UNIVERSITATEA „BABEŞ–BOLYAI” CLUJ ... - Liceul Waldorf

- la vârsta şcolii primare, prin autoritate: sentimentul siguranţei în viaţă şi, prin
acesta, capacitatea conlucrării democratice;
- la vârsta adolescenţei, printr-un proces de învăţare în care autoritatea nu
înseamnă constrângere şi care este caracterizat de un contact uman apropiat cu
profesorii: interesul profund pentru lume şi pentru condiţiile de viaţă ale celorlaţi
oameni.
2. Principiul educaţiei permanente se referă la faptul că educaţia începe odată
cu naşterea fiinţei umane şi devine o dimensiune a existenţei sale pe parcursul întregii
vieţi. Profesor şi elevi se află în interacţiune, fiecare influenţând dezvoltarea celuilalt. În
şcoală copiii primesc ustensilele de lucru ale domeniilor cunoaşterii, îşi însuşesc notiuni
de bază şi-şi dezvoltă tehnici de gândire şi de abordare a diverselor aspecte ale vieţii.
Disciplinele şcolare nu sunt privite ca scop în sine ci ca mijloace educaţionale, aplicate
în funcţie de capacitatea de învăţare specifică vârstei.
3. Organizarea ritmică a situaţiei educaţionale
Anumite discipline – limba maternă, matematica, istoria, geografia, fizica,
chimia, biologia sunt predate în module/epoci de câte 3-4 săptămâni, câte două ore pe
zi, de regulă la începutul cursurilor. Aceste două ore zilnice – 110 minute, fără pauză –
formează cursul principal care este structurat astfel:
- partea ritmică – se adresează cu precădere componentei afectiv-motivaţionale
şi are drept scop activarea elevilor, pregătirea pentru lecţie prin crearea unei atmosfere
adecvate: exerciţii ritmice de mişcare, cultivarea rostirii prin exerciţii de plastica
vorbirii, cântul vocal şi instrumental, calcul oral, interpretare de roluri semnificative
pentru disciplina studiată, etc.;
- partea de învăţare – se adresează componentei cognitiv-aptitudinale şi are
drept scop descoperirea de către elevi, prin demersul coordonat de dascăl, a
fenomenelor şi noţiunilor studiate;
- partea acţională – se adresează componentei volitiv-acţionale, prin lucrul la
caietele de epocă, efectuarea unor exerciţii frontale sau individuale, etc.;
- partea narativă – se adresează componentei afectiv-atitudinale şi cuprinde
basme, fabule, povestiri, legende, biografii etc. în funcţie de vârsta elevilor.
Epocile de predare în clasa întâi sunt relizate la puţine discipline, în conformitate
cu planul de învăţământ; structura epocilor este aceeaşi. Pe parcursul anilor epocile se
specializează din ce în ce mai mult şi se diferenţiază, tratând câte un domeniu în aşa
măsură încât copilul să aibă sentimentul că a ajuns la cunoaşterea şi stăpânirea până la
un anumit nivel a acelui aspect al lumii.
Pentru că epocile se repetă uneori doar de două ori pe an la aceeaşi materie,
copiii au timp pentru a uita. Ceea ce reprezintă noaptea dintre două zile de predare,
înseamnă în acest caz pauza dintre epocile unei materii. Pentru a forma capacităţi
pornind de la cunoştinţe, amintirea şi redarea a ceea ce s-a adâncit în subconştient sunt
la fel de importante ca şi trezirea din somn. Tocmai când un nou domeniu pune
stăpânire pe sufletele elevilor, iar ceea ce „a făcut epocă” în viaţa lor ajunge în plan
secund, se întâmplă ceva deosebit de semnificativ: ceea ce a fost primit cu bucurie şi s-a
format în sine ca imagine cuprinzătoare a materiei bine structurate, la „readucerea
aminte” are un grad mai înalt de maturitate, o capacitate între timp mai crescută. Dar şi
ceea ce nu a fost cu totul înţeles atunci poate să reapară acum ca ceva uşor şi de la sine
înţeles. Este o formă de lucru care asigură mari posibilităţi de concentrare şi activare a
interesului copiilor şi care permite alcătuirea conţinuturilor disciplinelor de studiu în
imagini închegate si mai uşor de reţinut.
9