SC CDL Gastronomie

PREPARATE CULINARE
SPECIFICE CONTINENTULUI EUROPEAN
SUPORT DE CURS
Profilul/Domeniul de pregătire profesională: Turism și alimentație/Alimentație
Tehnician in gastronomie
Clasa a 11-a

PREPARATE CULINARE
SPECIFICE CONTINENTULUI EUROPEAN
SUPORT DE CURS
Profilul/Domeniul de pregătire profesională: Turism și alimentație/Alimentație
Tehnician in gastronomie
Clasa a 11-a
AUTORI:
Prof. Bezuhanici Florina
Prof. Onuțu Simfonia Elena
Prof. Băeșu Marius Daniel
Gura Humorului 2022

Procesare și tehnoredactare: Prof. Băeșu Marius

CUPRINS
NOTĂ DE PREZENTARE CDL „Preparate culinare specifice continentului european ”.”
5
BUCĂTĂRIA FRANCEZĂ 16
BUCĂTĂRIA ITALIANĂ 17
BUCĂTĂRIA TRADIȚIONALĂ PORTUGHEZĂ 17
BUCĂTĂRIA SPANIOLĂ 18
BUCĂTĂRIA UNGUREASCĂ 19
BUCĂTĂRIA BULGĂREASCĂ 20
BUCĂTĂRIA GERMANĂ 21
BUCĂTĂRIA GRECEASCĂ 21
PREPARATE SPECIFICE DIN FRANȚA 23
Ardei copți cu sardine și măsline 23
Boeuf Bourguinon 24
PREPARATE SPECIFICE DIN ITALIA 25
Bruschetta cu ciuperci 25
Frittata cu cartofi și bacon 26
Conopidă napolitană 27
PREPARATE SPECIFICE DIN PORTUGALIA 28
Roşii portugheze cu orez 28
Salată portugheză 29
PREPARATE SPECIFICE DIN SPANIA 30
Baghete de pui cu susan 30
Chiftele spaniole 31
Înghețata cupa bunicului 32
PREPARATE SPECIFICE DIN UNGARIA 33
Gulaş de vită cu cartofi 33
Toros (varză murată cu carne) 34
PREPARATE SPECIFICE DIN BULGARIA 35
Salata Shopska 35
Musaca 36
PREPARATE SPECIFICE DIN GERMANIA 37
Stollen cozonac german tradițional 37
Şniţel de porc în crustă de cartofi 38
PREPARATE SPECIFICE DIN GRECIA 39
Keftedes 39
Papoutsakia 40
BIBLIOGRAFIE 41
3

4

În cadrul acestui modul elevii vor aprofunda
modalitatea de realizarea a preparatelor
culinare şi anume a celor specifice altor ţării
ceea ce le oferă posibilitatea de a fi încadraţi
într-o unitatea de alimentaţie publică cu specific
italian, spaniol, portughez, etc.
Pe parcursul ultimelor decenii, oferta
de preparate culinare a cunoscut o modificare
radicală, devenind din ce în ce mai complexă,
datorită apariţiei unor noi materii prime şi
auxiliare, precum şi a unor tehnologii de producţie
noi, ceea ce a determinat o dinamică
accentuată şi satisfacerea nevoilor de consum
ale diferitelor categorii de turişti.
Astfel, turiştii au început să fie din ce
în ce mai interesaţi în satisfacerea propriilor
nevoi, nu numai din oferta întâlnită în cadrul
structurilor de primire în care îşi au rezidenţa,
care de multe ori este insuficient structurată
în raport cu cerinţele nutriţionale, tendinţele
şi gusturile acestora, ci şi din oferta existentă
înafara acestei reşedinţe, fapt pentru care elevii
trebuie să cunoască modalitatea de realizare
a unei game variate de preparate culinare.
Modulul contribuie la formarea elevilor
în spiritul unei culturi moderne evidenţiind
necesitatea perfecţionării continuie în vederea
îmbunătăţirii propriei performanţe şi de a face
faţă schimbărilor de pe piaţa muncii.
Modulul Curriculum în Dezvoltare Locală
este integrat în pregătirea de bază din clasa
a XI-a şi urmăreşte însuşirea de către elevi
a unităţii de competenţă cheie: „Preparate cu-
linare specifice continentului european”.
Finalitatea modulului este aceea de a
permite elevilor orientarea în pregătirea profesională
a specializării alese şi se desfăşoară
pe parcursul a 120 de ore (4 săptămâni x 30 de
ore).
NOTĂ DE PREZENTARE CDL
El pune în practică cunoştinţele dobândite
atât prin activităţi curriculare cât şi extracurriculare.
Prin aprofundarea acestui modul
tinerii vor putea să facă faţă cu responsabilitate
tuturor cerinţelor din viaţa reală.
Scopurile fundamentale ale curriculumului
sunt:
• dobândirea de către elevi a competențelor
profesionale necesare pentru adaptarea în
prezent și în viitor la cerințele unei piețe a
muncii aflate într-o continuă schimbare;
• dobândirea de către elevi a competențelor
cheie transferabile necesare pentru integrarea
socială și pentru integrarea rapidă și cu succes
pe piața muncii.
Curriculum în dezvoltare locală are următoarele
obiective:
• extinde orizontul ocupațional al elevilor,
precum și aprofundarea competențelor
cheie;
• contribuie la creșterea ofertei educaționale;
• oferă oportunități de dezvoltare durabilă la
nivelul comunității locale;
• oferă condiții pentru furnizarea de formare
profesională la nivel local.
Existenţa unui număr foarte mare de
unităţi de alimentaţie publică în judeţul Suceava,
de diferite categorii şi cu specific (italienesc,
spaniol, portughez), şi faptul că acestea
şi-au modernizat dotările, impun necesitatea
pregătirii unei forţe de muncă calificate pentru
acest domeniu. Calificările din domeniul Turism
şi Alimentaţie Publică sunt recunoscute la
nivel internaţional şi oferă angajatorilor personal
calificat pentru acest domeniu.
Modulul este centrat pe rezultate ale
învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe,
abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa
muncii în meseria de bucătar.
5

6

7

8

9

Lista minimă de resurse materiale
Lista minimă de resurse materiale (echipamente,
unelte și instrumente, machete, ma-
terii prime și materiale, documentații tehnice,
economice, juridice etc.) necesaredobândirii
rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la
operatorul economic):
• dotările specifice sălilor de clasă;
• literatură de specialitate şi documente
specifice: buletine de analiză, fişe tehnologice,
albume şi cataloage, reviste de spe-
cialitate etc.
• alte resurse materiile identificate de cadrele
didactice ca fiind necesare pentru activi-
tăţile
• planificate;
• aparatură multimedia: computere conectate
la internet, multifuncţionale, vid-
eo-proiector;
• aparatură pentru multiplicarea fişelor de
lucru, de evaluare şi a altor materiale nece-
sare activităţii la clasă;
• reţetare, fişe de documentare;
• mobilier, echipamente şi obiecte de inven-
tar specifice spaţiilor de servire;
• materii prime de origine vegetală, materii
prime de origine animală, băuturi nealcoo-
lice şi alcoolice;
• vase, ustensile, aparate, utilaje şi echipamente
specifice bucătăriilor şi laboratoare-
lor de patiserie şi cofetărie;
• alte echipamente şi mijloace de învăţământ,
identificate de cadrele didactice ca fiind
• necesare pentru activităţile planificate.
Sugestii metodologice
Conținuturile modulului „Preparate
culinare specifice continentului european” tre-
buie să fie abordate într-o manieră integrată,
corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial
de pregătire al elevilor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme
rămâne la latitudinea cadrelor didactice care
predau conținutul modulului, în funție de
dificultatea temelor, de nivelul de cunoștințe
anterioare ale colectivului cu care lucrează, de
complexitatea materialului didactic implicat
în strategia didactică și de ritmul de asimilare
a cunoștințelor de către colectivul instruit.
Modulul „Preparate culinare specifice
continentului european” are o structură elas-
tică, deci poate încorpora, în orice moment al
procesului educativ, noi mijloace sau resurse
didactice. Pregătirea se recomandă a se des-
fășura în laboratoare sau/și în cabinete de
specialitate, ateliere de instruire practică din
unitatea de învățământ sau de la operatorul
economic, dotate conform recomandărilor
menționate mai sus.
Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/
ateliere de instruire practică în unitatea
de învățământ sau de la operatorul eco-
nomic are importanță deosebită în atingerea
rezultatelor învățării.
Se recomandă
abordarea instruirii
centrate pe elev prin proiectarea unor activ-
ități de învățare variate, prin care să fie luate
în considerare stilurile individuale de învățare
ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevi cu
CES.
Aceste activități de învățare vizează:
• aplicarea metodelor centrate pe elev, pe
activizarea structurilor cognitive și operatorii
ale elevilor, pe exersarea potențialu-
lui psihofizic al acestora, pe transformarea
elevului în coparticipant la propria instru-
ire și educare;
• îmbinarea și alternanța sistematică a
activităților bazate pe efortul individual
al elevului (documentarea după diverse
surse de informare, observația proprie, ex-
ercițiul personal, instruirea programată,
experimentul și lucrul individual, tehnica
muncii cu fișe) cu activități ce solicită efor-
10

