Luminita Munteanu_Dervisi sub zodia Semilunei - SECŢIA DE ...

În Vilâyetnâme-i Hünkâr Hâcı Bektaş-ı Velî – principala
sursă privitoare la geneza şi la perioada timpurie a mişcării –,
precum şi în alte texte hagiografice circumscrise aceloraşi medii
confesionale – a căror transpunere în scris datează, de cele mai
multe ori, din secolele XV-XVI –, figurează frecvent episoade
sau detalii cu evidentă încărcătură şamanică, perfect integrate
„peisajului cotidian” şi comportamentelor unei comunităŃi
Bektaşî incipiente, lipsite încă de o veritabilă conştiinŃă de grup.
Eponimul ordinului, ca şi eroii altor biografii legendare, se
remarcă printr-o serie de fapte care amintesc în chip frapant de
atributele tradiŃionale ale şamanilor: săvârşesc acte magice în
situaŃii critice, tămăduiesc bolnavi, oferă informaŃii despre
lumea de dincolo, prezic viitorul, stăpânesc forŃele naturii, sunt
ignifugi, se dovedesc capabili să se ridice la cer şi să comunice
cu Dumnezeu, reînvie animalele din oase, îşi desprind sufletul
de trup pentru a reveni, apoi, în el, netulburaŃi, antrenează în
ritualurile săvârşite ambele sexe etc.
O reminiscenŃă şamanică pare să fi fost şi sabia din
lemn conferită cu prilejul ceremoniilor de învestitură a
„califilor” (halîfe); sabia remisă de superiorul spiritual în cadru
solemn este, în asemenea cazuri, un semn al elecŃiunii, căci
simplii dervişi nu deŃin astfel de arme. Or, potrivit mărturiilor
referitoare la desfăşurarea ceremonialurilor şamanice în lumea
turcică, şamanii obişnuiau să apeleze la săbii din lemn în lupta
cu spiritele malefice. Vechea funcŃionalitate a acestor săbii se
menŃine şi în hagiografiile Bektaşî, de vreme ce legendarul Sarı
Saltık Baba (Dede), căruia tradiŃia îi atribuie, printre altele,
fondarea oraşului Babadag, apelează la un asemenea instrument
în lupta cu „balaurul din Kaliakra” 35 ; sabia îi este conferită de
maestrul său iniŃiator, Hâcı Bektaş 36 . Tot de o sabie din lemn se
foloseşte şi Hâcı Bektaş în lupta cu necredincioşii din Ńinutul
Badahşan 37 ; aceasta îi este oferită de iniŃiatorul său, Ahmet
Yesevî, supranumit „maestrul întemeietor din Turkestan” (pîr-i
Türkistân) 38 .
253