Micordi Mumeni Stoie un viaggio

— 109
() mamă veduvită de la Midliahl cel Mare,
Pretinde de la fii ' ţi' adì' mână d' ajutorii,
Şi blastemă cu lacrimi' îu ochi pe fie-care
Ce' n astfel de pericol s' ar face vèndétorìi.
Una madre vedovata dai tempi di Michele il Grande
Pretende anche oggi aiuto da' suoi figli,
E colle lagrime agli occhi maledice quello fra essi
Che in qualsiasi pericolo si facesse traditore.
De fulgere să péra, de trăsnet şi puciósa,
Ori-care s' ar retrage din gloriosul locìi,
Când patria sa mamă, cu inima duiósa
Va cere ca să trecem prin sabie şi focii.
Colpito dalla folgore, muoia
Colui, che si ritirasse dal luogo della gloria,
Quando la patria, nostra madre, coli'animo commossa
Ci chiamasse ad affrontare ferro e fuoco.
N ?
ajunse iataganul barbarei semi - lune,
A cărui plăgi fatale şi adi le mai sinţim;
Acumìi se vera cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o voim.