seria a treia, an III, nr. 7-8, iulie-august 2011 - Insemnari Iesene

pensula şi dalta · pensula şi da
32
Fantezie cenzurat\ [i
suprarealism decorativ:
Doru Rotaru
„Am prea mult\ imagina]ie! Uneori,
mintea m\ duce atât de departe încât mi
se face team\ c\ s-ar putea s\ nu mai [tiu
cum s\ m\ întorc la normalitatea existen -
]ei mele de fiecare zi. În astfel de situa]ii,
trebuie s\-mi potolesc cum pot mai bine
fantezia [i s\ m\ ancorez de repere reale
cât mai solide.” Aceste cuvinte pot fi o explica]ie
plauzibil\ pentru oricine se întrea -
b\ de ce autorul lor, artistul plastic Doru Rotaru,
este, stilistic vorbind, [i realist, [i su -
prarealist în acela[i timp. Pe de alt\ parte,
ar mai fi o pricin\ de g\sit la originea aces -
tei bivalen]e ce ]ine de op]iunea simu l tan\
pentru dou\ modalit\]i de expresie care,
dac\ e s\ ne lu\m dup\ logica bu nu lui-sim],
nu fac, al\turate, decât rareori, cas\ bun\:
faptul c\ la suprarealism nu se poate a -
junge decât în urma dobândirii u nei cu -
noa[teri profunde a ceea ce în seam n\ re -
alismul, în sensul cel mai propriu al terme -
nului. Cu alte cuvinte, alfabetul rea lismului
(care trebuie deprins neap\rat pri mul!) [i
cel al suprarealismului înseamn\ unul [i a -
cela[i lucru, echivalen]a legitimân du-se în
zona figurativului, iar diferen]a de viziune
ob]inându-se prin modific\ri de or din to -
pic [i sintactic. Nu a[ fi enun]at a cest truism,
dac\ el nu ar sugera (lucru mai rar observat)
c\, de fapt, suprarealismul nu se afl\
undeva deasupra ori dincolo de rea lism,
cum proclam\ chiar numele atât de cunos -
cutului curent artistic, ci în consecu tivi ta -
tea acestuia, fiind, cum s-ar spune, un ur -
ma[, un fel de „fiu” ceva mai ciudat al s\u.
Intuind acest adev\r simplu înc\ din a -
nii studen]iei, Doru Rotaru a început prin
a înv\]a temeinic s\ deseneze. Era atât de
pasionat de anatomia uman\, încât, indi -
ferent de cât de multe manuale [i tratate de
specialitate i-ar fi trecut prin mân\, tot nu
se putea declara mul]umit de cele aflate.
De aceea, probabil, î[i completa cuno[ tin -
]ele într-o manier\ cât se poate de „realis -
t\”, participând la disec]ii, al\turi de doitrei
colegi, sub îndrumarea celebrului profesor
Gheorghe Ghi]escu. Faptul c\ a cele
disec]ii erau oarecum clandestine [i c\ se
desf\[urau în morga spitalului bucu re[ tean
„Carol Davila”, unde se strecurau ne[tiu]i
de nimeni, deci f\r\ aprobarea cuiva, cel
mult cu complicitatea vreunui paznic [per -
]ar, ]ine îns\ de latura „supra realist\” a stu -
diului anatomiei.
Dar nu numai desenul de acest tip, ca -
re viza trupul [i chipul uman, era ]inta per -
manentului efort de perfec]ionare pe care
artistul [i-l impunea într-un mod aproape
milit\resc. La fel de riguros a fost [i în ce -
ea ce prive[te deprinderea secretelor spe -
ci fice desenului dup\ peisaj sau dup\ o -
biecte statice ori aflate în mi[care. Nu a
ui tat, fire[te, nici de ceea ce în limbajul pic -
torilor se nume[te a treia dimensiune a u -
nei lucr\ri, adic\ de cromatic\, iar în mo -
mentul în care a constatat (cu onestitatea
pe care o impune întotdeauna o autoeva -
lua- re pragmatic\, menit\ s\ te fereasc\
de viitoare surprize nepl\cute) c\ st\pâ -
ne[ te desenul [i c\ este bun [i în ce ea ce
prive[te culoarea, [i-a l\sat s\ intre în sce -
n\ [i fantezia debordant\.
A rezultat suprarealismul „marca” Do -
ru Rotaru, identificat ca atare de mai mul]i
comentatori ai fenomenului plastic actual,
printre care Radu Ionescu [i François Pam -
Însemn\ri ie[ene