Luminita Munteanu_Dervisi sub zodia Semilunei - SECŢIA DE ...

om care a atins perfecŃiunea în plan spiritual era considerat ca o
coloană de foc” 79 . Fenomene similare sunt semnalate în religiile
iraniene, unde spiritualitatea pură este sugerată sau redată prin
luminozitate intensă, sau în spaŃiul buddhismului.
Corpusul de legende inspirat de dervişul anatolian ilustrează
valorile definitorii şi idealurile etico-religioase ale
mediilor turcmene, de care se leagă activitatea sa misionară.
Examinând liniile de forŃă ale „istoriilor” care îl compun, vom
remarca anumite trăsături emblematice pentru tradiŃia hagiografică
a curentului Alevî-Bektaşî. De pildă, insistenŃa asupra
înzestrării de divinator şi de taumaturg a sfântului, sau asupra
unor fenomene excepŃionale, care contrazic legile fizicii clasice,
precum dematerializarea, ubicuitatea, levitaŃia, diverse tipuri de
metamorfoze 80 ; multe dintre acestea se regăsesc, de altfel, în
mod curent şi în basmele turceşti. Este semnificativ să observăm,
totodată, că majoritatea covârşitoare a calităŃilor cu care
este creditat Hâcı Bektaş (generozitate, compasiune, solicitudine,
responsabilitate faŃă de cei care i se alătură, modestie etc.)
se raportează mai degrabă la domeniul eticului decât la cel al
comportamentului eminamente religios, căci – remarcă Michel
Meslin, analizând sectele religioase din perspectiva structurii lor
contestatare –, aflate într-o fază preeclezială, acestea dezvoltă
nu atât o teologie raŃională, cât o etică energică, trăind, concomitent,
într-o suită de imagini mitice şi o speranŃă patetică în
lumea de apoi 81 .
Tipul de sfânt popular cultivat de mediile Alevî-Bektaşî, a
cărui paradigmă rămâne Hâcı Bektaş, evoluează în două tonalităŃi
fundamentale, care nu sunt neapărat divergente: a) cea care
decurge din substrat sau din „credinŃele subterane”, al căror
aport la structurarea noului ideal de sfinŃenie depinde de stilul
de viaŃă predilect al grupului (nomad / sedentar, rural / urban) şi
de natura sau de intensitatea contactelor cu noua formulă
religioasă; b) cea care distinge „grefa” propriu-zisă, organismul
care parazitează corpusul (adeseori, eterogen şi haotic al)
sistemului de credinŃe ancestrale şi care, fiind mai mult sau mai
40