tul colectiv (de echipă, de grup) de genul
discuțiilor, asaltului de idei, etc.;
• folosirea unor metode care să favorizeze
relația nemijlocită a elevului cu obiectele
cunoașterii, prin recurgere la modele con-
crete;
• însușirea unor metode de informare și
de documentare independente, care oferă
deschiderea spre autoinstruire, spre în-
vățare continuă.
Pentru atingerea obiectivelor şi dez-
voltarea competenţelor vizate de parcurgerea
modulului, pot fi derulate următoarele activi-
tăţi de învăţare:
• elaborarea de referate interdisciplinare;
• exerciţii de documentare;
• navigare pe Internet în scopul documentă-
rii;
• vizionări de materiale video (casete video,
CD – uri);
• vizite de documentare la agenţii economi-
ci;
• discuţii.
Se consideră că nivelul de pregătire este
realizat corespunzător, dacă poate fi demon-
strat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Pentru achiziţionarea competenţelor
vizate de parcurgerea modulului „Preparate
culinare specifice continentului european”, , se
recomandă următoarele activităţi de învăţare:
Observarea sistematică şi indepen-
dentă. Metoda presupune urmărirea, investi-
garea unor obiecte sau fenomene în vederea
obţinerii de informaţii despre acestea.
Ca metodă de învăţământ, observarea
este intenţionată, organizată şi sistematică.
Cerinţe în utilizarea acestei metode: ex-
istenţa unor obiective clare şi a unor sarcini
concrete; asigurarea unui caracter riguros şi
sistematic (eşalonată în timp, pe perioade distincte,
desfăşurată după un plan etc.); antrena-
rea cât mai multor analizatori în activitatea de
observare; asigurarea unei atitudini active a
elevilor pe parcursul observării (efectuează
analize, comparaţii, clasificări ş.a.); con-
semnarea riguroasă a rezultatelor (în caiete de
practică, fişe tehnologice etc.); prelucrarea şi
interpretarea datelor observate; valorificarea
informaţiilor obţinute în activităţi ulterioare.
Experimentul cu caracter aplicativ ur-
măreşte confirmarea experimentală a unor
cunoştinţe ştiinţifice anterior dobândite.
Se parcurg următoarele etape: prezen-
tarea sau actualizarea cunoştinţelor teoretice;
prezentarea sarcinilor de lucru; organizarea
activităţii elevilor: gruparea lor, repartizarea
materialelor (obiecte de inventar, ustensile,
echipamente) şi a materiilor prime; execu-
tarea activităţii de către elevi sub îndrumarea
cadrului didactic; consemnarea rezultatelor;
comentarea rezultatelor şi stabilirea conclu-
ziilor.
Utilizarea metodei experimentului este
condiţionată de existenţa unui spaţiu şco-
lar adecvat (laborator şcolar sau spaţiu pus
la dispoziţie de către agentul economic) şi a
unor mijloace de învăţământ corespunzătoare
(echipamente şi aparatură de specialitate,
truse/obiecte de inventar pentru operaţii de
prelucrare primară, termică, obiecte de inven-
tar pentru prezentare şi servire, materii prime
etc.)
Demonstraţia. Această metodă con-
stă în prezentarea, de către cadrul didactic, a
unor obiecte sau fenomene reale sau a unor
substitute ale acestora, sau a unor acţiuni, op-
eraţii ce urmează a fi învăţate şi dirijarea, prin
intermediul cuvântului, a perceperii acestora
de către elevi. În felul acesta, se dobândesc noi
cunoştinţe, se confirmă adevăruri anterior în-
suşite sau se formează modelul intern al unei
noi acţiuni.
În funcţie de materialul demonstrativ
utilizat, metoda poate îmbrăca diferite forme:
demonstraţia cu ajutorul obiectelor naturale,
întâlnită în special la ştiinţele naturii; demon-
11

straţia cu ajutorul obiectelor tehnice (dispozi-
tive, aparate, utilaje) folosite la disciplinele
tehnice în vederea înţelegerii structurii, prin-
cipiilor funcţionale sau utilizare a obiectelor
tehnice; demonstraţia cu ajutorul materialelor
grafice (planşe, hărţi, diagrame etc.); demon-
straţia cu ajutorul mijloacelor audio vizuale
(filme, diapozitive etc.); demonstraţia cu aju-
torul desenului didactic, executat de cadrul
didactic la tablă; demonstrarea acţiunilor de
executat, în situaţiile în care se urmăreşte învăţarea
unor deprinderi (desen tehnic, edu-
caţie fizică etc.).
Indiferent de forma aleasă, în utilizarea
demonstraţiei se cer respectate următoarele
cerinţe de bază: alegerea unui material demonstrativ
semnificativ, reprezentativ şi ac-
cesibil; asigurarea receptării acestuia în bune
condiţii de către întreaga clasă prin aşezarea
corespunzătoare a elevilor în clasă şi prin
corecta poziţionare a cadrului didactic.
Intuirea sistematică a materialului demonstrativ,
prin alternarea prezentării sintetice
(întregul) cu cea analitică (pe părţi); acti-
varea elevilor pe parcursul demonstraţiei prin
stimularea curiozităţii, distribuirea de sarcini
de urmărit şi executat etc.
Metoda lucrărilor practice constă în
efectuarea de către elevi a unor sarcini cu car-
acter aplicativ: de proiectare, de execuţie, de
fabricaţie, de remediere. Prin această metodă
se realizează: învăţarea de priceperi şi deprinderi;
achiziţionarea unor strategii de rezol-
vare a unor probleme practice; consolidarea,
aprofundarea şi sistematizarea cunoştinţelor.
Lucrările practice se desfăşoară individual
sau în grup, într-un spaţiu şcolar spe-
cific (atelier, lot şcolar) sau oferit de agentul
economic de specialitate, înzestrat cu mijloace
şi echipamente tehnice.
Raportat la metoda exerciţiului, activi-
tatea elevilor are, în acest caz, un grad sporit
de complexitate şi de independenţă.
Cerinţele de respectat sunt aceleaşi ca
la metoda exerciţiului (pregătirea elevilor,
sub aspect teoretic şi motivaţional, pentru
executarea acţiunii; explicarea şi demonstra-
rea corectă a acţiunii de executat, în vederea
formării modelului intern al acesteia; efectuarea
repetată a acţiunii în situaţii cât mai vari-
ate; dozarea şi gradarea exerciţiilor; creşterea
progresivă a gradului de independenţă a ele-
vilor pe parcursul exersării; asigurarea unui
control permanent, care să se transforme trep-
tat în autocontrol.).
În plus, se recomandă: efectuarea unui
instructaj (care să conţină şi prelucrarea normelor
de protecţie a muncii); organizarea riguroasă
a muncii elevilor, prin indicarea sar-
cinilor şi a responsabilităţilor; diversificarea
modalităţilor de evaluare şi valorificare a re-
zultatelor (de exemplu, prin organizarea de
expoziţii cu produsele realizate).
Metoda activităţii cu fişele este o
metodă de învăţare care presupune utilizarea
fişelor elaborate în prealabil de către profe-
sor, conţinând sarcini de lucru pe care elevii
le rezolvă individual. Fişele pot avea rolu-
ri diverse: de suport în dobândirea de noi
cunoştinţe, favorizând autoinstruirea; de control,
de realizare a conexiunii inverse; de tra-
tare diferenţiată a elevilor, conţinând sarcini
diferite pentru diferitele categorii de elevi din
clasă.
Sugestii privind evaluarea
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului
de proiectare didactică prin care pro-
fesorul va măsura eficienţa întregului proces
instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte mă-
sura în care elevii şi-au format competenţele
propuse în standardele de pregătire profesion-
ală.
Evaluarea poate fi :
a. în timpul parcurgerii modulului prin forme
de verificare continuă a rezultatelor învăţării.
12

