22.01.2015 Views

PRELUCRAREA SEMNALELOR:

PRELUCRAREA SEMNALELOR:

PRELUCRAREA SEMNALELOR:

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

42 CAPITOLUL 2. SISTEME<br />

Caracteristica de frecvenţă a filtrelor raţionale<br />

În cazul filtrelor IIR raţionale (de acum înainte vom subînţelege că filtrele IIR de<br />

care discutăm sunt raţionale), caracteristica de frecvenţă se poate trasa mai uşor<br />

atunci când funcţia de transfer se reprezintă în forma poli-zerouri (2.9). Această<br />

reprezentare are avantajul că poate fi analizată prin studierea caracteristicilor de<br />

frecvenţă ale funcţiilor de transfer de grad 1. Mai precis, amplitudinea în decibeli<br />

este<br />

|H(e jω )| dB = 20 log 10<br />

∣ ∣∣∣ b 0<br />

a 0<br />

∣ ∣∣∣<br />

+ 20<br />

iar faza se poate scrie ca<br />

( )<br />

arg|H(e jω b0<br />

)| = arg +<br />

a 0<br />

k=1<br />

M∑<br />

N∑<br />

log 10 |1 − c k e −jω | − 20 log 10 |1 − d k e −jω |,<br />

k=1<br />

k=1<br />

(2.17)<br />

M∑<br />

N∑<br />

arg(1 − c k e −jω ) − arg(1 − d k e −jω ). (2.18)<br />

Se observă deci că în (2.17) şi (2.18) apar sume ale amplitudinilor, respectiv fazelor<br />

unor termeni elementari de gradul 1 (dar cu coeficienţi complecşi, în general). Mai<br />

mult, singura diferenţă între efectul polilor şi cel al zerourilor este semnul termenilor<br />

corespunzători. De aceea, este justificat studiul funcţiei de transfer cu un singur<br />

zero, efectuat în continuare.<br />

Filtrul FIR de ordinul 1. Studiem caracteristica de frecvenţă a filtrului<br />

k=1<br />

H(z) = 1 − cz −1 , c = re jθ , r ∈ [0, 1], θ ∈ [0, π]. (2.19)<br />

Aşadar, zeroul c este în general complex, de modul r şi fază θ. Restricţia modulului<br />

la valori subunitare va fi justificată ulterior. Ca şi restricţia asupra fazei, ea nu<br />

limitează generalitatea concluziilor.<br />

Amplitudinea răspunsului în frecvenţă al filtrului (2.19) este<br />

|H(e jω )| 2 = |1 − re j(θ−ω) | 2 = 1 + r 2 − 2r cos(ω − θ).<br />

(Am ridicat la pătrat pentru simplitatea calculelor. In decibeli, amplitudinea originală<br />

se obţine simplu ca |H(e jω )| dB = 20 log 10 |H(e jω )| = 10 log 10 |H(e jω )| 2 .) Se<br />

observă că valoarea maximă a amplitudinii este (1+r) pentru ω = θ±π, iar valoarea<br />

minimă este (1 − r), pentru ω = θ. Prezentăm în figura 2.3 amplitudinea pentru<br />

θ = 0 (deci zero real) şi trei valori r = 0.5, 0.8, 1. Pentru comparaţie, în graficul<br />

de sus amplitudinea este reprezentată adimensional, iar în cel din mijloc în decibeli.<br />

(Amintim că 20 log 10 2 ≈ 6 şi că, evident, 20 log 10 1 = 0, 20 log 10 0.2 ≈ −14.)<br />

Frecvenţa este normalizată, deci 2 înseamnă de fapt 2π. Grafice similare sunt<br />

prezentate în figura 2.4, pentru θ = 0.4π.<br />

Observăm că cu cât r este mai aproape de 1 (i.e. zeroul este mai aproape de cercul<br />

unitate), cu atât atenuarea în jurul frecvenţei ω = θ este mai mare. În particular,<br />

atunci când r = 1, deci zeroul este pe cerc, avem H(e jθ ) = 0 (şi |H(e jθ )| dB = −∞),<br />

deci amplificarea filtrului la această frecvenţă este nulă; semnalele sinusoidale cu<br />

frecvenţa θ sunt tăiate complet de filtru.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!