment, elle sait toujours nous attendrir
Quand elle commence doucement à murmurer
Un chant sorti du fond de son coeur émerveillé,
Et qui nous fait encore et rêver.
MARTINE
Même si tu reste loin de nous,
Avec le souvenir d’une amie formidable, tous
Revoyons les instants inoubliables du séjour de Jurancon.
Ici, ta droiture, ton courage et ta gentillesse.
Nous aurons toujours envie de revoir tes yeux plein de tendresse,
Et de sentir ta présence qui nous fait vivre dans l’allégresse.
ADELINE
Avec sa gentillesse, elle obtient tout ce qu`elle désire
Dans le groupe de vacances à Jurancon, et avec le sourire.
Elle est la Reine du trône d`Arcangues où le soleil
Lui a fait redécouvrir les vertus et les marveilles
Irremplacables de l`eau et d`un bon repas d`été.
Nous n`oublierons jamais sa simplicité et son humilité,
Et nous lui souhaitons le plus grand des bonheurs pour l`éternité.
SEJOUR TOURISTIQUE DE JURANCON
DE L’ASSOCIATION DES PARALYSES DE FRANCE
18 juillet au 01 août 1995
Un accompagnateur écrit pour les handicapés
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 51 ________________________
LA VIE ET LA MORT
Le père : Je me demande s’il convient de parler avec ma fille, encore très jeune, de la
mort, mais je pense que le thème est présent dans chacun de nous, comme quoi,
pour vivre d’une manière intéressante notre vie et en concordance avec les principes
supérieurs de l’humanité, il nous connaître tout sur le vivant et le non vivant.
La fille : A l’accoutumée, nous autres le jeunes gens, lorsque nous débattons de la
mort, on ne pense jamais aux personnes présentes, en nous figurant que nous ne
pouvons être atteints par le pouvoir de ce Chronos, qui est impitoyable.
Le père : Il ne faut pas se réjouir de la mort d’autrui, même si la joie consiste en ce
qu’un autre fut atteint par l’aile noir, non pas toi. Mais l’approche du moment où
notre vie prend fin, mérite‐t‐il tant de douleur et d’attristement, comme cela arrive ?
Certes non, surtout quand on a mon âge. Dans cette situation, on ne souffrira pas
seulement si on a fait des bienfaits ou qu’on ait agit positivement sa vie durant. Par
contre, si la vie a été pleine de faits intéressants, non pas nécessairement grandioses,
alors, par la mort on n’est pas mort, ceux de notre entourage se souvenant de nous
et de nos faits. Parce que les vrais morts sont ceux qui sont oubliés.
La fille : Je ne sais pas comment cela se fait, mais vers le vivant se dirige en
permanence une impulsion à la contestation. On veut tous les détruire, le détester
ou, dans le meilleur des cas, l’ignorer. C’est du moins ce que je remarque autour de
moi…
Le père : Tu vois les choses trop en noir, mais peut‐être as‐tu raison. Si moi‐même,
fort d’une activité de plus de quarante ans, j’ai à combattre divers philosophes ou
critiques de banlieue, alors toi, qui es une débutante dans ton métier, je m’imagine
de quelle manière on te traite. Mais moi, j’ai une échappatoire : l’approche de la
mort. Lorsqu’on est en passe de rendre l’âme ou qu’on ait déjà quitté ce bas monde,
tout à coup, de n’importe qui, on devient quelqu’un, un professionnel d’exception,
une noble âme, un époux et un grand‐père idéal, etc. Si tout ce que j’ai mentionné
n’était écrit par ceux‐là mêmes qui t’enviaient, te dénigraient ou de haïssaient, ce
serait supportable. Mais ainsi…
La fille : Je pense que de la sorte seulement on est parvenu à une conclusion pour le
moins fausse, laquelle, bien que fréquente en latin, provient de Chilon de Sparte :
« De mortuis nil nisi bene » (Des morts, on ne doit parler qu'en bien).