• instrumentele de evaluare pot fi diverse, în
funcţie de specificul modulului şi de metoda
de evaluare – probe orale, scrise, prac-
tice.
• planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un
mediu real, după un program stabil-
it, evitându-se aglomerarea evaluărilor în
aceeaşi perioadă de timp.
• va fi realizată pe baza unor probe care se
referă explicit la criteriile de performanţă
şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora,
corelate cu tipul de evaluare specificat în
Standardul de Pregătire Profesională pen-
tru fiecare rezultat al învăţării.
b. finală
• realizată printr-o lucrare cu caracter apli-
cativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/ învăţare şi care informează asu-
pra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propunem următoarele instrumente de
evaluare continuă:
• fişe de observaţie;
• fişe test;
• fişe de lucru;
• fişe de autoevaluare;
• teste de verificarea cunoştinţelor cu
itemi cu alegere multiplă, itemi alegere du-
ală, itemi de completare, itemi de tip pereche,
itemi de tip întrebări structurate sau itemi de
tip rezolvare de probleme.
Propunem următoarele instrumente de
evaluare finală:
• proiectul, , prin care se evaluează
metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare
a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor,
acurateţea tehnică, modul de organizare a
ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi
abordat individual sau de către un grup de ele-
vi.
• studiul de caz, , care constă în descrierea
unui produs, a unei imagini sau a unei înreg-
istrări electronice care se referă la un anumit
proces tehnologic.
• portofoliul, , care oferă informaţii de-
spre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile
extraşcolare etc.
În parcurgerea modulului se va uti-
liza evaluare de tip formativ şi la final de tip
sumativ pentru verificarea atingerii compe-
tenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea
ce priveşte dobândirea competenţelor specifi-
cate în cadrul acestui modul. O competenţă se
va evalua o singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în
care se formează competenţele cheie şi com-
petenţele tehnice din standardul de pregătire
profesională.
Pentru a veni în sprijinul profesorilor şi
maiştrilor instructori este prezentat un model
(orientativ) de realizare a evaluării pe compe-
tenţe.
13

14

Bibliografie CDL
1. Brumar Constanţa – A B C – ul bucătarului, Ed. Diasfera 2006
2. Brumar Constanţa – A B C – ul ospătarului, Ed. Diasfera 2006
3. Brumar Constanţa şi colaboratorii – Tehnologia Culinara cls. IX Ed. Didactică şi Pedagogică R.A. 2006
4. Brumar Constanţa şi colaboratorii – Tehnologia Culinara cls. X-XII Ed. Didactică şi Pedagogică R.A. 2006
5. Cristian Dincă şi colaboratorii– Tehnician în turism Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2006
6. Cristian Dincă şi colaboratorii – Calificarea profesionala Bucătar, manualul pentru clasa XI SAM, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 2006
7. Dobrescu E. – Tehnica servirii consumatorilor, manual cls. XI-XII Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti
2006
8. *** – www.bucatarul.ro
15

BUCĂTĂRIA FRANCEZĂ
Bucătăria franceză sau bucătăria franțuzeas-
că (fr. Cuisine française) reprezintă totalitatea
stilurilor culinare dezvoltate de-a lungul timpului
pe teritoriul Franței, urmând tradiția locală,
dar acceptând și influențe din coloniile
fostului Imperiu. Acesta a evoluat de-a lungul
secolelor, în urma schimbărilor sociale și
politice din țară. Evul Mediu a văzut dezvoltarea
unor banchete somptuoase cu alimente
extrem de condimentate și bogat decorate de
către bucătarii înaltei aristocrații, unul dintre
cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel. Odată cu
Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au
modificat prin viziunea unor maeștri bucătari
ca Pierre François La Varenne și a bucătarului
lui Napoleon Bonaparte, Marie-Antoine
Carême care au început utilizarea sistematică
a mirodeniilor și a ierburilor aromatice.
Bucătăria franceză a fost codificată în
secolul al XX-lea de către Auguste Escoffier
această culegere devenind un punct de referință
în bucătăria modernă, ceea ce este cunoscut
astăzi ca haute cuisine (în fr. grande
cuisine), reprezentând azi nu numai un obicei
alimentar, dar și un model cultural. Escoffier
nu a reușit însă să cuprindă toate aspectele și
complexitatea preparatelor de pe întreg teritoriul
Franței o mare parte din caracterul regional,
care poate fi găsit în provinciile franceze
rămânând în afara codului său.
Dezvoltarea turismului culinar și influența
Ghidului Michelin au contribuit la orientarea
consumatorilor și către mâncărurile
regionale fie ele din mediu burghez, fie din mediul
țărănesc de pe tot teritoriul țării. În unele
zone tradițiile regionale sunt foarte puternice,
precum în sud-vest unde bucătăria gasconă
este predominantă. Aceiași situație este și în
restul Franței unde diferite stiluri de gătit sunt
practicate și există multe tradiții regionale,
ceea ce face dificil să se vorbească de bucătăria
franceză ca un tot unitar. Există multe feluri
de mâncare regionale, care s-au dezvoltat și
au ajuns să fie (re)cunoscute la nivel național.
Multe feluri de mâncare cunoscute, în întreaga
țară, au unele variațîi de la o regiune la alta.
BUCĂTĂRIA ITALIANĂ
Bucătăria italiană
Bucătăria italiană este o bucătărie mediteraneană
constând din ingrediente, rețete și
tehnici de gătit dezvoltate în Peninsula Italiană
încă din antichitate și răspândite mai târziu în
întreaga lume împreună cu valuri de diaspora
italiană
Pentru italieni, o mâncare bună este o
adevărată sărbătoare a vieţii, iar mesele sunt
văzute ca o ocazie pentru familie şi prieteni de
a se reuni şi relaxa. În multe regiuni, activitatea
se opreşte timp de două ore la amiază şi
astfel, orice persoană poate merge acasă pentru
a se ospăta. De obicei, masa de prânz este
cel mai important eveniment al zilei, la care
16

familiile se întrunesc şi stau de vorbă.
Cunoscută ca patria pastelor făinoase,
Italia a făcut celebră pregătirea lor cu peşte,
carne, legume, brânzeturi, smântână şi diverse
sosuri. Nu cu mult timp în urmă acestea erau
consumate mai mult în sud, iar orezul şi cartofii
în nord. Astăzi însă, pastele se regăsesc
în toată Italia, cu precizarea că se aplică totuşi
unele distincţii regionale, în ceea ce priveşte
forma şi sosul lor. Astfel, pastele plate sunt
servite în mod special cu sos de vânat în centrul
şi nordul Italiei, pe când spaghetele subţiri
se consumă cu usturoi.
Regina bucătăriei italiene rămâne însă
pizza, exportată cu succes în întreaga lume, în
zeci de variante, de la cele exotice cu ananas
şi porumb, până la cele tradiţionale cu salam,
ceapă şi ardei. În prezent aluatul se umple cu
ton, pui, cârnaţi, şuncă, mozzarela sau ciuperci.
Totuşi, se spune că dacă vrei să guşti o pizza
adevărată, trebuie să mergi la Napoli (oraşul
în care s-a născut). Cât despre reţeta cea mai
simplă, gustoasă şi uşoară, aceasta este cea
cu roşii, brânză, ulei şi oregano, adică „Pizza
Margherita”.
Bucătăria italiană nu înseamnă însă doar
pizza ori paste. Se consumă şi destul de mult
carne (în bucăţi prăjite rapid sau înăbuşite), fie
că este vorba de vită, porc, pui, miel, peşte ori
fructe de mare.
Supele ocupă şi ele un loc special, îndeosebi
cele de legume, ce se servesc cu parmezan
ras, care le oferă o aromă deosebită.
Şi să nu uităm deserturile, Italia lăudându-se
la acest capitol cu un pretenţios cappuccino
ori espresso servit cu napolitane şi cu invenţia
căreia cu greu îi rezişti: tiramissu.
BUCĂTĂRIA TRADIŢIONALĂ PORTUGHEZĂ
În Portugalia, bucătăria locală este o
îmbinare perfectă între bucătăria portugheză
tradiţional – marinărească şi cea mediteraneană.
Fiind înrudită cu bucătăria mediteraneană,
bucătăria portugheză tradiţională este
în mod notabil influenţată de marea varietate
de condimente folosite la pregătirea specialităţilor
tipice, un obicei care a devenit tradiţie
încă din epoca colonială, când Prinţul Henry
17

