seria a treia, an II, nr. 3, martie 2010 - Insemnari Iesene

nodul gordian ∙ nodul gordian26rile merg mân\ în mân\, c\ci mi-e team\c\ nici sinteza teoretic\ nu se poate dispensade analiza minu]ioas\ a textului literar,cum, evident, nici critica li terar\, fieea de întâmpinare sau nu, nu-[i permiteobtuzitatea excesiv\ de a nu ]ine cont deachizi]iile teoretice în domeniu, ca re des -chid, uneori, noi porti]e hermeneu ti ce.Numai c\, observ\ acut teoreticianul,„noi suntem înc\ victimele prejudec\]ii ca -lofile“. În]elegând prin acest verdict, poa -te un pic cam aspru, c\ aten]ia excesiv\ acriticului român se îndreapt\ c\tre aspectulmarginal al pliurilor vizibileale textului, deveninduneori mai important cumtransmite un comentariuceva decât ce anume trans -mite propriu-zis. S\ fie a -cesta un risc atât de mare?Dincolo de toat\ aceast\ne ga]ie a calofiliei în criti -ca literar\, str\bate o justificat\aderen]\ la critica deconstruc ]ie, de sistem. Nu -mai c\, m\ întreb, de cândtendin]a estetist\ a unoraexclude [i pertinen]a opiniilorexprimate? Atunci cânde xist\ (iar cazurile nu sunta tât de nume roa se încât s\ne temem c\ vor deveniten din]\ general\), plusulstilistic nu face altceva de -cât s\ coloreze textul cri tic,al c\rui schelet r\mâne, to -tu[i, înc\rc\tura sa idea ti -c\. Nu mai c\, în umbra a -cestor perora]ii, îndrep t\ -]ite într-o oarecare m\su -r\, se ascunde o desconsi -derare a genurilor minore,cum ar fi foiletonul critic,eseul literar („pseudo ese -ul“, de fapt) etc. O prejude cat\ care exist\la noi [i nu de ieri, de azi. Tocmai din a -cest motiv Marino a fost un lup singu raticîn tentativa sa de a impune sinteza ca mo -del intelectual. Fiindc\, sus]ine el pe bu n\dreptate, o cultur\ nu se poate înteme ianumai pe fragmente, pe puzzle-uri maimult sau mai pu]in sprin]are, având ne vo -ie, ca orice construc]ie, de o temelie soli d\.Sinteza, sus]ine teoreticianul, „este superioar\analizei. Trebuie s\ vezi totalitatea.Adev\rul este în totalitate.“ Numai c\ multdoritul efort al sintezei nu se poate realizaîn lipsa analizei, care, la rându-i, l\sat\ decapul ei, folosit\ aleatoriu, f\r\ a ]inti maisus, nu poate întemeia nimic. Din acestpunct de vedere, Adrian Marino a ales con -Kiyokata Kaburagi (1878-1973):Osai[tient calea marilor studii, a construc]iilorvaste, resim]ind aceast\ lacun\ în culturanoastr\. El a jucat un rol de explorator îndomeniu, dar [i-a asumat aceast\ misiunedeloc facil\: „Mi-am dat seama c\ în cultu -ra român\ este nevoie de a umple un gol[i am devenit «enciclopedist» oarecum prinfor]a lucrurilor. Poate [i prin faptul c\ sim -]eam nevoia unei gândiri totalizante. Pentrumine, repet, adev\rul st\ în totalitate.“Paradoxal, dar a[a stau de obicei lucrurilela noi: un asemnea demers e condamnat lamarginalizare, în loc s\-l plaseze pe auto -rul s\u în centrul interesului general. Altea[a-zise „[coli“ au fascinat, altele au deve -nit populare, în ciuda utopismului lor vizi -bil. Noica, de pild\, s-a bucurat de un mailarg ecou, cu toate c\ programul s\u, carepresupunea o form\ de autism civic, convenabilputerii de atunci, nu p\rea mai eficacedecât cel al lui Marino. Numai c\ a -cestuia din urm\ i-au lipsit întotdeaunadiscipolii, iar acest lucru îl resim]im acum,când ne c\ut\m reperele ideologice, pentruc\ o ideologie este de presupus în spa -tele fiec\rei încerc\ri culturale care î[i do -re[te s\ intereseze [i în afar\.Altfel, preocup\rile de dup\ 1989 alelui Marino, legate de creionarea unui sistemde gândire politic\, vizând înscriereamai ales cultural\ a României într-o tra di -]ie european\ tot de la convingerea c\ [ispiritul autohton este un bun pat germina -tiv pentru ideile fundamentale ale Europeiporne[te. Autorul volumelor de pionieratPolitic\ [i cultur\, Pentru Europa, Evad\riîn lumea liber\ încearc\ s\ t\m\duiasc\de un complex cu adânci r\d\cini în mentalitateaautohton\. S\ citim cu aten]ie unfragment semnificativ [i ne vom da seamac\, de fapt, dac\ am fi avut privilegiul dea avea mai mul]i intelectuali de talia lui A -drian Marino, poate c\ alta ar fi fost soar -ta culturii noastre, în necontenita ei fug\timid\ dup\ legitimarea european\: „Da,trebuie s\ dep\[im complexul de inferiori -tate, de sterilitate, complexul stigmatului.Unde scrie c\ românul este la infinit dam -nat s\ nu fie creator, s\ nu fie original, s\nu aib\ [i unele ini]iative proprii, s\ nu ai -b\ personalitatea lui? Unde scrie c\ noi tre -buie s\ fim neap\rat doar semioticieni, bar-Însemn\ri ie[ene