Le père : Quelle joie de voir que tu n’es pas d’accord avec les éloges immérités. Nous
pensons que cela est chrétien que de montrer que le décédé a eu seulement des
qualités. Mais dans le monde des hommes, cela n’est pas possible, peut‐être dans
celui des dieux. Serions‐nous bons, chevaliers, tolérants quand on passe sous silence
les maux produits par certains des décédés ? Chanter donc les louanges d’un Hitler,
Staline, Ceausescu, Saddam, etc. qui ont été des criminels, des hyènes à visages
d’homme ? Devraient‐ils donc, les croyants, être amis dans la mort, des pécheurs, les
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 52 ________________________
génies avec les oligophrènes, les talentueux avec les ratés ou les diligents avec les
paresseux ? Le bourreau, l’égal de la victime, on aura tout vu !
La fille : Je vais faire une expérience au résultat connu d’avance : je donnerai à mes
amis de l’étranger à lire les faire‐part des journaux roumains. Ils penseront,
certainement, que nous avons une société à la base de laquelle se trouvent juste le
respect de l’homme, l’amour et l’assistance du prochain.
Le père : Oui, le résultat sera celui escompté. Mais je pense moi que même les morts
ne seraient pas d’accord avec ce qu’on dit d’eux. Voire, ils riraient au nez de ceux qui
mentent en parlant de regrets et de condoléances, sinon ils les gifleraient, s’ils le
pouvaient.
La fille : Généralement parlant, pour ce qui est de mes actes, je prends témoins Dieu
et Eminescu. Dans la situation présente, je me souviens des vers décrivant les
enterrements d’hier et de nos jours des Roumains : « Parlera quelque petit homme
blême / Qui ne chantera point tes louanges / mais se cirera lui‐même ». Combien
vraie l’affirmation d’Eminescu lorsqu’il parle des spectacles pénibles, pleins des
langages doubles des enterrements !
Le père : L’homme qui réfléchit, est terrifié par les faux pleurs, le nécrologue laudatif,
mais, surtout, le dépérissement dans le néant, comme, du reste, il ne supporterait
pas l’immortalité non plus. Parce que ce terrible néant démantèle nos consciences ?
un penseur comme Maiorescu se demandait à l’infini pourquoi lutte‐t‐on encore,
nous donnons‐nous toutes les peines du monde pour parvenir à une fonction, un
titre, un confort, à une bonne renommée, quand, au fond, la vie sur terre est un
simple Provisorat. A plus forte raison que presque tous, nous arriverons au Paradis.
Pourquoi se sacrifie‐t‐on encore pour l’étude ou pour la Patrie, si, même sans faire
ces efforts, on sera heureux ?
La fille : Faut‐il donc nous réjouir quand il arrive à nos proches de parvenir avant
nous au bonheur ? Sans penser à l’immortalité, je dois faire le Bien pour l’amour du
Bien et me garder du Mal à cause de ses implications négatives sur nous et ceux de
notre entourage ?
Le père : Voilà des questions que se pose plus d’un, qu’on soit croyants ou non ! Et
pourtant, les croyants ont une autre optique, intéressante, en effet : ils ne sont pas
épouvantés par la mort, parfois même ils la souhaitent. Je ne suis pas près d’oublier
avec quel serein dans les yeux et dans les gestes un très vieil homme nous expliquait
l’arrivée de la Laide avec la faux : « Petit‐fils, pour moi, si ce n’est pas aujourd’hui, ce
sera pour demain ! » Pas de larmes, pas de pensée profonde, philosophique, pas de
tristesse (comme dans le cas d’un richard, qui laissent derrière lui tant de choses ici‐
bas), sans le dépit de l’auteur qui n’a pas eu le temps d’écrire son œuvre de chevet,
etc.
La fille : Un sage nous avertissait que l’apparition des cheveux blancs présagerait de
notre mort. Je ne puis pas être d’accord. Bien que je ne sois pas dans cette situation,
je pense, au contraire, que c’est juste alors que l’homme est entièrement formé et
peut devenir le dirigeant du groupe social auquel il appartient…
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 53 ________________________
Le père : C’est ce que soutiennent mes vieux amis, qui savent que la jeunesse a une
grande force de travail, assimile parfaitement les notions théoriques, mais,
manquant de pratique, les résultats se font attendre. Le Latin nous l’a toujours dit :
« Primum vivere, deinde philosophare » (Vivre d’abord, philosopher ensuite).