Navigatorul a ordonat navelor sale să aducă
înapoi în ţară cât mai multe fructe şi legume
exotice din Lumea Nouă. De fapt, dacă e să
păstrăm în minte acest aspect, gastronomia
portugheză este una dintre cele mai influente
bucătării din Europa: foarte puţini ştiu că portughezii
au fost cei care au adus şi au popularizat
în Europa tomatele şi cartofii, şi chiar şi
ceaiul.
Pe de altă parte, bucătăria portugheză
tradiţională este cel mai bine cunoscută pentru
aplecarea pe care o are pentru ingrediente
precum piri-piri (ardei foarte iuţi) sau piper
negru, scorţişoară şi şofran. Se poate spune,
fără a exagera, că portughezii sunt îndrăgostiţi
de aceste ingrediente, precum şi de uleiul de
măsline, pe care îl folosesc fie pentru a aroma
mâncărurile, fie pentru a le găti.
Desigur, bucătăria portugheză variază
de la o regiune la alta a ţării, însă se poate
constata prezenţa invariabilă a peştelui şi a
fructelor de mare. De aceea, nu este de mirare
că specialitatea naţională este reprezentată de
codul sărat şi uscat, un fel de mâncare numit
„bacalhau”. Acest fel de mâncare este popular
încă din epoca descoperirilor, când navigatorii
prindeau peştele, îl sărau şi îl uscau pentru a-l
face să dureze pe parcursul lungilor călătorii
dintre continente. De fapt, există 365 de modalităţi
de a pregăti bacalhau: câte una pentru
fiecare zi a anului, ca să spunem aşa.
Pe de altă parte, dacă turiştii nu au
neapărat o aplecare pentru peşte şi fructele de
mare, pot încerca o altă specialitate naţională,
o tocană groasă de legume şi carne numită
„cozido a portuguesa”. În partea de nord a ţării,
porcuşorul de lapte, „leitao assado”, este
foarte popular, precum şi „linguica” şi „chorico”,
cârnaţii portughezi.
BUCĂTĂRIA SPANIOLĂ
Bucătăria spaniolă este una dintre cele
mai diversificate bucătării europene. Bucătăria
spaniolă
Forma actuală a acestei „oferte” gastronomice
incredibile din bucataria spaniola este
dată de Feniţieni, Greci, Romani, Cartagieni şi
de Arabi. Variaţiunile bucătăriei spaniole sunt
o oglindă a diversităţii ei regionale. Cele mai
cunoscute dintre regiunile Spaniei sunt Tara
Bascilor, Valencia, Extremadura şi ambele
Castilii (Castilia La Mancha şi Castilia Leon).
Ţară a corridei şi a flamencoului, a plajelor nisipoase,
a miresmei de măsline şi de şofran,
ţară a portocalei şi a vinului, Spania este locuită
de 17 naţionalităţi. Pe străini îi surprind
aici în primul rând diferenţele dintre regiuni:
diferenţe de limbă, de cultură , de tradiţii artistice,
peisaj şi politică.
Există numeroși factori ce fac bucătăria spaniola
atât de specială. Spania a fost creată prin
unirea mai multor regate, fiecare având propriile
tradiții – astfel bucătăria lor a devenit
foarte variată.
Munții împart această țară în două regiuni
diferite, fiecare cu propriile tradiții culinare.
De asemenea, spaniolii se mândresc cu cea
mai lungă coastă a Europei, ceea ce înseamnă
18

că peștele și fructele de mare sunt întotdeauna
disponibile.
Istoria Spaniei este plină de bătălii și
invazii. În secolul al VIII-lea i.Hr. grecii șiau
creat aici așezări în regiunile de coastă, iar
celții le-au cucerit teritoriile interne. În secolul
al doilea i.Hr. romanii conduceau întreagă
Spanie.
De asemenea, în secolul al VIII-lea
d.Hr. Spania a trecut și printr-o perioadă de
700 de ani în care a fost sub stăpânire arabă.
Mai târziu, arabii au fost și ei izgoniți.
Toate aceste invazii au lăsat urme de
neuitat în istoria și bucătăria Spaniei. Influența
grecească poate fi observată prin folosirea
măslinelor și a vinului. Celții au lăsat ca
moștenire plăcintele lor cu carne și pește, iar
mauritanii i-au învățat pe spanioli cum să folosească
mierea, migdalele și condimente precum
chimionul și șofranul.
Spania a fost una dintre cele mai avansate
națiuni în ceea ce privește colonizarea
și explorarea. Voiajorii spanioli au explorat
diferite părți ale lumii și au adus înapoi în
țară alimente precum fasolea, cartofii, porumbul,
roșiile, cartofii dulci, ciocolata, ardeii și
vanilia. Aceste ingrediente și-au găsit locul în
bucătăria spaniolă și au făcut-o mai bogată și
mai gustoasă.
Ingredientele locale și tehnicile simple
de gătit fac bucătăria spaniolă atât de
încântătoare. Proaspătă, plină de arome și
abundentă, bucătăria spaniolă trebuie încercată
de către orice pasionat de gastronomie.
Aromele subtile au făcut aceasta bucătărie atât
de îndrăgită.
În funcție de diversitatea gastronomiei,
Spania poate fi împărțită în cinci regiuni. Galicia,
regiunea cea mai nordică, este populară
pentru preparatele din fructe de mare, precum
creveții sau scoicile. Castilia și Leon sunt,
de asemenea, renumite pentru preparatele
non-vegetariene. Țara Bascilor găzduiește
capitala gastronomică a tarii – San Sebastian.
Valencia și Andalucía sunt alte două regiuni
cu o gastronomie distinctă.
BUCĂTĂRIA UNGUREASCĂ
Ungaria este renumită pentru bucătăria
interesantă și distinctivă, care include diverse
rețete unice. Mâncărurile autentice maghi-
are nu sunt cu siguranță pentru oamenii care
urmează o dietă, acestea sunt de obicei grele,
conțin foarte multă grăsime însă, la celalalt
pol, au o aromă bogată și o textură care vă
determină să uitați de aportul ușor excesiv de
calorii.
Bucătăria maghiară a fost influențată de
francezi, germani, italieni și turci, ca să nu mai
vorbim de polonezi, slavi și asiatici. Rezultat-
ul este un amestec bogat de mese gătite la foc
mic, multe ore și produse de patiserie care în-
trec orice fel de mâncare în cel mai scurt timp.
Această bucătărie este bine-cunoscută pentru
utilizarea frecventa a ouălor și smântînei. Un
ingredient special, care se găsește în cele mai
multe feluri de mâncare din Ungaria este Pa-
prika.
19

Cel mai faimos dintre preparatele
maghiare este cu siguranță „Gulyás” sau
„Gulyásleves”. Dacă ați avut ocazia să gustați
acest preparat în alte locuri, atunci s-ar putea
să fiți surprinși atunci când veți gusta versiunea
tradițională. Gulașul maghiar este pregă-
tit ca o supă, folosind carne de vită, mușchi
sau coadă, împreună cu alte ingrediente, cum
ar fi ceapă, cartofi, ardei iute și roșii, toate
acestea gătite lent într-o oală mare, caracter-
istica principală fiind un gust foarte clar de
boia de ardei. În timpul procesului de gătire,
supa devine foarte groasă, acesta fiind, proba-
bil, motivul pentru care mulți oameni cred că
gulașul este o tocană.
Un lucru pentru care rețetele maghiare
sunt cunoscute în special, este utilizarea de
boia de ardei. Paprika este folosit pentru a aro-
ma multe feluri de mâncare și s-ar putea spune
că acesta este unul dintre elementele cele mai
distinctive ale gastronomiei maghiare. Nu este
în întregime sigur cum boia de ardei a ajuns să
fie utilizată în bucătăria maghiară, dar o cron-
ică spune faptul că aceasta ar fi fost introduse
de către turcii otomani, care au ocupat o mare
parte a țării în perioada 1526-1699.
BUCĂTĂRIA BULGĂREASCĂ
Bulgaria se bucură de un climat relativ
cald și datorită reliefului sau divers, condițiile
sunt foarte bune pentru cultivarea unei vari-
etăţi largi de plante, legume şi fructe. Aşadar,
bucataria bulgara abundă în diverse special-
ități balcanice, care şi-ar putea avea originile
în Bulgaria sau în împrejurimi.
Multe dintre reţetele din Bulgaria au
fost transmise din generație în generație şi
oamenii încă mai urmează tradițiile gastro-
nomice. Preparatele din bucătăria bulgară
constau într-o varietate de tocănițe gustoase,
salate, pâine umplută și multe alte delicatese
locale. Aceste feluri de mâncare au fost trans-
mise din generație în generație și sunt urmate
în casele tradiționale până astăzi. Alimentele
îmbogăţite de căldura soarelui sunt combinate
cu măiestrie pentru a crea un festin delicios.
„Roadele pământului" sunt fierte la foc
mic cu prelucrare termică pentru a păstra nutrientii
și a-şi extrage gustul lor autentic. Aces-
ta este motivul pentru care felurile de mâncare
din Bulgaria sunt extreme de gustoase şi aro-
mate. Oamenii se bucură de fructe, legume și
condiment proaspete care sunt uşor de procurat
indiferent de sezon. Deși bunătăţile gastronomice
din Balcani sunt vestite, totuşi prepa-
ratele din bucătăria bulgară sunt în continuare
mult subevaluate.
20

