2009-2010 - Facultatea de Teologie - "Lucian Blaga" din Sibiu

oprit asupra H. E. a lui Eusebiu, care este singura lucrare cu caracter istoric
general 5 care acoperă perioada istoriei bisericeşti de la Mântuitorul Iisus Hristos şi
până în anul 324, deci care ne poate oferi o imagine de ansamblu despre atitudinea
creştinilor din primele trei veacuri în ceea ce priveşte pacea sau lipsa ei, adică
violenŃa şi războiul.
H. E. are drept scop prezentarea evenimentelor istorice din perioada mai
sus amintită, fără a se concentra cu precădere pe o temă anume, ci are un caracter
general, de prezentare a evenimentelor. Aceasta nu înseamnă că nu există câteva
teme abordate cu prioritate, dar care se integrează bine în cuprinsul general al
lucrării. 6 Astfel, informaŃiile cu privire la atitudinea creştinilor faŃă de pace apar în
mod aleatoriu şi trebuie adesea deduse din context. Acest lucru prezintă, în opinia
mea, un avantaj, căci Eusebiu nu intenŃionează cu precădere să tematizeze
atitudinea creştinilor în acest sens, nici să o interpreteze prin prisma evenimentelor
sau atitudinii Bisericii din vremea sa. Aşa cum voi arăta la momentul potrivit,
relatările cu privire la pace se integrează totuşi în scopul mai larg al H. E. Studiul
se bazează în primul rând pe lecturarea atentă a H. E. Literatura secundară joacă
doar un rol cu totul minor. Cu alte cuvinte, am încercat în primul rând să-l las pe
Eusebiu să vorbească despre atitudinea creştinilor despre pace în primele veacuri
creştine. Vocii sale i-am adăugat comentariile şi interpretările mele. Am structurat
tematic prezentarea de faŃă, identificând cinci subiecte principale care mi se pare că
stau în directă legătură cu atitudinea creştinilor faŃă de pace. Primul subcapitol
arată că, în viziunea lui Eusebiu, creştinii sunt ocoliŃi de violenŃă, în schimb evreii,
din diferite motive pe care Eusebiu le menŃionează, au parte masiv de violenŃe. Al
doilea subcapitol îi prezintă pe creştini ca subiect al violenŃei. Este vorba de
martirajul pe care unii dintre creştini îl suferă şi modul în care Eusebiu
interpretează existenŃa martirajelor şi atitudinea non-violentă a celor martirizaŃi. Al
treilea subcapitol prezintă câteva personalităŃi creştine descrise în H. E. şi care pot
fi numite „făcătoare de pace.” Al patrulea capitol prezintă atitudinea non-violentă a
creştinilor faŃă de eretici, iar ultimul subcapitol este dedicat descrierii unui caz
aparte prezentat în H. E. care sugerează posibilitatea ca Dumnezeul creştinilor să fi
5 Eusebiu însuşi a fost conştient de faptul că proiectul său istoriografic este fără precedent: „... sunt cel
dintâi care pornesc o astfel de lucrare, păşind oarecum pe un drum pustiu şi nebătătorit.” (H. E. I, I,
1); „după câte ştim, nimeni dintre scriitorii bisericeşti nu a nutrit nădejdea de a scrie cândva o lucrare
de acest fel” (H. E I, I, 3).
6 „Eusebiu compară lucrarea sa cu o livadă duhovnicească, în care a adunat diferite pasaje din alŃi
autori şi le-a închegat „într-o singură expunere istorică.”
61