La fille : On dit même que l’homme qui a pâti, a créé et de la sorte est devenu un
érudit, il n’est mort pas même dans la tombe.
Le père : Il est juste qu’il en soit ainsi, et que mort respectif dure dans l’esprit des
hommes par tout ce qu’il a créé. Mais moi, je suis hanté par le méchant homme et
par l’imbécile. Ceux‐ci sont mort dès leur vie, indépendamment de leur avoir ou leur
fonction. Même si on leur dit ce qui les attend, ils n’en croient rien, ou cela ne les
intéresse pas. Par la suite, ce n’est pas le départ du monde qui est le problème, mais
bien la manière dont on aura vécu. Agis, accomplis, vis comme si ce jour serait le
dernier ! Mais n’accepte pas la dérision ! A quoi te servira une longue vie dans la
dérision, la honte, dédaigné par tous ?
La fille : Dis donc, père, quand serait‐il temps que l’homme pense à la mort ?
Le père : Quant à la mort, il y a quelque chose qui nous convient : on n’y pense que
dans la vieillesse. Et si on la tenait à l’esprit dès notre adolescence ? Même alors on
n’y échappera pas, parce qu’on est frappé presque mortellement par l’envie, la
méchanceté et la haine des autres. Ces grands défauts, soient les nôtres, soient ceux
de notre entourage, nous tourmenteront beaucoup si nous ne sommes pas éduqués
pour les éviter ou, du moins, pour les diminuer.
La fille : Et si, par miracle ou par hasard, on pourrait choisir entre vie et mort, que
ferait‐on ?
Le père : Sans l’ombre d’un doute, les majoritaires choisiraient la vie. S’ils n’avaient
pas cette option, ils se sentiraient coupables en permanence. Pour moi, j’ai une autre
question : si on pouvait revenir selon notre bon gré de la mort, la vie aurait‐elle
encore un sens ?
La fille : A mon humble avis, dans de telles circonstances, la vie perdrait son
caractère unique, sa valeur diminuerait. Et ce, parce que la beauté de la vie est
donnée par son irréversibilité. J’irais jusqu’à dire que, de même que la lumière qui est
une exception de l’obscurité, la vie est l’exception de la mort.
Le père : Ma chérie, qu’on le veuille ou non, il faut convenir de ce que la mort
confère de la solennité et – pourquoi pas ? – une grande responsabilité à la vie ! Que
de douleurs étouffées n’apporte cette fin de la vie ! Faits mineurs, quotidiens,
auxquels on n’attacherait aucune importance, du reste, on ne s’apercevra du
bonheur et de la joie qu’ils procuraient que lorsqu’ils nous manqueront.
Probablement la lumière du couchant confère‐t‐elle un vrai contour, sinon même un
contenu à la mesure des objets et des hommes qui nous entourent. Le soleil à son
comble les rend moins clairs. Lorsque la lumière décroît, on peut être plus attentifs et
on voit tout parfaitement. Dans notre lucidité, nous découvrons que personne de
ceux qui sont morts, n’est plus célébré, louangé, etc. On dirigent tous notre attention
à la faveur de celui qui est encore en vie et détient, en outre, une haute fonction.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 54 ________________________
« Memento mori » (Souviens‐toi QUE tu vas mourir) – voilà ce que tous devraient
savoir ! Ce n’est qu’ainsi que l’homme œuvrera comme quelqu’un qui croit qu’il ne
mourra jamais, mais aussi comme quelqu’un qui sait qu’il va mourir demain.
La fille : Paradoxalement, il me fut donné de voir des hommes morts bien qu’encore
vivants. Leur existence m’apparut comme dégradante et digne de pitié. Dans de
telles situations se trouvent, à mon avis, le pauvre, l’errant, le malade incurable,
l’imbécile et celui qui sert toujours les autres. En ce qui me regarde, cher père, je
pense qu’il vaut mieux être vivant (même si dans la situation dégradante et indigne
mentionnée antérieurement) que mort. Je dois te décevoir, mais c’est ce que je
pense.
