Flux de stiri - Carte si Arte

Kelenche;1540 Kelenchye;1553 Kelenchee;1569 Kelentze(cea mai apropiata de numele
actual,prin traducere din limba maghiara);urmeaza apoi formele romanesti:1733
Telincza si,mai apoi,Tyelincza.Cert este ca,atit pe timpul dominatiei habsburgice
asupra Transilvaniei,cit si a dominatiei austro-ungare,localitatea s-a numit
Kelencze.Locuitorii sai,tot timpul majoritatea romani,au numit-o T(y)elinta.
Componenta etnica de factura romaneasca a asezarii reiese si din denumirile
date variatelor forme de relief a dealurilor,a vailor si a ,,cimpurilor”(pamintul
arabil,situat in diferite parti ale localitatii).Toate acestea exprima o anumita
pozitie,forma sau plasare teritoriala.
Dealurile se numesc:Dealul Glodului;Dealul Purcaretului;
Turmatar;Priznel;Dealul Morii;Dealul Mare;Ciungi;Dealul Ingust;Dealul Viilor;La
Prisaca;toate exprima realitati topo-geografice specifice graiului si diferitelor
amplasamente teritoriale(Dealul Pietrii-calcaros;Turmatar-locul in care erau
adunate vitele pentru adapat si innoptat;Dealul Viilor-acoperit cu vii aproape in
totalitate).Legat de ultimul dintre ele,incepind cu secolul al XVIII-lea,vinul de
la Chelinta era la mare cautare in capitala imperiala,Viena.
Paraurile,denumite de catre localnici,vai,cu un curs perpendicular pe
lungimea satului,au de asemenea,nume sugestive:Valea Hotarului;Valea Glodului;Valea
Poienitei;Valea Lespezoaia;Valea Purcaretului;Valea Morii;Valea Dealului Mare;Valea
Ingustului;Valea Sighiletiului;dupa cum se poate observa,majoritatea denumirilor
vailor,sunt legate de acelea al dealurilor,dovada imediata vecinatate a acestora.
Organizarea hotarnica a satului este legata de aceleasi realitati
locale.Denumirile mai importante ale acestora sunt:Pe Rituri;Caraseu;Arini;Cimpul
de Sus;Sub Vii;La Balti;La
Gloduri;Pitioaia;Braniste;Sesuri;Furnicar;Rachiti;Sighileti;toate exprima
particularitati locale delimitate doar de plasarea teritoriala.
Inainte ca oamenii sa inceapa sa-si sape propriile fantini,existau asanumitele
fantini obstesti,care erau folosite in devalmasie de catre toti locuitorii
satului:Fantana Satului;La Ciurgau;Fantana Pintii;ultima poarta denumirea
vestitului haiduc maramuresean Pintea Viteazul,care,dupa ce s-a retras din Muntii
Gutaiului,s-ar fi aciuat prin aceasta zona. Este situata la o altitudine de 670 m
si la o distanta de aproximativ 5 km de sat,in padure.
Localitatea Chelinta nu a existat dintotdeauna in acelasi areal
teritorial,pe parcursul timpului,cunoscind citeva metamorfoze
geografice.Conform,,Istoricului comunei Ulmeni”,publicat in ,,Arhivele
Statului”Baia Mare,preluat dupa Petri Mor(Monografia judetului Salaj),satul a fost
asezat la inceput in locul numit ,,La Arini”.Era un spatiu teritorial de
aproximativ 1 km lungime,intre locurile numite Caraseu si Capul Satului.Valea
Purcaretului,care la acea vreme trecea prin mijlocul satului,neavind o albie
regularizata,inundind periodic satul.Fiind intr-o zona mai joasa,era amenintat si
de raul Somes,care frecvent isi schimba albia.Aceasta locatie a fost schimbata in
cursul sec.al XVII-lea,fie datorita revarsarilor Somesului,fie datorita cresterii
numarului populatiei,neincapatoare pe vechea vatra a satului.
In a II-a jumatate a secolului al XVII-lea,vatra satului era localizata in
zona ,,Sub Vii”si ,,Pe Deal”(au avut loc mari defrisari de terenuri,acoperite
inainte cu paduri).Zona fiind mai ridicata,oamenii erau mult mai protejati in caz
de inundatii;in situatii extreme,exista posibilitatea ca in timp foarte scurt,sa se
retraga pe inaltimile din apropiere.
Ultima pozitionare a localitatii este cea actuala,care cuprinde un teritoriu
destul de intins,intre Caraseu si Valea Hotarului(aprox.4 km),satul fiind mai mult
dispus pe lungime,fara a avea prea multe ulite secundare.Stramutarea unei parti a
populatiei in zona numita ,,Pe Deal”,este consecinta deselor revarsari ale raului
Somes,ale carui curs nu se afla la mai mult de 500 m de sat.
Chelinta are o situare paralela cursului Somesului.In timpul migratiei
populatiilor migratoare,drumurile erau deseori calcate de acestea,atacand si
pradand populatia bastinasa.Astfel,locuitorii au inceput sa defriseze padurile
existente pe actualul loc al satului,departandu-se astfel de zona expusa a
Somesului;astfel,se puteau adaposti mai usor de dusmani,fiind protejati si de
inundatii.In padurile din imediata apropiere,au sapat gropi care le serveau drept