2009-2010 - Facultatea de Teologie - "Lucian Blaga" din Sibiu

dăruit existenŃa. Starea de creatură, aşadar, defineşte întreaga umanitate fie că vrea
sau nu să recunoască un Dumnezeu, ea este existenŃă nu de la sine, ci vine din
neexistenŃă, din nefiinŃă. Şi acest aspect al fiinŃei umane îl trimite pe om spre FiinŃa
Absolută de acolo de unde îşi are fiinŃarea.
Toate producŃiile religioase au la temelia lor conştiinŃa faptului că omul
este creat. Fie că convin sau nu asupra modului creaŃiei sau asupra Creatorului,
importantă este realitatea de fond peste care nu pot trece, şi anume starea de
creatură. Având ca temei aceste două principii profunde ale fiinŃei umane, prezenŃa
FiinŃei divine în adâncul omului şi conştiinŃa stării de creatură ce îl urmăreşte pe
om oriunde ar fi, avem deja la îndemână cele două realităŃi de bază ce pot definii
vocaŃia şi tendinŃa omului spre desăvârşire. El pe de o parte consimte cu gândul că
este o existenŃă ce provine din ExistenŃa absolută, iar pe de alta că această
ExistenŃă se află în adâncul fiinŃei sale. Aceste adevăruri de netăgăduit îl determină
pe om să caute ca un act firesc, apropierea de Dumnezeu.
Această căutare se realizează, însă, printr-o altă structură ontologică a
fiinŃei umane şi anume dinamica chip-asemănare. Omul are o constituŃie iconică,
este chip al Chipului, adică a lui Hristos 13 . El prin geneză a primit ca dat
posibilitatea de a fi asemenea cu Dumnezeu după har. Astfel, „chipul” ( „să facem
om după chipul şi asemănarea Noastră” Fc. 1, 26 )- imprimat în constituŃia
omului, îl determină pe acesta să tindă spre asemănarea cu Arhetipul său - Logosul
Divin, Modelul genezei lui. Împlinirea omului se va realiza prin Logosul întrupat -
Iisus Hristos. În Hristos, Omul a fost asumat şi îndumnezeit în chip virtual şi
ontologic prin contactul firii umane cu cea dumnezeiască din Ipostasului Divin al
Logosului, întruparea Acestuia având ca model pe omul îndumnezeit, iar a
îndumnezeirii omului pe Logosul întrupat. Astfel omul şi Dumnezeu, cum
sesizează Sf. Maxim îşi sunt unul altuia modele. 14
Prin „chip” omul a primit ca daruri libertatea, raŃionalitatea şi mai mult
decât toate capacitatea de a fi creator întocmai Celui ce l-a zidit. Dar această
capacitate nu se poate activa decât în cazul în care omul se apropie de Arhetipul
său. El creează împreună cu Creatorul său. Fără El acest dar, pentru că nu poate fi
reprimat face din om un generator al răului şi al haosului.
13 P. NELLAS, Omul - animal îndumnezeit, ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 61
14 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, EIB, Bucureşti, 1986, p. 117
95