Le père : Vu ton jeune âge, tu as le droit de penser ainsi. Peut‐être que, d’ici quelque
temps, tu changeras – plus ou moins ‐ d’avis. De toute façon, on ne badine pas avec
la mort. Et pourtant, dans un livre de Carpentier, écrivain important, il est une scène
où un individu, sans craindre la mort partie à sa recherche, l’a invitée chez lui et là, il
a tenté de la séduire. La mort, ayant tout pris au sérieux, s’est enfuie horripilée de
chez l’individu libidineux, qui s’est ainsi tiré à bon compte de la présence de celle
qu’il n’attendait point. Son jeu avec la mort lui a réussi. Mais combien jouissent de
cette chance ?
La fille : Voilà que d’aucuns, s’ils ont tout pris en dérision sur terre, sont capables de
devenir insolents même en présence de la mort. Et ce, parce que lorsque Dieu le
veut, on changera sa vie comme on l’aura vécue : péniblement. Quand tu me disais
qu’on ne badine pas avec la mort, ou avec notre vie, je réfléchissais à la situation où
l’on accepterait plus facilement la fin. Par exemple, l’idée en soi serait‐elle plus
acceptable si on considérait la vie comme une auberge, un lieu d’arrêt, une halte,
plutôt qu’une maison où l’on s’installerait définitivement ?
Le père : Je ne le pense pas. Tout d’abord, parce que la mort est une grande
inconnue, et l’on craint ce que l’on ignore. Je proposerais une autre variante : vivre
dans le mépris de la mort, sachant qu’on est juste des voyageurs qui, montés à bord
de notre navire, on irait, on arriverait à destination et, finalement, on devrait
descendre. On ne saurait forcer la patience des marins et du capitaine du navire, en
essayant de prolonger la course qui vient de se terminer. Peut‐être les vieillards
mériteraient‐ils une tolérance minimale, qui tenteraient de continuer le voyage,
sachant que les jeunes ont encore l’espoir pour eux de devenir vieux, alors que ces
derniers n’ont plus aucun espoir. D’autre part, à propos des jeunes, on les voit qui se
donnent toutes les peines du monde pour trouver un emploi, qui sont sujets aux
caprices des patrons, qui peuvent les jeter à tout moment à la rue. Nous, ceux qui
sommes nés dans la première moitié du siècle dernier, nous ne supporterions pas le
terrible stress de ne pas être sûr d’avoir encore son emploi le lendemain. Toute
décision du maître, du patron, nous apparaîtrait comme une mort, survenue à
l’improviste. Et une idée obsédante nous repasse par la tête : la science, l’intelligence
et l’expérience ont‐elles aucune importance devant la mort ? Cosbuc montrait que :
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 55 ________________________
« La vie, quel devoir – vrai malheur / Jusques aux poltrons en ont peur ». Aurait‐elle
peur des preux, des impavides, comme on dit ?
La fille : Mais voyons, Eminescu nous l’a dit il y a longtemps : « La mort par la vie a
éteint le moindre plaisir / Il n’est rien au‐delà, car les morts sont bien morts, eux ». Et
la grande poétesse roumaine Anna de Noailles, qui a vécu à Paris et qui a chanté en
vers l’amour du monde autour de nous, en s’identifiant au rayon de lune ou à la
gouttelette de rosée, aux fruits des vergers et aux couleurs des fleurs, eh bien, sa vie
a été bien tragique, parce que, toute sa vie durant, elle a voulu apprendre la raison
d’être de tant de beautés, de merveilles terrestres. Chanter et ne pas savoir pourquoi
on chante, et ne pas savoir la raison d’être des merveilles de l’existence humaine, ni
de notre fin a été un lourd fardeau qui l’a dominée et l’a abattue.
