seria a treia, an II, nr. 3, martie 2010 - Insemnari Iesene

72pulsuri nervoase care circulau între celedou\ emisfere cerebrale ale acestora, pro -vocînd îngrozitoarele crize. Situa]iile de a -cest fel au oferit ocazia nesperat\ de a pu -tea „cartografia” creierul uman prin stimu -larea electric\ a diverse puncte – în total299 de locuri la 13 pacien]i, la care au r\s -puns 129 de locuri. Cele mai vizibile r\s -punsuri au fost de tip motor: pacien]ii con-[tien]i, sub anestezie, î[i îndoiau o articu -la]ie, î[i contractau un mu[chi facial, î[ilungeau gâtul sau î[i roteau capul la dreap -ta. Extraordinar, îns\, a fost faptul c\ pacien]iiau raportat c\ au sim]it ni[te „impulsuri”,ni[te „dorin]e”: impulsul de a-[imi[ca bra]ul, piciorul sau degetul mare. Înmomentul în care cercet\torii au m\rit pu -]in intensitatea stimulului în electrod, impulsuls-a transformat în ac]iune, în chiarac]iunea pe care pacien]ii spuseser\ c\voiau s\ o fac\, dar nu puteau în mod vo -luntar din cauza anesteziei.Aceste fapte plus altele asem\n\toarei-au condus pe unii cercet\tori la concluziac\ voin]a proprie, liberul arbitru, e o ilu zie.Ideea de liber arbitru fiind central\ conceptuluide sine, rezult\ c\, în realitate, nuam avea control nici m\car asupra noas -tr\ în[ine.Între timp, scan\rile cerebrale au deve -nit tot mai sofisticate, problema nemai pu -nându-se în termenii afl\rii ariilor care controleaz\vederea sau func]iile motorii. Înprezent, neurologii de peste Ocean i den -tific\ locurile unor atribute pe care le asociem,de regul\, cu persoana, [i nu cu or ganismul.Vina, remu[carea, regretul, pier -de rea, impulsivitatea au devenit m\surabi -le (lucru care ne duce cu gândul la freno -logia secolului al XVIII-lea). Anatomia personalit\]ii[i experien]a sunt reduse la im -pulsuri electrice. Întrebarea care se impu -ne cu stringen]\ e urm\toarea: dac\ ana -tomia personalit\]ii unui individ oarecarearat\ predispozi]ia acestuia c\tre un tip decomportament violent, iar liberul arbitru seafl\ la cheremul impulsurilor electrice ge -nerate de organismul acestuia, cum se varezolva în instan]\, de exemplu, proble maresponsabilit\]ii în caz de omucidere? (S\ne amintim, legat de aceasta, c\ FrancisCrick, laureat al Premiului Nobel pentruMedicin\ în 1962 [i unul dintre des coperitoriistructurii ADN-ului, sus]ine c\ e -xist\ chiar un substrat neural al liberuluiHashiguchi Goyo (1880-1921):Nudarbitru, iar persoanele care au leziuni ce -re brale în aceste ]esuturi ar fi deposedatede voin]\ proprie).Psihologul britanic Guy Claxton e dep\rere c\ a sus]ine c\ exist\ liber arbitruechivaleaz\ cu a nega c\ P\mântul se învârte[teîn jurul Soarelui. Putem tr\i foartebine [i f\r\ convingerea c\ suntem foartespeciali, cu condi]ia s\ accept\m c\ nu pu -tem controla totul. Ca argument aducestudiile care arat\ c\ tulbur\rile psihice [inevrozele sunt mai des întâlnite la persoa -nele care încearc\ s\ men]in\ un controlcon[tient asupra vie]ii. Paradoxal, spuneel, s\n\tatea mintal\ poate sta în accep -ta rea faptului c\ nu ai control. La rânduls\u, Steven Pinker de la Universitatea dinHarvard, formuleaz\ aforistic : „Voin]a pro -prie e un construct fic]ional. Îns\ are apli -ca]ii în lumea real\”. Cu alte cuvinte, [timadev\rul, dar e mai u til s\ re]inem ilu ziadin motive politice, economice, culturale[i a[a mai departe. Michael Brooks, doctorîn fizic\ cuantic\, e convins c\ „nu suntemechipa]i pen tru a duce o via]\ ultra ra]io -na l\; psihologii ne arat\ în mod repe tatc\ luarea unei decizii «ra]io nale» e adeseorio închi puire” (Brooks, 162).Adev\rul e c\ problema pu s\ în a ce[titermeni e una circular\. E ca [i când aispune c\ nu exist\ adev\r [i ai pretinde c\a ceast\ propozi]ie e ade v\ rat\. Via]a o mu -lui toat\ se con stru ie[ te în func]ie de deci -ziile pe care le ia. Luarea unei decizii pre -su pune un act ra]ional de voin]\ ca expresiaa sinelui. Dac\ singura concluzie ra -]ional\ pe care ra]iunea unora o ge ne reaz\,[i a nume c\ nu exist\ ra]ionalita te, a -tunci ceva e fundamental gre[it cu ra]iona -lis mul atât de drag Vestului.Cât timp min tea omului va scormoni însine, c\u tându-[i numai fundamentele ma -teria le, palpabile, observabile [i m\ su ra bi -le, e de mirare da c\-[i va g\si vreoda t\ li -ni[tea.Bibliografie1. Brooks, Michael. 13 Things That Don’tMake Sense, London: Profile Books, 2009.2. Campbell, Jeremy. Grammatical Man.New York: Simon & Schuster, Inc., 1982.3. Damasio, Antonio R. Eroarea lui Des -cartes. Emo]iile, ra]iunea [i creierul uman.Bucure[ti: Humanitas, 2000.4. Pinker, Steven. „In search of humanity”,în Times (London), 29 dec., 1997.5. Sacks, Oliver. Omul care î[i confunda so -]ia cu o p\l\rie. Bucure[ti: Humanitas, 2005.Laura Carmen CU}ITARUÎnsemn\ri ie[ene