Nr. 3/2007 - Politia de Frontiera

profesia, sunteåi conætienåi cã nu puteåi sã
vã desfãæuraåi activitatea ca poliåiæti dacã
nu sunteåi fiinåe morale, cu o anume
educaåie în familie care sã vã atragã spre
aceastã activitate umanã foarte diversã.
Dacã mergeåi pe istoricul familiei, cu
siguranåã cã, undeva foarte aproape
de dumneavoastrã, veåi gãsi niæte fiinåe
foarte credincioase, o mamã, bunicã, un
tatã sau bunic care au cultivat în casã
morala creætinã. În general, din discuåiile
pe care le-am avut, din întâlnirile cu
personalul MAI am aflat cu bucurie cã
existã credinåã în familiile poliåiætilor.
Lucraåi cu pericolul, sunteåi fiinåe care
plecaåi de acasã æi puteåi sã vã jertfiåi în
misiune. Cei de acasã, care vã sunt dragi
æi cãrora le purtaåi de grijã, cu siguranåã
cã se roagã la Dumnezeu, pentru cã ei
înåeleg fragilitatea vieåii mai bine decât
membrii de familie ai profesioniætilor din
alte domenii de activitate umanã.
Prostituåia, traficul de persoane,
aspectele care åin de periferia societãåii
dumneavoastrã le vedeåi în fiecare zi.
Desigur cã, la începutul activitãåii, dupã
ce aåi ieæit de pe bãncile æcolii, aåi întâlnit,
aåi avut æi poate chiar v-au marcat viaåa
anumite evenimente traumatice pentru
cã, atunci, la început, v-aåi dat seama
de acele pãråi urâte din viaåa omului,
de urâciunea pustiirii, cum zicem noi
în Bisericã. V-
au tulburat
æi v-au
pricinuit suferinåã, dar sufletul se cãleæte
æi, prin profesionalism, faceåi faåã acestor
æocuri ale momentului. Cred cã prostituåia
este o formã de sclavie contemporanã.
Lupta noastrã cea mai mare trebuie sã
se ducã în planul eliminãrii pãcatului.
Cu siguranåã cã sunt victime ale acestui
fenomen care au cãzut în tot felul de
dependenåe, fie din cauza sãrãciei fie din
alte motive. Este important sã înåelegem
cã aceste fiinåe sunt chinuite, sunt fraåii
sau surorile noastre, nu este drept sã li
se întâmple acest lucru, iar dacã mila
creætinã ar funcåiona mai bine probabil
cã legea prostituåiei nu s-ar mai pune.
Dar mila a luat locul toleranåei, toleranåa
6
este o formã de indiferenåã frumos
disimulatã, este o formã de îndepãrtare
de aproapele. Dacã funcåionãm dupã
principiul toleranåei, un principiu modern
care încearcã sã se instaureze în lume,
cu siguranåã cã ar trebui sã luãm în
calcul legea prostituåiei. Dacã societatea
româneascã ar funcåiona dupã principiile
biblice ale iubirii de aproapele, prostituåia
ar muri de la sine. Practic, în prezent este
însã imposibil acest lucru. În viitor, noi,
fiinåele credincioase, ne gândim ca la un
fapt care ar putea fi posibil.
- Întrucât vorbeaåi de legea prostituåiei
iar în ultima perioadã se discutã tot mai
des despre legalizarea prostituåiei, care
este pãrerea dumneavoastrã despre
aceastã intenåie, care, în fond, încearcã
sã åinã sub control acest fenomen,
imposibil de stopat în totalitate?
- Punctul de vedere al Bisericii
Ortodoxe îl cunoaæteåi foarte bine, eu
sunt omul Bisericii, îl respect æi îl susåin.
În acelaæi timp, din punct de vedere
medical, uman, probabil cã legiuitorul
are în calcul anumite aspecte care åin de
grija sanitarã, medicalã faåã de persoane.
Aceastã grijã trebuie luatã în calcul. Dacã
alte soluåii nu se gãsesc, decât legalizarea
æi impozitarea sclaviei umane, probabil cã
va trebui, chiar dacã nu suntem de acord,
sã luãm în calcul aceastã perspectivã. Eu
rãmân la pãrerea cã este vorba despre
sclavie æi de lipsa milei pentru
aproapele, pentru cã cei care
merg într-un arest de poliåie æi se
întâlnesc cu prostituatele dupã o
noapte “de serviciu” vãd tinere
ruinate, descompuse trupeæte
æi sufleteæte, cu siguranåã
cã nu se mai gândesc la
problemele fiscale sau
igienice imediate. Aici
sunt probleme sufleteæti
foarte grave, este vorba
despre nevoia unei asistenåe
medicale, psihiatrice, este
vorba despre a se intra
cu de-amãnuntul în viaåa
persoanei care ajunge sã
practice o asemenea activitate
declasantã pentru o fiinåã
umanã.
