MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE - cci salaj

Orientarea strategică şi de dezvoltare raţională a unei firme este dependentă de
poziţiile pe care domeniile sale strategice (DAS) le ocupă în matricea BCG şi, pe această
bază, se pot stabili priorităţile de dezvoltare şi programul de investiţii.
Modelul General Electric-Mc.Kinsey).
Modelul General Electric-Mc.Kinsey se bazează pe atractivitatea sectorului şi
reprezintă un demers intermediar al analizei strategice, care, din punct de vedere conceptual
este complementar modelului BCG.
Modelul are la bază două principii:
• definirea criteriilor care au influenţă asupra atractivităţii segmentului (de ex. numărul
de concurenţi) şi a poziţiei concurenţiale a firmei (de ex. cota de piaţă, rata de
creştere, densitatea tehnologică, etc.);
• atribuirea unui coeficient de pondere fiecărui criteriu, în funcţie de gradul de interes al
activităţii pentru firmă (criteriu subiectiv).
Notarea criteriilor de la 1 la 10, nota globală a atracţiilor şi avantajelor permite poziţionarea
segmentelor în matrice (fig. 5.4.)
atractivitatea industriei
(ca măsură a mediului extern)
forţa afacerii/poziţia competiţională X
(ca măsură a mediului intern)
Y
Fig. 45.4. Modelul General Electric-Mc.Kinsey
Forţa afacerii/poziţia competiţională se determină în urma parcurgerii mai multor paşi:
se identifică un număr de factori cheie de succes şi se întocmeşte o listă cu aceştia;
se acordă o pondere fiecărui factor , în funcţie de contribuţia lui la un potenţial
succes. Suma ponderilor tuturor factorilor trebuie să fie 1;
se acordă un punctaj fiecărui factor, în funcţie de calitatea acestuia în cazul
particular, al fiecărui produs al firmei. Punctajele între 1 şi 9 oferă avantaje de
poziţionare în matrice, dar nu există o limitare principală de utilizare a scării de
notare;
39
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte în oameni!