BUCĂTĂRIA GERMANĂ
germană îl joacă legumele. Iar în sud, îndeose-
bi în Bavaria, se mănâncă mai multe grăsimi şi
poate tocmai de aceea, mulţi ani bucătăria ger-
mană a fost considerată foarte grasă şi nu s-a
bucurat de popularitate în lume. Cu toate aces-
tea, este una dintre cele mai rafinate bucătării
şi este cunoscută nu doar în Germania.
BUCĂTĂRIA GRECEASCĂ
În multe preparate tradiționale din
bucătăria germană apar influențe din gastronomia
poloneză, cehă, franceză sau un-
gurească.
Bucătăria germană este bogată și interesantă,
spune o poveste aromată despre gastronomia
Europei centrale, cu influențe di-
verse și preparate tradiționale delicioase.
Însăşi noţiunea de bucătărie unitară
germană a apărut doar în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, odată cu unificarea teri-
toriilor germane într-un singur stat. Bucătăria
germană nou formată a făcut istorie.
Supe, cârnați, varză murată și cafea,
combinația sună cel puțin straniu la prima ve-
dere, și aceasta din cauză că nu dețineți secrete
importante din bucătăria germană, elemente
ce vă pot îmbogăți cunoștințele asupra acestei
tradiții.
Minuția, șirul logic al acțiunilor gas-
tronomice și precizia ingredientelor sunt doar
câteva din micile trucuri folosite de bucătarii
germani în prepararea meselor lor.
În partea de vest a Germaniei – Schwar-
wald şi Baden-Wittemberg – s-a resimţit destul
de puternic influenţa ţărilor vecine: Elveţia şi
Franţa. Un rol foarte important în bucătăria
Gastronomia este foarte importantă
pentru poporul grec. Bucate robuste, gătite cu
ingrediente proaspete şi hrănitoare, asezonate
cu minunatul ulei de măsline, aromat şi sănă-
tos, vin uşor şi rece, brânzeturi excepţionale
şi deserturi răcoritoare, sunt doar câteva din
deliciile culinare greceşti.
Bucătăria grecească are o tradiţie de
peste 4000 de ani, iar în 330 î.H., Archestratos
a scris prima carte de bucate din istoria omenirii.
Începuturile ei se pierd în vremurile mi-
tologice, când zeii din Olimp coborau printre
muritori. Este o bucătărie tipic mediteraneană,
cu elemente comune bucătăriilor italiană, bal-
canice şi orientale.
Bucătăria bizantină era similară celei
greceşti clasice, peştele continuând a fi baza al-
imentaţiei. Bizanţul fiind un nod al comerţului
cu mirodenii, acestea au început să intre în di-
21

eta localnicilor, în special nucşoara, scorţişo-
ara şi piperul, plus o serie de ingrediente noi,
cum ar fi caviarul şi lămâile.
Perioada otomană a dus la adoptarea
unor mâncăruri de origine persană, arabă şi
indiană şi a unor ingrediente precum orezul.
Unele mâncăruri îşi trag rădăcinile din
vechea Grecie clasică: skordalia (un piure gros
preparat din cartofi, nuci, migdale, usturoi şi
ulei de măsline), supa de linte, retsina (vin
alb, sau rosé, sigilat cu răşină de pin) şi pasteli
(desert din seminţe de susan şi miere). Altele
provin din perioada elenistică şi romană: lou-
kaniko (cârnaţi de porc uscaţi), sau bizantină:
brânza feta, avgotaraho (icre sărate) şi paxi-
madhi (pâine tare, preparată din porumb, orz
şi secară).
Nutriţioniştii spun că mâncarea medit-
eraneană a Greciei este cea mai sănătoasă din
Europa. Şi nu este doar sănătoasă, ci şi foarte
gustoasă, cu o personalitate puternic con-
turată. Bucate robuste, gătite cu ingrediente
proaspete şi hrănitoare, asezonate cu minu-
natul ulei de măsline, aromat şi sănătos, vin
uşor şi rece, brânzeturi excepţionale şi deser-
turi răcoritoare.
Tavernele greceşti sunt o adevărată „in-
stituţie” în Grecia, ce oferă un farmec aparte şi
creează o atmosferă familială şi plină de viaţă!
Ele sunt definitorii pentru mâncarea greceas-
că tradiţională, la preţuri accesibile. Mâncarea
delicioasă, serviciul atent şi grija pentru detalii,
plus personalitatea distinctă şi bine con-
turată, sunt atuurile acestora.
Bucătăria turcească şi-a pus ampren-
ta puternic asupra celei greceşti. Multe feluri
din bucătăria grecească provin din bucătăria
otomană, iar denumirile lor le vădesc originile
arabă, turcă sau persană. Cele mai ves-
tite sunt moussaka (straturi de carne tocată de
miel, vinete şi roşii, gătite în cuptor), tzatzi-
ki (iaurt cu usturoi, castravete şi mentă, sau
mărar), yuvarlakia (chifteluţe cu sos) şi keft-
edes (chiftele).
22

Preparate specifice din Franța
Ardei copți cu sardine și măsline
Ingrediente
Mod de preparare
• 2 ardei grași roșii, tăiați în
jumătate;
• 95 g sardine în ulei de măsline;
• 6 roșii cherry;
• 1 lingură de capere;
• 2 căței de usturoi;
• 1 lingură de ulei de măsline;
• pătrunjel;
• sare;
• piper.
Jumătățile de ardei gras se pun la copt, într-o tavă în care s-a
pus înainte hârtie de copt, iar în interiorul acestora se pun sardinele.
Se toarnă peste ardei uleiul în care sardinele au fost conservate. Se taie
apoi roșiile cherry în jumătate și se pun peste preparat, alături de capere
și usturoiul tăiat în bucăți, iar peste întreg preparatul se presară sare și
piper. Se lasă tava la cuptor pentru 15-20 minute. În momentul în care
preparatul este gata, ardeiul va căpăta o crustă.
Ardeii copți cu sardine și măsline au doar 220 de calorii, iar
dacă se consumă la prânz, atunci se pot servi alături de o felie de pâine
prăjită. Pentru un plus de gust, se poate presăra deasupra pătrunjel.
23

Boeuf Bourguinon
Ingrediente
• rasol de vită 600 g
• lardon (slănină) sau bacon
150 g
• morcovi 2 buc. (175 g)
• ceapă 3 buc. (210 g)
• usturoi 3 căței (13 g)
• unt (65% grăsime) 50 g
• făină albă 30 g
• vin roșu 350 ml
• supă instant de vită 300 ml
• ciuperci champignon 250 g
• tijă de țelină 100 g
• pastă de tomate 1 lingură cu
vârf (50 g)
• cimbru 1 lingură rasă
• pătrunjel (opțional) 1 lingură
rasă
• dafin 4-5 foi
• sare
• piper
Mod de preparare
Se călește lardon-ul (sau baconul), într-o cratiță fară nici un fel
de grăsime. Se amestecă din când în când, cam 5-7 minute, la foc potrivit.
Se scot, cu o spumieră, bucățelele rumenite. Între timp, carnea
de vită se taie în bucăți (se taie perpendicular pe fibră) și dă prin făina
amestecată cu un pic de sare și de piper; bucățelele de vită trebuie să fie
acoperite cu un strat uniform. Carnea se rumenește ușor în grăsimea
lăsată de lardon/bacon, având grija să fie întoarsă pe toate părțile. Se
scoate carnea pe o farfurie. Se topește untul și se pun două dintre cepe,
tăiate felii. Când ceapa s-a înmuiat un pic, se adaugă morcovii (tăiați
cubulete) și cea de-a treia ceapă, tăiată în sferturi (sau 3-4 bucăți de
arpagic, întregi). Se adaugă tija de țelină, tăiată bucățele, și usturoiul,
felii. Se mai lasă la prăjit 2-3 minute, amestecând din când în când. Se
pun înapoi în cratiță bucățelele rumenite de vită. Se adaugă vinul roșu
și amestecă ușor, având grijă să se dezlipească eventualele bucățele
„lipite” pe pereții sau fundul cratiței (ceea ce se cheamă „deglaze” în
engleză sau “deglacer” în franceză). Se adaugă supa concentrată de vită
și lardonul/baconul rumenit. Se amestecă bine și se acoperă cratița.
Pentru pasul următor există două variante : ori se bagă cratița
în cuptorul încins la 160 de grade Celsius șise lasă timp de 2,5-3 ore,
ori se lasă pe aragaz, dar la foc foarte mic, circa 2 ore. Se verifică, din
când în când, nivelul sosului. Se adaugă cimbrul, pătrunjelul, dafinul
și pasta de tomate. Se omogenizează și se adaugă ciupercile, curățate și
tăiate felii. Se mai lasă la foc mic circa 20 de minute.
Se servește fierbinte, cu garnitură de cartofi sau paste.
24