Le père : Tu m’étonnes, mais, en même temps, tu m’enchantes de tes opinions, ma
fille. Peut‐être que moi, à présent, tout proche du grand passage, je pourrais ne pas
être effrayé, parce que, ayant près de moi les enfants à qui j’ai inoculé l’amour de
l’étude, de la lecture et de l’humanité, observant même les fruits de ces efforts, je
devrais être content à la fin de ma vie. Ce qu’on a dit, à quoi s’ajoutent la foi et
l’éducation, suffisent pour faire obstacle à la peur (qui est plus difficile que la mort
elle‐même) de la mort, aux pleurs qui, certes, ne sauraient pas ressusciter le mort,
aux lamentations de toutes sortes. En aucun cas, disait un sage, il ne faut demander à
la grenouille de t’assister, lorsqu’on est en train de se noyer. Aurait‐il raison ? Je le
demande, parce qu’un autre érudit disait qu’il faut tout mettre en œuvre pour sauver
la vie. Il disait encore, à juste titre, que, ayant la vie sauve, on aurait ensuite le temps
de corriger ses erreurs, ses trahisons, même ses bassesses les plus infâmes. Ou, tout
simplement parce qu’un vivant vaut mieux qu’un mort. J’oserais même une
comparaison basée sur le principe des vaisseaux communicants : plus le sac de
l’expérience se remplit, plus l’autre sac – celui de la vie – se vide et nous, on
approche de la mort.
La fille : Mais si on choisissait une autre variante ? Je considère que ce n’est que
lorsque le sac de la vie se fut vidé complètement, qu’on devient capables de
commencer normalement la vie, en fait, plus que normalement. Parce qu’on serait
alors au point culminant de la sagesse et de l’expérience. On sait tout de la vie, alors
pourquoi ne pas tout reprendre à zéro ?
Le père : Je te remercie de ta bonne pensée ! D’autant plus que tous les jeunes gens
ne pensent pas comme toi. Bon nombre d’eux voudraient se débarrasser de ceux qui
ont acquis de l’expérience, qui ont, certes, certaines tares du passé. Pour les vieilles
gens, il est aussi des empêchements pour qu’ils ne continuent pas leur activité. Ainsi,
on n’a plus de souffle, le biologique s’empare du psychique, de notre connaissance…
Juste au moment où l’on savait presque tout, quelqu’un s’oppose, les cellules
s’autodétruisent, la mort s’inocule dans chacune de nos fibres. Dommage !
Malheureusement, tout ce qui naît de femme, dépérit. La mort ou le sentiment de la
mort deviennent encore plus désagréables lorsqu’on est dépourvu d’éducation.
Essayons de nous auto‐éduquer, de ne pas nous effrayer et de ne pas éviter
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 56 ________________________
l’inévitable. Dans le fond, selon moi, la douleur est provoquée davantage par la
pensée de la mort, de ce fait incroyable pendant une vie normale, le fait de ne plus
pouvoir penser. Cette terrible attente, si tendue, de la mort, c’est elle qui nous tue
finalement. Et puis quoi après, si l’on ne l’attendrait plus, si elle vient quoi qu’on
fasse ? Au fait, cette attente est notre confrontation avec la solitude, notre acte le
plus personnel. La mort doit nous trouver préparés psychiquement. Ce serait la
réalisation d’exception d’une vie. Facile à dire, difficile à réaliser. Mais non pas
impossible !
Culita USURELU
Extrait du livre :
GÉNÉRATIONS – DIALOGUES NÉCESSAIRES
Aphorismes:
L'homme est celui qui porte en soi plus grand que lui. (Citadelle)
Aimer ce n'est point nous regarder l'un l'autre, mais regarder ensemble dans la
même direction. (Terre des hommes)
Citadelle, je te construirai dans lè coeur de l'homme.(Citadelle)
La vertu c'est la perfection dans l'état d'homme et non l'absence de
défauts.(Citadelle)
La prière est l'exercice de l'amour, grâce au silence de Dieu. (Citadelle)
L'amitié je la reconnais á ce qu'elle ne peut être déçue, et je reconnais l'amour
véritable à ce qu'il ne peut être lésé. (Citadelle)
Car le disparu si l'on vénerè sa mémoire est plus présent et plus puissant que le
vivant. (Citadelle)
Les enfants seuls savent ce qu'ils cherchent, fit le petit prince. Ils perdent du temps
pour une poupée de chiffons, et elle devient importante, et si on la leur enléve, ils
pleurent. ( Le Petit Prince)
On ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux. ( Le Petit
Prince)
Il est bien plus difficile de se juger soi‐méme que de juger autrui. Si tu réussis à bien
te juger, c'est que tu es un véritable sage. (Le Petit Prince)
Il faut exiger de chacun ce que chacun peut donner. L'autorité repose d'abord sur la
raison. ( Le Petit Prince)
Les grandes personnes ne comprennent jamais rien toutes seules, et c'est fatigant,
pour les enfants, de toujours et toujours leur donner des explications. ( Le Petit
Prince)
L' homme se découvre quand il se mesure avec l'obstacle.( Terre des hommes)
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 57 ________________________
Stéphane Mallarmé
Le vierge, le vivace et la bel aujourd’hui
Le vierge, le vivace et la bel aujourd’hui
Va‐t‐il nous déchirer avec un coupe
d’aile ivre
Ce lac dur oublié que hante sous le givre
Le transparent glacier des vols qui n’ont
pas fui !
