Luminita Munteanu_Dervisi sub zodia Semilunei - SECŢIA DE ...

Fondator de facto al congregaŃiei regulate a Bektaşî-ilor,
Balım Sultân a încercat să frâneze tendinŃele entropice sau chiar
centrifuge care conŃineau, în germene, termenii disoluŃiei ordinului,
impunând un sistem riguros de norme şi practici rituale
codificate; acestea urmau să confere ansamblului eterogen de
credinŃe originare un aspect coerent şi să creeze, totodată, un
cadru instituŃional bine articulat. Lui Balım Sultân – care a
realizat, în fapt, separarea grupării în fruntea căreia se afla de
restul grupurilor Haydarî – i se datorează, printre altele, organizarea
mai strictă a lăcaşurilor (tekke) ordinului Bektaşî şi
reglementarea vieŃii cotidiene în interiorul acestora, anumite
inovaŃii rituale (precum ceremonia clasică de iniŃiere – numită
uneori şi „metoda lui Balım Sultân” – sau cele 12 lumânări
utilizate în cadrul aceleiaşi ceremonii), unele accesorii şi particularităŃi
ale Ńinutei dervişilor – precum piatra numită pâlhenk şi
cercelul (mengüş, mengûş) purtat, ca semn distinctiv, de adepŃii
celibatului –, introducerea unei structuri ierarhice în tekke şi,
îndeosebi, crearea unei categorii de dervişi celibatari, care îşi
duceau existenŃa în castitate şi semi-recluziune şi care îi evocau
pe asceŃii perioadei timpurii a islamului. Această ultimă reformă
avea să se afle la originea înverşunatei şi niciodată epuizatei
controverse între reprezentanŃii celor două categorii de iniŃiaŃi –
„căsătoriŃii” (müte‘ehhil) şi „celibatarii” (mücerret) –, care
revendicau, fiecare cu argumente proprii, supremaŃia şi, implicit,
puterea decizională în cadrul mişcării. Este necesar să
precizăm, în acest context, că celibatul nu era obligatoriu pentru
a deveni iniŃiat Bektaşî şi că el devenea posibil doar pentru cei
care, depăşind cea de-a treia „poartă” (kapı) prevăzută în scenariul
iniŃiatic al ordinului – poarta Adevărului (hakîkat kapısı) –,
dobândeau calitatea de dervişi. Titlul de dedebaba, „superior” al
ramurii care proclama primatul descendenŃei spirituale asupra
celei ereditare, putea fi însă atribuit doar unui derviş celibatar –
practică asemănătoare celei existente în nenumărate alte
confesiuni. Conflictul de interese dintre cele două facŃiuni
majore ale mişcării iniŃiale avea să conducă la scindarea şi mai
46