Georg Trakl - versuri traduse și comentate de Christian W. Schenk

GEORG TRAKL
LA MLAȘTINĂ
Călător in negru vânt; lin șușotește slabul stuf
În mlaștina liniștii. Pe cerul cenușiu
Un cârd de păsări călătoare trece;
De-a curmezișul peste întunecata apă.
Agitație. În cocioaba dărăpănată
Se ridică-n zbor ale putreziciunii aripi;
Mesteceni infirmi suspină în vânt.
Seară în cârciumă părăsită. Rosul drum spre casă
Blânda melancolie a păscândelor turme,
Fantome de noapte: Broaște râioase din apa argintie ies.
Comentarii
Trakl s-a aplecat în mod obsesiv asupra poeziei „La mlaștină". Există
patru versiuni scrise între iulie 1913 și mai 1914.
Iarăși întâlnim, „călătorul”, un motiv important în opera lui Georg Trakl.
El este în drum spre „mlaștină" - și această zonă, mlaștina, este
caracterizată ca o „realitate saturată” cu „întunecata apă",
„putreziciuni", „mesteceni infirmi" și „broaște râioase".
„Păscândelor turme" sugerează că acesta este unul dintre numeroasele
mlaștini din apropiere de Salzburg, care se învecinează direct de
terenurile agricole. În plus, Trakl a rămas în Salzburg în mai / iunie 1913 -
după o lungă ședere în Innsbruck și înainte de a se muta la Viena pentru
o vreme - și a lucrat intens la poeziile pentru prima publicație a cărții
„Poezii” pentru editura „Brenner" în care găsim prima versiune a poeziei
„La mlaștină". Nu reiese din literatura secundară faptul că prima versiune
a acestei poezii a fost probabil scrisă la Viena și intitulată „Decembrie".
La sfârșitul primei strofe, se întâlnește un vers ciudată, care străbate
toate cele patru versiuni neschimbate: „De-a curmezișul peste întunecata
apă". Certitudinea aparent magică cu care Georg Trakl se mișcă, de fapt,
pe un teren necunoscut, chiar periculos, e reținută de exemplu, de Joseph
Georg Oberkofler în „Amintiri despre Georg Trakl", 1966, p. 130 și
următoarele în „O călătorie cu sania”).
83