Un cygne d’autrefois se souvient que
c’est lui
Magnifique mais qui sans espoir se
délivre
Pour n’avoir pas chante la région ou
vivre
Quand du stérile hiver a resplendi
l’ennui.
Tout son col secouera cette blanche
agonie
Par l’espace infligée à l’oiseau qui le nie,
Mais non l’horreur du sol où le plumage
est pris.
Fantôme qu’à ce lieu son pur éclat
assigne,
Il s’immobilise au songe froid de
méprisQue vêt parmi l’exil inutile le
Cygne.
Vioaie azi în frumusețea‐i virginală
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009
Vioaie azi în frumusețea‐i virginală
Va sparge oare gheața acestui lac uitat
Cu‐a aripei izbire plină de‐avântul beat
Luându‐şi 'naltul zbor spre lumea ideală?
O lebădă, magnifică odinioară
Îşi aminteşte fără nici o speranță‐acum,
În zbaterea‐i de moarte, să‐şi mai
croiască drum
Spre‐azur, când prinsă e în gheață ca‐ntr‐
o gheară
Gâtul se zbate doar în alba‐i agonie,
Pedeapsă respinsă de pasărea‐ncă vie.
Dar cum să‐şi smulgă trupul din solul
unde‐i prins?
Fantomă, luminând cu pura‐i strălucire
Se‐nțepeneşte în disprețul visului nins,
În haina‐i de exil şi‐o searbădă sclipire.
Traducere de Virginia Popescu

________________________ 58 ________________________
BACOVIA, POÈMES
Traduits du roumain par C F R
NÉVROSE
Dehors, il neige en avalanche,
La bien‐aimée joue au piano.
Dans le bourg, les ténèbres s’épanchent (s’étanchent)
Comme s’il neigeait sur les tombeaux.
La bien‐aimée joue une marche funèbre,
Ceci m’étonne et me sidère :
Pourquoi jouer cette marche funèbre…
Et il neige comme dans un cimetière.
Elle pleure, aplatie sur le clavier,
Délire, gémit et reste sans air…
A l’abandon, le piano se tait (se meurt)
Et il neige comme dans un cimetière.
Je pleure aussi et, en tremblant,
Défais ses cheveux dans son dos…
Dehors, le bourg est voué au néant,
Et il neige comme sur les tombeaux.
LE POÈME DANS LE MIROIR
Au <strong>salon</strong> débordant de rêves,
Dans le miroir large et ovale, tout encadré en argent,
L’automne se reflète,
Et le parc sujet aux gangrènes,
Dans le miroir large et ovale, tout encadré en argent.
Dans ton fauteuil, épuisée, blottie parmi de larges plis de soie,
Pendant la tombée du crépuscule,
Tu lis, tout en nasalisant
Un poème bien décadent, cadavériquement parfumé,
Moult monotone.
Je prévois le poème autrement rose d’un amour à venir…
Mais, comme perdue, d’un œil malade,
Tu dérobes, ironiquement, le contour du <strong>salon</strong> parfumé.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 59 ________________________
Alors que ton regard tombe vaguement sur l’eau large et ovale,
Au‐dessus de l’automne du miroir –
S’endormant…
Je prévois le poème autrement rose d’un amour à venir…
N’importe, je me dirige tout blême vers le jardin dévasté
Et à même la table abandonnée – à même ce blanc marbre sculpté –
Affublé de mes vêtements funèbres,
Je me couche, à l’image d’un mort,
Tout en me parsemant de fleurs fanées et bien tardives
Comme nous deux…
Le jour et la mélodie finale du piano poussiéreux,
Rejoindront les larmes des bassins à jets d’eau plongés dans la nuit.