Preparate specifice din Italia
Bruschetta cu ciuperci
Ingrediente
• felii de pâine
• 2 linguri de ulei de
măsline extra-virgin + suplimentar
pentru pâine
• 1 cățel de usturoi întreg
+ 2 caței, tocați fin
• ciuperci tăiate mărunt
• ½ linguriță sare de mare
• ½ linguriță piper proaspa
• ¼ cană de vin alb sec
• 1 cană supă de pui, legume
sau ciuperci
• 6 linguri smântână
• 2 linguri unt
• arpagic proaspăt tocat
(opțional)
Mod de preparare
Feliile de pâine se stropesc cu ulei pe ambele părți și se prăjesc
pe un grătar sau pe o tigaie grill. Se ung cu usturoi și se aranjează pe
un platou. Ciupercile se toacă fin. Într-o tigaie mare cu ulei încins se
prăjește usturoiul, timp de 30 de secunde la foc mediu, apoi se adaugă
ciupercile, sarea și piperul.
Peste ciupercile sotate se adaugă vinul și se fierbe până când lichidul
este aproape absorbit. Se adaugă supa de pui și se fierbe până
scade la jumătate, aproximativ 10 minute.
Smântâna se combina cu untul, se toarnă peste ciuperci și se
fierbe până se îngroașă ușor.
Pe fiecare felie de pâine se pune câte o lingură de sos de ciuperci,
deasupra se presară câteva fire de arpagic tocat fin. Bruschetele se
servesc imediat.
25

Frittata cu cartofi și bacon
Ingrediente
Mod de preparare
• 4-5 cartofi medii
• 6 ouă bătute
• 250 g bacon
• 3 cepe verzi
• 1 ardei roșu
• 200 ml lapte
• 50 g parmezan
• sare și piper după gust
Se spală și se curăță cartofii. Se pun la fiert 10 minute. Între timp,
se taie bacon-ul, se prăjește 2-3 minute, împreună cu ardeiul tăiat
solzișori.
Se bat ouăle cu laptele și parmezanul, apoi se asezonează cu sare
și piper.
Se scot cartofii, se taie – de preferat cubulețe - și se adaugă în tigaie.
Se toacă ceapa verde.
După 5 minute, se toarnă în tigaie mixtura de ou și ceapă verde.
Se amestecă o dată, se pune capacul și se lasă la foc mic spre mediu
să se coacă.
26

Conopidă napolitană
Ingrediente
Mod de preparare
• 1/2 conopidă mijlocie,
• 1 lingură ulei,
• 1 ceapă tocată mărunt,
• 12 măsline tăiate feliuțe,
• 2 lingurițe capere tăiate
mărunt,
• ½ linguriță zahăr.
Se desface conopida buchețele, se fierbe, se lasă să se scurgă, apoi
se lasă sub un jet de apă rece.
Roșiile se mărunțesc în mixer împreună cu bulionul și se trec apoi
printr-o sită, pentru îndepărtarea semințelor.
Se încinge uleiul într-o tigaie și se călește ceapa tocată până când
se înmoaie. Se adaugă roșiile pasate, măslinele, caperele și zahărul și se
pun la foc mic să se înfierbânte.
Conopida fiartă se introduce în sosul cald și se servește imediat.
27

Preparate specifice din Portugalia
Roşii portugheze cu orez
Ingrediente
• 1 cană de orez crud (cu
bobul rotund sau lung)
• 1 ½ căni de roșii tăiate cubulețe
• 1 ceapă potrivită
• 3 căței de usturoi
• 3 ¾ căni de apă
• 2 ½ linguri de ulei de
măsline
• 2 frunze de dafin uscat
• 3 linguri de pătrunjel tocat
• sare și piper,
• după gust fulgi de ardei iuți
Mod de preparare
Se pune uleiul la încins într-o tigaie adâncă sau într-o cratiță. Când
începe să sfârâie, se dă focul la moderat și se pune usturoiul zdrobit sau
tocat mărunt. Se gătește până începe să își elibereze aroma. Se adaugă
apoi ceapa tocată. Când aceasta s-a înmuiat, se adaugă roșiile tocate,
sare, piper și fulgi de ardei (dacă se dorește). Se amestecă cu o lingură
de lemn. Se pune capacul și se lasă roșiile la fiert 5 minute. Se adaugă
apoi orezul și se amestecă. Se toarnă apa. Se adaugă frunzele de dafin
și se pune din nou capacul. Se crește puțin temperatura, până începe
apa să fiarbă. Se lasă orezul să fiarbă 20 de minute, sau până când
bobul s-a înmuiat complet. Dacă nu este suficient lichid în cratiță, se
mai adaugă apă. Se amestecă ocazional, să nu se prindă. Spre final, se
adaugă pătrunjelul tocat mărunt. Mâncarea trebuie să fie suculentă în
final. Orezul nu trebuie să fie uscat.
Orezul cu roșii poate fi servit ca atare, la prânz sau la cină. Merge și
ca garnitură. Este foarte bun și a doua zi, rece.
28

Salată portugheză
Ingrediente
Mod de preparare
• 2 roşii mari (tari)
• 2 ardei graşi verzi
• 3 morcovi
• 1 ceapă
• 1 ou
• 1 legătură de pătrunjel
• 5 ridichi
• 1 salată
• 1 lingură de mărar proaspăt
tocat
• 5 linguri de ulei
• 5 linguri de oţet
• sare
• piper
Roşiile se spală, se curăţă de cotor şi se taie felii. Ardeii se spală,
se curăţă de seminţe şi se taie fâşii, iar morcovii se spală, se cojesc şi
se rad.
Ceapa se curăţă şi se taie inele subţiri. Oul se fierbe tare, se cojeşte
şi sţ taie felii. Pătrunjelul se spală, se scutură de apă, apoi se toacă doar
frunzele.
Ridichile se spală, se curăţă şi se taie felii. Salata se spală, se usucă
într-o centrifugă specială, iar frunzele se desprind de pe cotor.
Legumele şi salata se aşează într-un bol. Din restul ingredientelor
amestecate se prepară un dressing, care se toarnă pe deasupra.
La final, salata se ornează cu felii de ou şi se presară cu pătrunjel.
29

Preparate specifice din Spania
Baghete de pui cu susan
Ingrediente
Mod de preparare
• 1 cană de orez crud (cu
bobul rotund sau lung)
• 1 ½ căni de roșii tăiate cubulețe
• 1 ceapă potrivită
• 3 căței de usturoi
• 3 ¾ căni de apă
• 2 ½ linguri de ulei de
măsline
• 2 frunze de dafin uscat
• 3 linguri de pătrunjel tocat
• sare și piper,
• după gust fulgi de ardei iuți
Se pune uleiul la încins într-o tigaie adâncă sau într-o cratiță. Când
începe să sfârâie, se dă focul la moderat și se pune usturoiul zdrobit sau
tocat mărunt. Se gătește până începe să își elibereze aroma. Se adaugă
apoi ceapa tocată. Când aceasta s-a înmuiat, se adaugă roșiile tocate,
sare, piper și fulgi de ardei (dacă se dorește). Se amestecă cu o lingură
de lemn. Se pune capacul și se lasă roșiile la fiert 5 minute. Se adaugă
apoi orezul și se amestecă. Se toarnă apa. Se adaugă frunzele de dafin
și se pune din nou capacul. Se crește puțin temperatura, până începe
apa să fiarbă. Se lasă orezul să fiarbă 20 de minute, sau până când
bobul s-a înmuiat complet. Dacă nu este suficient lichid în cratiță, se
mai adaugă apă. Se amestecă ocazional, să nu se prindă. Spre final, se
adaugă pătrunjelul tocat mărunt. Mâncarea trebuie să fie suculentă în
final. Orezul nu trebuie să fie uscat.
Orezul cu roșii poate fi servit ca atare, la prânz sau la cină. Merge și
ca garnitură. Este foarte bun și a doua zi, rece.
30

