Luminita Munteanu_Dervisi sub zodia Semilunei - SECŢIA DE ...

semnat de Giritli Derviş ‘Alî (sau Resmî ‘Alî Baba), care
avansează aceleaşi date, A. Gölpınarlı 24 este înclinat să acorde
credit reperelor cronologice amintite, cu atât mai mult cu cât
anul 669 H / 1270-1271 este reŃinut şi de un al treilea document,
ca dată a dispariŃiei lui Bektaş. TradiŃiile orale ale ordinului se
referă, însă, la o perioadă mai târzie. De pildă, din cele patru
propoziŃii care, potrivit unui obicei larg răspândit în lumea
islamică, punctează momentele esenŃiale ale existenŃei sfântului
fondator, prin însumarea valorii numerice a grafemelor din
componenŃa cuvintelor – ne referim la cronograme –, rezultă că
Hâcı Bektaş Velî s-a născut în 646 H / 1248-1249, a venit din
Hurasân în Anatolia în anul 680 H / 1281-1282 şi a murit în 738
H / 1337-1338 25 . Probabil că, în acest din urmă caz, este vorba
mai degrabă de o eroare, preluată şi perpetuată ca atare de
tradiŃia orală, în virtutea prestigiului de care se bucura ea în
societăŃile tradiŃionale, fără nici un fel de preocupare pentru
veridicitate, pentru elucidarea contradicŃiilor. Dacă i-am da
crezare, am constata că o serie întreagă de evenimente şi de
corelaŃii, acreditate de alte surse, devin neverosimile (de pildă,
calitatea lui Hâcı Bektaş de succesor spiritual al lui Baba Ilyâs,
despre care se ştie că a murit în 1239, în lupta de la Amasya, în
cursul confruntărilor prilejuite de revolta turcmenă 26 ). Dincolo
de controverse, care par mai degrabă fireşti pentru epoca îndepărtată
la care ne referim, este de reŃinut că începutul acestei
istorii, cu urmări greu de anticipat nu numai pentru evoluŃia
spirituală a Turciei, ci şi a Balcanilor, se plasează, cu aproximaŃie,
pe la jumătatea secolului al XIII-lea. După cum vom
vedea, era un început mai degrabă modest, fără făgăduinŃe
sonore şi, probabil, fără ambiŃiile „ecumenice” de mai târziu,
fapt care a făcut-o să treacă aproape neobservată.
Realitatea istorică a lui Hâcı Bektaş Velî este confirmată şi
de un alt izvor celebru, Manâqıb al-‘ârifîn, „Legendele gnosticilor
/ iniŃiaŃilor”, operă redactată în perioada 1318-1353, în
limba arabă, de către Šams ad-Dîn Ahmad al-Aflakî (m. 1360);
aceasta este consacrată cu predilecŃie cercurilor Mawlawî. În
22