seria a treia, an II, nr. 3, martie 2010 - Insemnari Iesene

estante , · restante , · restante , ·48Un controlor de lumin\ elec -tri c\, treab\ u[oar\ de f\cut.Ci te[ti contorul, la[i chitan -]a... Vedea fel de fel de case. Fel de felde oameni. B\rba]i `n izmene, ne b\r -bieri]i, femei `n capod, cu miros e bu -c\t\rie, despletite...O dat\ i-a deschis o v\duv\ tineric\bine `mbr\cat\, care l-a poftit la o dulcea]\ [i st\tea cu fa]a la contor lâng\el, `n timp ce el nota cifrele, iar ea, ui -tân du-se la contor, `l `ntrebase de ce se`nvârte[te aia a[a?, [i `ntrebându-l l\ sa -se capul spre um\rul lui, care era la felde `nalt, el nu `n]elesese [i `ntorsese spreea capul, ea `l atinsese, f\r\ s\ vrea: dece se `nvârte aia a[a? – repetase –, aaa!f\cuse el pricepând, ce vre]i, doamn\,`n lumea asta toate se-nvârt! vorbiseserios, – va s\ zic\ se `nvârt, constataseea, [\galnic\, [i `l servise cu ni[te gogo[iproasp\t f\cute – [i a[a `ncepuse prietenialor pornit\ de la o `ntrebare pus\, ise p\ruse lui, cu tâlc...Un [oarece nu ezit\ niciodat\; un om,da, deajuns ca s\ piard\ bucata de ca[ -caval sau s\-i vin\ `n schimb o idee n\s -tru[nic\...~nainte de a cobor`, am mai aruncat`nd\r\t o privire. Ca s\ v\d ce vedeampentru ultima oar\.Un [oarece, niciodat\...Am v\zut mun]ii b\tu]i de soareledimine]ii, cu spin\rile lor crenelate demilioane [i milioane de ani.{i mai mult cu mirare decât cu tris -te]e, care este mai degrab\ a dup\-a -miezelor, mi-am adus aminte de Mi[u,sub]ire, palid, sl\bit, culcat pe catafalc,vecheat de Valeria lui, fosta lui iubit\,o femeie de[teapt\, aproape cinic\, ci -nismul frumo[ilor, spunând `n glum\,cu cinismul ei tolerant, „m\i, Mi[ule, tuai devenit b\iat, `ntinere[ti mereu lacincizeci de ani, po]i s\ iei via]a de lacap\t, din nou, nu?“A[a `i vorbise Valeria lui Mi[u, pecând `[i mu[ca buzele ei frumos desenate,vorbind din Dacia ei de culoareaberii blonde, cu portiera larg deschis\,privindu-se `n oglinda retrovizoare `ntimp ce `[i aranja p\rul, ca toate feme -ile, [i când umbl\ pe strad\ uitându-sedin mers `n vitrine, s\ vad\ cum `i st\rochia ori cine mai [tie de ce... Dar trecrepede pe strad\ [i se uit\ `n vitrin\ ne -atente, la nimic, numai s\ se uite...Cu mirare, deci, – nu cu triste]e –Mi[u trecuse dincolo, abia se obi[nuiseacolo unde era, [i acest era era [i el ooglindire... Pe catafalc, el zâmbea pu -]in `ncruntat, cum face fizionomia pieliiumane intacte `nc\, vie `nc\ – ai zice,cu ale ei... {i cei ce mor de inim\, se[tie, `n tineresc deodat\, ori[icum...Mi[u avea un frate, pe care `l che -ma Georgel; [i Georgel se `necase `nS\ rata la 11 ani, era [colar, [i când `l`n gropaser\, veniser\ to]i colegii lui de[coal\ primar\; iar Mi[u era mic, aveanumai trei ani, [i colegii lui Mi[u veni]ila veghere se hârjoneau [i `l `ntrebaupe Mi[u care se uita [i el la mort – `n -trebau `n glum\, râzând de fa]\ cu mor -tul, „M\i, Mi[ule, ce face Georgel?“ –„Georgel doarme“ r\spundea Mi[u.~n epoca noastr\, din ce `n ce maipu]in prielnic\ schemelor metafizice,ideilor necontrolate de experien]\, uto -pi[tii se retrag din lumea himerelor `nbirouri [i se a[eaz\, mode[ti, `n acestebirouri, unde lucreaz\ ruda lor umil\ –Rutina.Este reversul utopiei. Revers ce nua str\lucit niciodat\, mul]umindu-se cuaceea[i sumbr\, moroc\noas\, acr\ `n -deletnicire. Cusurul cel mai grav, r\s -punsul ste reotip la solicit\rile diverseale existen ]ei.Cel mai mult – din cauza rutinei –sufer\ cuvintele. Sistemul lor conven -]io nal de sem na lizare a realului cadecel mai u[or `n atrac]ia r\spunsurilor a -utomate, a pre judec\]ilor, a gândirii ga -ta f\cute sau `mprumutate.~n economie, `n [tiin]\, r\spunsulneadecvat se sanc]ioneaz\ pe loc, prinfaliment, prin dezastru.~n art\, `n literatur\, pedeapsa e a -pa rent mai u[oar\. Ea se desf\[oar\ `ntimp, cu urm\ri mult mai grave, produ -când o `nstr\inare de propria noastr\esen]\, de modul cum privim lumea...La urma urmelor, un poet care, `n -tr-un anumit moment istoric al ]\rii sa -Însemn\ri ie[ene