Chiftele spaniole
Ingrediente
Mod de preparare
• 4 căni de carne de vită tocată
(400 g)
• 2 căni de carne de porc tocată
(200 g)
• 2 ouă
• 2 linguri de parmezan italian
(45 g)
• 1 felie de pâine tăiată în bucăți
mici
• 2 legături de pătrunjel
proaspăt tocat fin
• 1 linguriță de piper negru
măcinat (15 g)
• 3 linguri de ulei de măsline
(45 ml)
• 1 linguriță de sare (15 g)
Mai întâi, se pun bucățile de pâine și ceapa dată prin răzătoare
într-un bol de dimensiune medie. Se amestecă folosind mâinile până
când sucul eliberat de ceapă este absorbit de pâine. Se adaugă acum
ambele tipuri de carne, ouăle, usturoiul și parmezanul italian. Se amestecă
în continuare. Se adaugă mirodenii și se amestecă bine toate ingredientele.
Cu ajutorul unei linguri mari, se modelează chifteluțele.
Dacă se dorește, se poate adăuga un praf de făină albă de grâu.
Astfel, carnea se va ține mai bine. Se repetă procedeul până se termină
carnea. Se pun chifteluțele deoparte.
Se pune uleiul de măsline într-o tigaie pentru prăjit încinsă în
prealabil și se prăjesc chifteluțele până devin maronii.
31

Înghețata cupa bunicului
Ingrediente
Mod de preparare
• 250 g frișcă lichidă
• 50 g zahăr
• o lingură de cafea solubilă
• o linguriță de cacao amară
• o ceașcă de cafea
• un ou
• ciocolată amară
Se mixează zahărul cu gălbenușul de ou, separat se mixează
albușul. Într-un castron se mixează și frișca lichidă.
Acum se unesc toate compozițiile mixate, se adaugă ceașca de
cafea, cacaoa amară și cafeaua solubilă și se amestecă bine.
Se adaugă și puțină ciocolată amară fărămițată pentru decor,
se varsă conținutul direct în cupe sau într-un recipient și se bagă la
congelator pentru 30 de min.
32

Preparate specifice din Ungaria
Gulaş de vită cu cartofi
Ingrediente
• 600-700 g pulpă de vită
• 50 g ulei
• 2-3 cepe
• 1 ardei gras roşu
• 1 ardei gras verde, galben
• 1-2 ardei iuţi
• 1 lingura pastă de tomate
• 200 ml vin
• 300 g roşii decojite în
suc de roşii
• 300 g cartofi
• boia de ardei iute
• sare
• piper
• verdeaţă
Mod de preparare
Carnea de vită pentru gulaș se spală, se taie cubuleţe mici şi se
prăjeşte în ulei. Se adaugă ceapa tocată mărunt şi ardeiul iute fin tocat.
Se stinge cu apă şi se lasă la fiert, totul înăbuşit, pentru aproximativ un
sfert de oră.
După un sfert de oră, peste carnea de vită se adaugă vinul, se
spumează şi se fierbe în continuare, până când carnea este bine pătrunsă.
Se adaugă apoi cartofii tăiaţi cubuleţe, ardeii tăiaţi felii, puţină sare şi
apă cât să acopere legumele. Se fierbe până se înmoaie cartofii şi după
se adaugă roşiile tăiate cubuleţe, sucul de roşii şi pasta de tomate. Totul
se amestecă uşor şi se condimentează după gust cu sare, piper şi boia de
ardei.
Rețeta de gulaș cu vită de cartofi este aproape gata. Mai trebuie
lăsată la foc mic până când sosul scade și se leagă puțin preparatul. Se
oprește focul și deasupra se presară verdeață tocată mărunt.
O porție de gulaș de vită cu cartofi poate fi servită drept fel principal
de mâncare împreună cu o salată de murături asortate.
33

Toros (varză murată cu carne)
Ingrediente
Mod de preparare
• 1,5 kg carne de porc mai
grasă, sau piept de porc fără
os
• 2 kg de varză murată
• 250 g ceapă galbenă
• 250 g ardei gras roșu
• 50 ml ulei vegetal
• câteva foi de dafin
• 2-3 crenguțe de cimbru
proaspăt sau 1 linguriță de
cimbru uscat
• sare și piper după gust
Se curăță ceapa și ardeiul și se tocacă mărunt. Se pun la călit în
jumătate din cantitatea de ulei cu puțină sare până se înmoaie. Se taie
carnea cuburi mai măricele și se pune peste ceapă. Se continuă gătitul
până se schimbă culoarea și scade tot lichidul. Se adaugă câte puțină
apă și se pune capacul, verificând din când când în când să nu se ardă.
Se fierbe atât să se gătească carnea în proporție de 90%.
Varza se taie julienne, se spală pentru desărare. Se pune apoi
varza la călit în restul de ulei și se adaugă câte puțină apă, atât cât se se
călească și ea, verificând din când în când să nu se prindă. La fel, varza
se călește până se înmoaie și să e gătită. Se adăugă cimbrul și foile de
dafin.
Se pune carnea peste varză și se mai fierb împreună încă 10-15
minute sau până se gătește și carnea.
Se servește cu mărar, ardei iute și smântână.
34

Preparate specifice din Bulgaria
Salata Shopska
Ingrediente
Mod de preparare
• 1 ardei gras
• 2 castraveți
• 100 g de brânză (telemea
sau feta)
• 2 roșii
• 1 ceapă
• 3 linguri de ulei de
măsline
• sare și piper negru măcinat
după gust
• măsline după gust
• verdeață după gust
Se curăță ardeiul de semințe și cotor și se pune în cuptorul
preîncălzit la 150 de grade timp de 20 de minute. Se lasă la răcit, apoi
se decojește. Se taie roșiile, ardeiul gras și castraveții cuburi mari, ceapa
cubulețe, se dă brânza prin răzătoare. Se pun legumele într-un bol, se
asezonează salata cu sare (trebuie ținut cont că brânza este destul de
sărată) și piper, se toarnă uleiul de măsline, se amestecă și se presară
deasupra brânza. Se decorează salata cu măsline și verdeață după gust.
35

Musaca
Ingrediente
• 0,8-1 kg cartofi pentru fiert -
cântăriți curățați
• 100g cașcaval/mozzarella
pentru gătit
Ingrediente sos ragu:
• 2 cepe medii
• 1 morcov mare
• 500g carne vită
• 100ml vin roșu
• 500g roșii cuburi
• 2 linguri ulei
• 1/2 - 1 linguriță sare (după
gust)
• 1 linguriță boia dulce
• 1/2 linguriță oregano
• 1/2 linguriță busuioc
• 1/2 linguriță usturoi
Ingredient sos bechamel:
• 50g unt topit
• 30g făină
• 300ml lapte
• 1 praf de sare
Mod de preparare
Întâi se pregătește sosul ragu bolognese. Se toacă ceapa fin și
se sotează în 2 linguri de ulei 2-3 minute până începe să se înmoaie. Se
adaugă morcovul tocat cubulețe și se sotează încă 2 minute. Se adaugă
carnea și se gătește la foc mic pănă aceasta nu mai are culoarea roz,
undeva între 5-10 minute. Se adaugă vinul și se lasă la foc mic spre
mediu aproximativ 10 minute până se evaporă alcoolul și se reduce
cantitatea de lichid. Se adaugă apoi condimentele și roșiile cuburi
(proaspete sau la conservă). Se omogenizează totul și se lasă sosul la
foc mic cu capac, amestecând constant, pentru 35-40 minute, până
sosul devine consistent și nu mai este foarte lichid.
Cartofii se curăță de coajă și se taie felii subțiri de maxim 0,5
cm. Se întind pe 1-2 tăvi, se presară sare și se stropesc cu ulei. Se dau
la cuptorul incins la 180 0 C pentru 20 minute.
Se pregătește sosul bechamel. Se topește untul și se amestecă
cu făina. Se încorporează laptele și sarea și se gătește pe foc mediu
până sosul începe să se lege și ajunge la consistența unui iaurt de băut.
Se dă cașcavalul pe răzătoare și se unge un vas cu o linguriță de unt.
Se asamblează musacaua și se începe prin a pune un strat de
cartofi. Peste cartofi se pune un strat de sos ragu și un strat de sos bechamel.
Se repetă tot procesul până se termină toate ingredientele și se
încearcă distribuirea în mod egal între straturi.
Stratul final va fi format dintr-un strat de cartofi sos bechamel
și mult cașcaval. În principiu, vor fi 3 straturi de cartofi și 2 straturi de
carne.
Se dă muscaua la cuptorul preîncălzit la 180 0 C pentru 25-30
minute până se rumenește frumos.
Musacaua se poate servi imediat sau păstra la frigider până la
3 zile și reîncălzi.
36

