Flux de stiri - Carte si Arte

(Groth)
"The George Enescu Encounters"
Mein wundes Hery verlangt (Groth)
Wir wandelten (Daumer)
O wüsst’ ich doch den Weg zurück
Meine Liebe ist grün (F. Schumann)
Program cultural cu finantare europeana din programul "Cultura 2000", realizat in
parteneriat cu Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. La Sinaia se vor
desfasura cursuri de maiestrie artistica la violoncel sub indrumarea prof. dr.
Marin Cazacu. Concertul final al participantilor la cursuri va avea loc in
15.08.2007 la sala de concerte a Castelului Peles.
V-A MURIT PITTIŞ
V-a murit Pittiş, copii dragi ai tuturor vârstelor nonconformiste! Şi-a
luat zborul spre cele celeste minunata pasăre de argint din pletele lui!...Pasărea
aceea neostentativă, în blugi banali, precum mierla în penajul ei modest care
devine atăt de elocvent printre tot felul de codobaturi şi ciori vopsite strident,
ce nu ştiu decăt să cârâie. Pasarea ce ne dădea ocol trasând cu zboru-i în jurul
nostru o rotonda de concert prin planarea ei elegantă, usor, fara sincope,
înclinându-se când pe aripa rock şi când pe aripa folk, spre a-şi marca rotirea ca
o vrajă a sentimentelor pure pe care le trezea în toate sufletele, făcându-le să
uite în acea clipă că omul mai are şi latura sa de laşitate sau conformism.
Pentru că - învaluindu-ne în pletele lui pe care mulţi ar fi vrut să i le
tundă şi dăruindu-ne cu discretă apariţie tot harul sincerităţii pentru o trăire
estetică pe care politrucii ar fi vrut să ne-o sugrume - orice ar vrea să spuna
unii sau oricum ar vrea să se împăuneze alţii, Pittiş a fost la noi adevăratul
dizident, adevăratul contestatar şi adevăratul consecvent pe această cale. Care nu
a făcut nici exibiţionism atunci, nici caz după aceea; ci a rămas în geaca lui, cu
cocul lui, cu sufletul lui curat de care n-avea cum să se apropie compromisul. Ca
un simbol de calmă perseverenţă în rectitudine, cu o filosofie de fond personal
specifică fiecărui om ostil agresiunilor care-i încaleca valorile libertăţii.
In acest fel Pittiş nu s-a izolat niciodata, ci s-a înconjurat în adevărurile
artistice şi comportamentale pe care le iubea şi, curat exemplu pentru generaţia
lui, a fost mai tare decât orice încercare de a-l dezbrăca sau a-l tunde. S-a
îmbracat în hainele pe care le considera necesare, s-a-nconjurat de rolurile,
ritmurile şi armoniile pe care le iubea, s-a dăruit tehnicilor moderne în care
credea şi a încărunţit astfel frumos, fără să-i fie teamă să clameze către acea «
lume-lume » de banalitate şi conformism acuzator la adresa visurilor generaţiei
lui, marele adevăr al « Vinovaţilor fără vină ».
Ecoul a fost cu atât mai larg cu cât prezenţa lui se dovedea mai neostentativă.
Moţu, modestul alint pe care-l accepta, rezona şi-n generaţia noastră, cea
dinaintea lui, dar intra în vibraţie puternică, tocmai pentru că o exprima pe a sa
şi pe cea viitoare. După cum alţii, mult mai gălăgioşi pe moment, s-au dovedit şi
mult mai inconsecvenţi pe parcurs.
Ştiind să intre exact în registrul de largă amplificare contemporană care a făcut
ca, într-o ţară civilizată ca Anglia, Beatlesii să fie recunoscuţi drept autentici
lorzi, el a reprezentat cu valoare de unicat acest curent aici, fără să-i pese că