Regarde, de ton fauteuil antique –
Cette agonie toute violette,
Le catafalque,
Et le parc sujet aux gangrènes,
Dans le miroir large et ovale, tout encadré en argent.
MARCHE FUNÈBRE
Il neigeait d’abondance, tristement, il faisait tard
Quand un piano, à ta vitre, m’interrompit :
Je fondis en larmes, et ce fut la folie.
Amèrement, dans la nuit, le vent sifflait, hagard.
Un large et vide <strong>salon</strong> voyais‐je entre les rideaux ;
Assise au piano, une brunette dénattée
Jouait, vêtue d’un manteau endeuillé,
Et tristement jouait, gémissant entre les flambeaux.
La si lugubre marche de Chopin,
Elle la répétait à la folie…
La vitre reprenait cette funèbre mélodie,
Et le vent sifflait, tout pareil au cri du train.
Puis, une blonde arrive aussi au <strong>salon</strong>…
Et presque nue, elle saisit, toute assoupie
Sur le piano, un violon autrement noirci
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

________________________ 60 ________________________
Et joignit à la marche monotone, son triste son.
De haute taille, les cheveux défaits, d’un blanc presque vert
Elle m’apparaissait comme Ophélie la folle…
Et l’archet de gémir sur les cordes bien molles –
Rendant cette effroyable marche lugubre, funéraire.
Quel chant amer, cette passion du chaos, ‐
Tristement pleurait le piano, et le violon –
Les flambeaux jetaient, en tremblant, des rayons,
Le piano semblait un catafalque, non piano.
Sur le tard, le piano gémit, se mourait :
Les flambeaux y mettaient d’eux, à l’agonie…
Tout doux, le noir rendit éternelle la nuit,
Enfin, j’entendis un corps lourdement s’effondrer.
Depuis lors, je trouve le monde encore plus triste,
La vie n’est elle qu’un chant par trop malheureux…
Et je n’oublie plus ce fou violoneux
Et la transfigurée, autrement triste, pianiste.
SANG, PLOMB ET AUTOMNE
Sous la pluie triste, doucement
Une poitrine malade de toux
Le mouchoir taché de sang
Tourne le coin, va dieu sait où
Sous la pluie triste, doucement.
Tout l’humide plomb des fumées
Se déverse sur ses propres traces,
Dans les passages du marché
Et parmi ces feuilles qui cassent,
Tout l’humide plomb des fumées.
Sang, plomb et automne, rien d’autre.
Un noir bras de paix, d’une masse
Tombe d’une branche maîtresse, m’exhorte
Lugubre et autrement tenace.
Sang, plomb et automne, rien d’autre.
Salonul <strong>literar</strong> 67/2009

MARIN SORESCU
HIER, IL FIT JOUR
On regagne ses pénates
Un peu usé, mais autrement content,
Content comme un ticket de tramway présenté au poinçonneur,
Et perforé exactement où nécessaire.
On a généreusement déchiré toute sa journée
Et à présent, on reprend ses esprits
Et l’on attend de se rattraper
De revenir de loin, comme un train de marchandises à vide
On n’en finit pas de revenir.
Ce fut une journée comme toutes les autres, fructueuse tant et plus.
A peine arrivé à son boulot
On a vite fait de déployer ses activités
Sur le bureau, les chaises, le téléphone et les autres objets environnants,
Se trouvant là exprès.
Tu as fait face à d’autres tâches aussi:
As demandé et donné des cigarettes,
As serré la main à une centaine de connaissances, au moins
En t’empressant de les devancer de ta propre question
“Ça va ? “ à seule fin qu’ils n’aient pas le temps de te le demander
En les mettant, par là-même, dans une une position d’infériorité,
Et sans doute, as parlé normalement toute la journée,
Entre les limites du Dictionnaire de Langue Roumaine Contemporaine,
Environ cinq mille vocables.
Et maintenant, que tu ramasses la rouille
De la clef que tu oublias dans ta poche,
Tu constates que les petits cailloux glissés dans tes souliers,
Se sont insinués dans ton âme aussi
Et ils y poussent un dôle de son.
