Flux de stiri - Carte si Arte

EDIŢIA I
MOTTO: RIDENDO CASTIGAT MORES
PARTENERI:
PRIMĂRIA MIZIL
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN
EDITURA UNIVERSAL DALSI
S.C.CARMISTIN S.R.L.
-ÎN CADRUL PROIECTULUI „ACTIVITĂŢI DE VACANŢĂ”-
PERIOADA DESFĂŞURĂRII: 10 AUGUST - 20 SEPTEMBRIE 2007
ARGUMENT:
Mass media, cea mai mare parte a ei, devine tot mai mult o ameninţare la
identitatea noastră culturală, la valorile profund româneşti şi la sănătatea
spirituală a tinerilor.
Intenţia noastră este aceea de a organiza un concurs care să antreneze un număr cât
mai mare de tineri hărăziţi de Dumnezeu, vizitaţi graţios şi benefic de Caliope,
tineri cu un spirit critic, imaginativ, cu verbul caustic şi epitetul memorabil.
Concursul răspunde dorinţei tinerilor de a se face cunoscuţi, de a-şi publica
gândurile, viziunea despre lumea cu care sunt contemporani, lume care nu e nici pe
departe cea mai bună dintre lumile posibile. Lucrurile pot fi şi trebuie schimbate.
Arta a fost este şi va fi un instrument care poate îndrepta a moravurile. Măcar
prin râs…
Am ales acest moment pentru că se împlinesc 100 de ani de când George Ranetti,
mizileanul cu un rafinat simţ al comediei cuvântului, publica parodia Romeo şi
Julieta la Mizil. În rândurile de mai jos vom oferi un scurt portret biobibliografic
al celui care s-a născut la Mizil şi s-a afirmat în literatură la
Bucureşti.
George Ranetti, cel care a spus ieşind, într-o zi, în Calea Victoriei: „Ce dă lume,
ce dă lume şi nici un Om!”, s-a născut pe 19 octombrie 1875 la Mizil. A urmat
Liceul “Sf.Petru şi Pavel” la Ploieşti, apoi o vreme cursurile Facultăţii de Drept
din Bucureşti, devenind funcţionar la Poştă (1897-1898). A condus publicaţiile Moş
Teacă (1899-1901) şi Zeflemeaua (1901-1904). Împreună cu N.D.Ţăranu a editat
Furnica (1904-1916, 1918-1930). A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui
I.L.Caragiale.
Volumele publicate:
De inimă albastră (1899), Strofe şi apostrofe (1900), Ahturi şi ofuri (1901), Eu
râd, tu râzi, el râde (1903), Franţuzomania (1904), Scrisori din Italia (1904),
Romeo şi Julieta la Mizil, Săracu’ Dumitrescu!... (1907), Schiţe vesele (1908),
Matache Pisălog (1914), De atunci şi de-acolo. Versuri uşurele scrise-n clipe grele
(1921), Poezii (1924), Domnişoara Miau (1926), De inimă albastră. Dom Paladu
(1928), Madam Strakinidy (1928).
Ranetti a murit sărac la 25 mai 1928, la Bucureşti. Ca să i se asigure un mijloc de
trai văduvei sale s-a făcut subscripţie publică.