Flux de stiri - Carte si Arte

inima devenirii noastre pompa acelaşi sânge, iar, de atunci, acel 29 - 31 August
1989 care s-a încununat cu Ziua Limbii Române, ziua recunoaşterii ei oficiale ca
limbă a încă patru milioane de români, se înscrie în istoria anului revoluţionar la
fel de evident ca şi marile noastre zile din 17 – 23 Decembrie.
Pentru că dorinţa emancipării de rău, prin afirmarea a ceea ce era real în
sufletele românilor, a funcţionat ca sentiment naţional indiferent de oprelişiti,
de natura lor, de profitorii lor. Iar sincronia speranţelor în această emancipare a
produs diacronia evenimentelor care ne-au emancipat de comunismul care ne încătuşa
pe fiecare într-un fel sau altul: In limba naţională, ocupată de propaganda
străinelor idei, sau în limba ocupantului care ne dorea rupţi de a noastră.
Iată de ce, astăzi, la ceas de vară, rememorez frământările pe care le
trăiam noi aici la sfârşitul lui ’88 şi începutul lui ’89; frământări ale căror
valuri au întărit la Chişinău în august baricadele din faţa unor forţe poliţieneşti
de represiune dictatorială. Şi am în faţă filmul tuturor informaţiilor prin care
aflam cum, sub tămâia părintelui Buburuz, confraţii mei scriitori basarabeni
ridicau în slavă scrierea română, tot aşa cum îl am şi pe cel care a zguduit
omenirea în iarnă, filmul transmis în direct de Televiziunea Română. Le văd şi le
simt pe amândouă alături, convins că valurile acelei mişcări din august au întărit
baricadele pe care, în faţa altor forţe poliţieneşti de represiune dictatorială, au
căzut tinerii noştri eroi în decembrie.
Şi îndrăznesc să spun că am neglija un aspect esential al osmozei noastre
nationale întru aspiraţii democratice, dacă nu privim evenimentele româneşti ale
anului 1989 în ansamblul lor.
Ziua Limbii Române trebuie să devină o sărbătoare în toate colţurile
României şi în toate colţurile româneşti din lume. Ea face parte din istoria
îndelungatei noastre lupte de emancipare şi, alături de Decembrie, dar şi de alte
momente pe care le va evidenţia o istorie cinstit transcrisă, ea va reflecta lumini
de referinţă atunci când vom ajunge să înscriem fenomenul românesc al anului 1989,
la fel cum îl avem înscris, de mai multe generaţii de istorici, pe cel al
anului1848.
Unde vor fi locurile generoase ale lui Alexandri, Bălcescu, Eliade,
Kogălniceanu, Avram Iancu, Eftimie Murgu, ca să-i enumerăm alfabetic, rămâne,
deocamdată, o teză de cercetare.
Omagiu adus lui George Enescu la Munchen
"Hommage a George Enescu" (cel de-al doilea concert al seriei de concerte
Pelerinages, initiate in anul 2006 de muzicianul roman Razvan Popovici in
Allerheiligen Hofkirche din cadrul renumitului complex Residenz din Munchen) are ca
scop promovarea muzicii compozitorului roman si creeaza premisele unei cooperari pe
termen lung in cadrul retelei europene de festivaluri Europa Gesellschaft.
Miercuri, 12 septembrie, de la ora 20 are loc la Munchen un concert cameral
sustinut de Remus Azoitei (vioara) Priya Mitchell (vioara) Alexander Sitkovetsky
(vioara) Corinne Chapelle (vioara) Razvan Popovici (viola) Cristian Nas (viola)
Adrian Brendel (violoncel), Andreas Fleck (violoncel), Diana Ketler (pian), Roxana
Constantinescu (mezzosoprana). In program sunt incluse bucati de George Enescu:
Ciclul de lieduri pe versurile lui Clement Marot op.15 pentru mezzosoprana si pian
si celebrul Octet/octuor op. 7; Cvintetul cu pian de Cesar Franck
PATRU EXPOZITII PERMANENTE ÎN DOUĂ BASTIOANE ŞI DOUĂ TURNURI ALE BRAŞOVULUI
In vreme ce Bastionul Ţesătorilor prezintă expoziţia « Cetatea Braşovului şi
fortificaţiile din Ţara Bârsei » iar Bastionul Graft pe cea intitulată « Arme albe
şi de foc în sec.XVIII », la Turnul Alb, din Calea Poenii s-a organizat expoziţia «
Războinici şi cavaleri pe teritoriul României » cu o paleta imensă, din secolul VII
înainte de Hristos până în secolul XVI al erei noastre, iar la Turnul Negru, din
Aleea de După Tiduri, cea cu tema : « Veselă, Cositor şi Feronerie din Braşovul
medieval ».