Tant et si bien que tes enfants auront encore un jouet à leur disposition
Qu’ils vont faire cliqueter.
Même tes nerfs, qui aujourd’hui se sont tordus très artistiquement,
Ils pourront bien les employer à succès
En guise de crécelle pour leur nouveau cerf-volant.
Dans quelques minutes, le cerf-volant va s’envoler gaiment
Au-dessus de ta maison, en envoyant des signaux dans le cosmos
De ce que sur la terre la vie existe quand même
Que l’on valorise au maximum.
Poèmes traduits du roumain par Constantin FROSIN
de l’Académie Européenne

Dans un trop beau pays,
Au coin du paradis,
Descendent du plateau,
Trois superbes tropeaux
Suivis par trois bergers,
Maîtres de la contrée :
L’un d’entre eux este Moldave,
à l’allure bien grave ;
le second Transylvain
et l’autre Vrancéen,
en secret se parlèrent ;
tous les deux décidèrent
de tuer méchamment,
sous le soleil couchant
leur compagnon moldave,
parce qu’il est plus grand,
à la laine d’argent,
ses chevaux sont fougueux
et ses chiens courageux…
Mais le brebis alors,
Avec sa laine d’or,
Fortement se languit,
Elle ne broute mie
Et sans cesse gémit.
- Ma brebis attristée
A la laine bouclée,
Pourquoi ne broutes mie
Et sans cesse gémis,
Ou le mal te frappa,
O ma mioritza ?
‐ Ecoute, mon cher maître,
méne tes moutons paître
dans le gras pâturage,
a l’orée de l’ombrage.
Cher maître, pour ton bien,
Appelle aussi un chien,
Parmi les plus fidèles,
Au courage de fer,
Car on veut au couchant,
Te tuer méchamment,
Le berger transylvain
Avec le Vrancéen!
MIORITZA
- O ma belle brebis,
Tu as des dons inouis,
S’il se peut que je meure
Dans ce champ de malheur,
Dis‐leur, au Vrancéen
Ainsi qu’au Transylvain
Que je veux qu’on
m’enterre
Dans cette douce terre,
Dans le parc à brebis,
Près de la bergerie,
Pour etre avec les miens,
Les moutons et les chiens.
Et toi, mets à ma tete
Une flute de hetre,
Une autre flute en os,
Merveille de ma fosse
Et un vibrant fluteau
Fait en bois de sureau!
Quand le vent soufflera
Par leurs trous passera,
Les moutons y viedront
Et tous me pleureront,
Pleurs de sang à foison!
Mais ne leur parle pas
De mon triste trépas.
Dis‐leur sans hésiter
Que me suis marié
Avec belle princesse
Dans un champ
d’allégresse;
Qu’au feu de la gaîté
Une étoile a filé;
Soleil, lune en personne
Ont tenu ma couronne;
Que j’eus comme invités
Les sapins altiers;
Comme pretre les monts,
Les oiseaux pour violins,
Des milliers d’oiseaux,
Les étoiles, flambeaux!
Mais si jamais tu vois
Avancer sur ta vois,
Courbée par la grand’peine,
En cotillion de laine,
Une mere pleurant
Sur les chemins courant
Et à tous demandant:
„Bonnes gens, qui a vu,
qui a peut‐etre connu
un superbe berger
au beau corps élancè?
Son visage était fait
De l’écu,e du lait;
Sa moustache moulée
Comme l’épi du blé;
Ses cheveaux noirs si
beaux,
La plume du corbeau ;
Ses yeux si vifs et purs,
Les reflets de le mure !...
Mais toi, douce brebis,
Aie pitié de sa vie,
Dis‐lui sans hèsiter
Que me sis marié
Avec belle princesse
Du paradis terrestre.
Pourtant à cette mere
Ne dis oncques, ma chère,
Qu’au feu de la gaîté
Une étoile q filé,
Que j’eus comme invités
Les sapins altiers;
Comme pretres les monts,
Les oiseaux pour violons,
Des milliers d’oiseaux,
Les étoiles flambeaux ! …
Version en français par
Paul Miclau