- Care ar fi soluåia Bisericii
pentru împiedicarea acestui
fenomen?
- Biserica a gãsit soluåia æi soluåia existã
în chiar tradiåia noastrã strãmoæeascã,
în satul tradiåional românesc. Am avut
ocazia sã merg în comuna Ieud, judeåul
Maramureæ, unde se vorbea de faptul cã,
de 500 de ani, nu s-a sãvâræit avort acolo.
Deci, ca sã rezolvãm problema prostituåiei
trebuie începutã lucrarea din fragedã
pruncie. Copiii nu mai trebuie lepãdaåi,
ei trebuie sã aibã familie. Agresiunea
care se manifestã în prezent la adresa
familiei este o formã de a te îndemna
cãtre prostituåie. Aici, mijloacele media
au o contribuåie “magistralã” pentru cã
pe orice canal de televiziune sau ziar
îndemnul la plãcere este nelipsit. Plãcerea
este datã de Dumnezeu spre împlinirea
fiinåei umane. Luaåi orice simå al omului
æi lãsaåi-l sã funcåioneze în libertatea lui
æi veåi ajunge la abuz æi la distrugerea
trupului, distrugerea fericirii, distrugerea
sufletului. Dreapta cumpãnire, trãirea în
echilibru sunt forme prin care plãcerea se
transformã în sãrbãtoare. Practic, Biserica
vine cu înlocuirea acestui moment de
plãcere a simåurilor cu bucuria, care
înseamnã conætientizarea æi spiritualizarea
plãcerii, adicã preåuirea æi drãmuirea ei,
nu abuz. Dacã ne rupem de aceste tipuri
de bucurii vom ajunge la izolarea pentru
plãcerea personalã, izolarea din faåa
calculatorului, prin cãætile cu care mergem
pe stradã, rupându-ne de realitate. Acest
fapt al izolãrii este mai periculos æi mai
penetrant în lumea citadinã, care este o
lume aglomeratã, faåã de lumea ruralã,
dar este o lume cu individul înstrãinat
de colectivitate. Am credinåã mare în
rezervele sufletului omenesc æi, de multe
ori, am avut surpriza sã constat faptul cã
fiinåe care ne pot speria pe stradã, cu
cercei în urechi, pãrul ciufulit æi dat cu
tot felul de soluåii ori vopsit nu ætiu cum,
care ne pot duce cu gândul la sãlbãticie,
sunt, de fapt, fiinåe foarte sensibile, foarte
profunde æi cu o bogãåie sufleteascã
extraordinarã. Este o aparenåã specificã
adolescenåei, am trecut poate æi noi prin
asta când purtam pantaloni evazaåi æi îi
scandalizam pe bãtrânii noætri. Cred în
aceste rezerve de refacere a fiinåei umane,
cred în romantismul care va reveni, în
clasicismul care-æi va reimpune punctul
de vedere. Cred cã perioadele acestea
pasagere, æocante prin care trece omenirea
sunt forme de apãrare în faåa noului, care
ne copleæeæte din toate sferele.
- Am dori ca, în încheiere, sã adresaåi
un gând cititorilor revistei noastre, åinând
seama cã acest numãr va apãrea în
preajma Sfintelor Paæti.
- Este bine sã ne gândim la aceastã
minune a Învierii Domnului pentru cã
ea, de douã mii æi ceva de ani, mângâie
sufletele credincioæilor creætini. Imaginaåivã
cum ar fi viaåa omului fãrã sãrbãtoare.
Imaginaåi-vã cum ar fi Naæterea Domnului
sau Învierea Domnului fãrã miros de
tãmâie, fãrã clopotul bisericilor, cum
ar fi viaåa dumneavoastrã fãrã aceastã
identitate de creætini æi de ortodocæi.
Vorbeam mai devreme de înstrãinare.
Cred cã apropierea de Dumnezeu ne
fereæte de acest pãcat al înstrãinãrii, de
acest pericol al izolãrii sufletului æi fiinåei
omeneæti. Sã ne bucurãm de Învierea
Domnului, sã credem în Învierea lui
Hristos, pentru cã astãzi credinåa poate fi
privitã æi ca un medicament pentru multe
dintre bolile sufletului invadat de stresul
contemporan. Iar prin credinåã ne vine æi
mântuirea de dincolo de moarte.
Hristos a Înviat!
A consemnat
Marius IONESCU
û