Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

char * file; // pointer neinitializat, nu se aloca memorie
O versiune mai sigurã si cu mai putine argumente ar folosi alocarea dinamicã de
memorie pentru noul nume de fisier creat de functie:
char* modext (char* oldfile, char *ext) {
char * p, *newfile;
newfile = (char*) calloc (strlen(oldfile) + strlen(ext)+1,1); // aloca memorie
strcpy(newfile,oldfile); // copiaza vechiul nume
p =strrchr(newfile,'.'); // cauta pozitia ultimului punct din nume
if (p != NULL) // daca exista o extensie
*p=0; // elimina extensia veche din nume
strcat( strcat(newfile,"."),ext); // atunci se adauga extensia "ext"
return newfile; // rezultatul functiei
}
In general nu se scriu functii care sã aloce memorie fãrã sã o elibereze, deoarece
apelarea repetatã a unor astfel de functii poate duce la consum inutil de memorie. Nici
nu este bine ca eliberarea memoriei alocate sã revinã celui care apeleazã functia.
O solutie înselãtoare este utilizarea unui vector local cu dimensiune constantã:
char* modext (char* oldfile, char *ext) {
char * p, newfile[80];
strcpy(newfile,oldfile); // copiaza vechiul nume
. . . }
In general nu se recomandã functii care au ca rezultat adresa unei variabile locale,
desi erorile de utilizare a unor astfel de functii apar numai la apeluri succesive (în
cascadã) de functii cu variabile locale. Exemplu:
// extrage un subsir de lungime n de la adresa s
char * substr (char* s, int n) {
char aux[1000]; // o variabila locala pentru subsirul rezultat
int m;
m=strlen(s); // cate caractere mai sunt la adresa s
if (n>m) n=m;
strncpy(aux,s,n);
aux[n]=0; // terminator de (sub)sir
return aux; // pointer la o variabila locala !
}
// verificare functie
int main () {
puts (substr("abcdef",3)); // corect: abc
puts (substr (substr("abcdef",4),2)); // corect sau nu, functie de
implementare
}