Preparate specifice din Germania
Stollen - cozonac german tradițional
Ingrediente
• 300g făină 650
• 5g drojdie uscată
• 120g mix fructe deshidratate
• 195ml suc de mere
proaspăt stors
• 50 g migdale decojite și
mărunțite
• 1/2 linguriță scorțișoară
Ceylon
• 1/2 linguriță ienibahar
pudră
• 1/4 linguriță cuișoare
măcinate
• 90g marzipan rece (tăiat
cubulețe)
• 20g unt topit și răcit
• făină de cocos (pentru
pudrat)
• coaja de la o lămâie
• coaja de la o portocală
Mod de preparare
Se încălzește sucul de mere și se pune drojdia la dizolvat, amestecând
ușor. Se pune amestecul peste făină și se frământă puțin, cât să
fie totul omogen. Se acoperă bolul și se lasă la dospit până își dublează
volumul.
Între timp, se hidratează fructele deshidratate în apă caldă.
Când aluatul a dospit, se adaugă mirodeniile, fructele hidratate
bine scurse, migdalele și marzipanul.
Se încorporează toate ingredientele în aluat, apoise dăm forma
specifică cozonacului Stollen sau se poate lăsa sub forma unui baton.
Se mută cozonacul într-o tavă și se acoperă iar cu un prosop
curat și se lasă la dospit încă 30 minute la loc cald.
După a doua dospire, se introduce tava în cuptorul preîncălzit la
180°, pentru 20 minute, apoi rse educe temperatura la 150°, pentru încă
20-30 minute.
Este gata când devine auriu la suprafață și trece testul scobitorii.
Când e gata, se scoate din cuptor și se unge cu un strat generos de unt
topit, apoi se pudrează cu făină de cocos sau cu zahăr pudră.
Se porționează după răcire completă!
37

Şniţel de porc în crustă de cartofi.
Ingrediente
Mod de preparare
• 500 g carne de porc (cotlet)
• 5-6 linguri de făină
• ulei, sare si piper
pentru crusta șnițelului
• 3-4 cartofi medii
• 2 ouă
• 2 linguri smântână
• 2 linguri făină
• 2 căței de usturoi
• ulei, sare și piper
Se spală și se feliază cotletul de porc (aprox. 1 cm grosime),
apoi se bat feliile cu ciocanul pentru șnițele Se condimentează carnea
pe ambele părți cu sare și piper proaspăt măcinat .
Se spală și se curăță bine cartofii. Se sparg cele 2 ouă într-un
vas suficient de mare și se adaugă cei 3-4 cartofi, dați prin ochiurile
mari ale răzătoarei. Se mai adaugă în vas și 2 linguri de smântână, 2
linguri de făină și 2 căței de usturoi dați prin răzătoare, pe partea cu
ochiuri mici.
Se condimentează cu sare și piper după gust și preferințe, apoi
se amestecă foarte bine compoziția pentru crusta de cartofi. Dacă este
prea subțire, se mai adaugă puțină făină. Dacă este prea groasă, se
adaugă puțină apă
Într-o farfurie întinsă se pun 5-6 linguri de făină. Se trec feliile
de carne, pe ambele părți, prin compoziția cu cartofi și ouă, apoi se
prăjesc în tigaia cu ulei încins, exact cum se procedează la șnițele.
Se prăjesc șnițelele cu cartofi pe ambele părți, până capătă o
nuanță aurie apetisantă.
La final, ase așază pe o farfurie cu servețele de bucătărie pentru
a scăpa de excesul de ulei.
38

Preparate specifice din Grecia
Keftedes
Ingrediente
Mod de preparare
• 500g carne tocată de
porc
• 500g carne tocată de vită
• 1 kg cartofi curăţaţi
• 2 felii pâine
• 1 legătură pătrunjel
• 1 linguriţă mentă uscată
/ 4-5 fire mentă verde
• 1/2 linguriţă scorţişoară
măcinată
• 2 ouă
• piper
• sare
Într-un castron încăpător se pune toată carnea, se condimentează
cu sare, piper, scorţişoară şi mentă uscată şi apoi se amestecă
bine toate ingredientele.
Peste carnea condimentată se adăugă miezul de la 2-3 felii de
pâine, înmuiate în apă şi stoarse bine de lichid. După ce se amestecă
pâinea cu carnea, peste ele se adaugă 1 kg de cartofi daţi pe răzătoarea
mică şi storși bine de lichid.
După ce amestecul de keftedes a fost combinat cu cartofii raşi,
peste el se adaugă 2 ouă şi pătrunjelul spălat şi tocat mărunt. Se mai
amestecă bine pentru ultima dată toate ingredientele şi astfel se obţine
compoziţia pentru keftedes.
Se iau câte 3-4 linguriţe de amestec pentru keftedes cărora li se
dă formă alungită, similară cu a unui mititel mai gras, apoi aromatele
keftedes se prăjesc 5-6 minute în ulei încins până când se rumenesc
bine pe toate părţile.
39

Papoutsakia
Ingrediente
• 4 vinete mici-medii
• 350 g carne tocată vită
• 1 ceapă mare tocată mărunt
• 1-2 căței de usturoi
• 200 g pastă de roșii
• 1 lingură cu vârf pastă de roșii
• ulei pentru prăjit
• 50 ml coniac
• 150 ml apă
• 1 linguriță oregano uscat
• 2 boabe ienibahar
• 2 linguri sos bechamel
• 4 linguri cașcaval ras
Pentru sos béchamel:
• 30 g unt
• 40 g făină
• 500 ml lapte
• sare
• piper
• nucșoară
• 150 g cașcaval ras
Mod de preparare
Vinetele se taie în jumătate, pe lungime și se pun în apă cu
sare pentru o oră. În acest timp se pregătește sosul bechamel, la final
adăugând 150 g cașcaval ras.
Se scobesc vinetele, lăsând marginile nu foarte subțiri (dar nici
prea groase), astfel încât să nu se lase când se pregătesc, apoi se călesc
ușor pe ambele părți (în jur de 3 minute pe fiecare parte).
Se pregătește umplutura pentru papoutsakia, călind ușor ceapa
tocată mărunt, apoi se adaugă carnea tocată. Urmează să fie adăugate
coniacul, apa, pulpa de roșii și bulionul, usturoiul tocat, ienibahar,
oregano, sare si piper.
Se lasă la foc mic până se evaporă lichidul, amestecând din
când în când. Se ia de pe foc și se lasă să se răcească puțin, apoi ase
adaugă 2 linguri cu vârf din sosul bechamel și 2 linguri de brânză rasă,
apoi se amestecă. Se umple vinetele cu această compoziție. Se pun în
tava mare a cuptorului, se acoperă cu bechamel si se presară 2 linguri
de cașcaval ras.
Coacem papoutsakia timp de 40-50 minute în cuptorul
preîncălzit la 200°C.
40

BIBLIOGRAFIE
1. Brumar, Constanța, ABC-ul bucătarului, ed. Diasfera, 2006;
2. Brumar, Constanța și colab, Tehnician in gastronomie, manual pentru claselel a XI-a și a
XII-a, București, Ed. CD PRESS, 2012,
3. Brumar, Constanța și colab, Tehnologia culinară, cls a IX-a, București, ed. Didactică și
Pedagogică, 2006;
4. Nicolescu, Radu, Tehnologia restaurantelor, București, ed. Inter-Rebs, 1998,
5. https://retete.unica.ro/recipe-categories/retete-franta/
6. https://www.avantaje.ro/articol/ardei-copti-cu-sardine-reteta-pe-care-sa-o-incerci-daca-esti-la-dieta
7. https://savoriurbane.com/boeuf-bourguignon-reteta-julia-child/
8. https://savoriurbane.com/bruschette-cu-ciuperci-usturoi-si-parmezan-aperitiv-cu-hribi-galbiori/
9. https://www.gustos.ro/retete-culinare/conopida-napolitana.html
10. http://www.eculinar.ro/Reteta_traditionala_Rosii_portugheze_cu_orez-5938.htm
11. https://www.gustos.ro/retete-culinare/salata-portugheza-1.html
12. https://www.idealista.com/ro/news/lifestyle-spania/2018/10/15/6282-10-feluri-demancare-traditionale-din-spania-pe-care-trebuie
13. https://cumvaplace.ro/chiftele-spaniole-in-sos-de-rosii/
14. https://pofta-buna.com/inghetata-cafea-coppa-del-nonno-reteta-italiana/
15. https://bucataria-universala.com/gulas-de-vita-cu-cartofi-traditional.html
16. https://savoriurbane.com/varza-murata-cu-carne-de-porc-reteta-ardeleneasca-de-toros-sau-pomana-porcului/
17. https://www.lalena.ro/reteta/1308/Salata-Shopska/
18. https://jamilacuisine.ro/musaca-de-cartofi-reteta-video/
19. https://savoriurbane.com/stollen-reteta-de-cozonac-german/
20. https://www.kiloretete.ro/fara-categorie/snitele-in-crusta-de-cartofi-se-pregateste-lafel-de-simplu-dar-crusta-de-cartofi-e-magica
21. https://www.mygreekdish.com/recipe/keftedes-greek-meatballs/
22. https://divainbucatarie.ro/2015/09/23/papoutsakia-vinete-grecesti-umplute/
41