2009-2010 - Facultatea de Teologie - "Lucian Blaga" din Sibiu

Vizitele pastorale
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu
Folosindu-se de calitatea de trimis şi dezvoltându-şi capacitatea de păstor, de
purtător de grijă, preotul îşi începe misiunea la nivelul parohiei, printr-o implicare
amplă, făcând apel la principiile de bază ale pastoraŃiei: cunoaşterea, comunicarea,
comuniunea şi îndrumarea spre atingerea scopului nobil al prezenŃei şi lucrării sale.
„Preotul trebuie să fie ca în Liturghie, în toată viaŃa lui şi peste tot. Această
comportare este cerută astăzi mai mult ca oricând. În primul rând de cei pe care
preotul îi păstoreşte. Vor să-l ştie pe preot în autenticitate şi sinceritate. Vor să ştie
că preotul lor nu este un impostor, că nu este doar purtător de haină şii de chip
preoŃesc, dar e gol de Har şi de sfinŃenie” 1 .
Actul său de identitate este autentificat de grija pentru cei încredinŃaŃi, de
metodele şi mijloacele folosite, de calibrul şi valoarea acestora precum şi de
credibilitatea de care nu se poate dispensa niciodată. PercepŃia unanim acceptată
dintotdeauna este aceea că preotul este om pentru alŃii. Nu egoismul îl
caracterizează ci altruismul, nu interesele meschine ci grija pentru luminarea şi
propăşirea turmei, comunitate încredinŃată spre a fi bine pregătită şi corect
sprijinită şi orientată. Statutul său cere un anume fel de a fi precum şi parcurgerea
unor etape pregătitoare, cumulând criteriile cerute de „fişa postului”, la
dimensiunile cele mai apropiate de nivelul optim. „Ca să fii dascălul altora trebuie
să fi fost tu însuŃi ucenic, multă vreme. Ca să înveŃi pe aproapele, trebuie să fi
adunat şi să aduni necontenit multă învăŃătură…Un preot nu calcă, nu vorbeşte, nu
se poartă între noi ca oricare dintre noi. Aceasta este o pricină de mare
însemnătate” 2 .
1 Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă, Sibiu, 1996,pag. 24.
2 Gala Galaction, Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1958,
pag. 258-259.
47