2009-2010 - Facultatea de Teologie - "Lucian Blaga" din Sibiu

96
Prin urmare, omul fie că vrea sau nu să îşi asume această realitate
constitutivă fiinŃei sale, operează şi se manifestă sau spre asemănarea cu
Dumnezeu, sau spre nimic, neant şi întuneric. În orice spaŃiu religios acest element
se face simŃit mai ales prin aceea că toŃi tind spre o transcendere a condiŃiei umane.
În toŃi oamenii, fără deosebire, se află această tensiune chip-asemănare care ia
diferite forme de exprimare.
O altă structură fundamentală a fiinŃei umane este cea a relaŃiei ontologice
om-cosmos. În om se află virtualităŃile şi raŃionalităŃile întregului cosmos, de el
depinde armonia sau deconstrucŃia acestuia. Cosmosul este pentru om o lume
deschisă de virtualităŃi. Prin el, cum observă M. Eliade, omul se afla în legătură cu
zeii şi participă la sfinŃenia lumii 15 . Astfel, omul ca microcosmos 16 realizează în
fiinŃa sa, prin relaŃie cu Dumnezeu, întreaga existenŃă creată. Nu poate să nu
vieŃuiască în relaŃie cu lumea, căci astfel aceasta l-ar elimina. El realizează
comuniunea cu FiinŃa divină prin intermediul cosmosului care O face pe Aceasta
transparentă în manifestările Ei. 17
Ultimele două structuri definitorii omului indisolubil legate între ele, sunt
cea a paradisului pierdut 18 şi cea a condiŃiei căzute a omului.
În conştiinŃa omului există o vreme în care acesta se afla în relaŃie deplină
cu FiinŃa divină, se afla în harul şi fericirea comuniunii cu El. Prin două importante
lucrări ale sale, “Aspecte ale Mitului” şi “Mitul eternei reîntoarceri”, Mircea Eliade
încearcă să arate că “ab origine” se află sensul relaŃiei cu Sacrul, relaŃie ce a fost
parŃializată de drama căderii adamice. Altfel spus ne vom reface starea căzută prin
vieŃuirea şi întoarcerea la starea cea dintâi. .19
Aflându-se în această situaŃie, omul, de-a lungul istoriei îşi caută, pe
temeiul structurilor profunde menŃionate, firea-fiinŃa originară, coruptă prin
evenimentul căderii. Efectul acestei căutări, aflate în afara RevelaŃiei dumnezeieşti,
îl reprezintă mulŃimea de religii de la cele mai primitive şi elementare la cele mai
elaborate şi subtile. Toate acestea vădesc un adânc de înŃelepciune care îl
15
M. ELIADE, Sacrul şi Profanul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 158
16
IBIDEM, p. 159
17
IBIDEM, p. 128
18
IDEM, Imagini şi Simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 22
19
IDEM, Aspecte ale mitului…op.cit., p. 77