Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

Utilizarea de obiecte
Din punct de vedere sintactic, o clasã este o structurã extinsã, care poate contine ca
membri atât variabile cât si functii. Fiecare definire a unui tip structurã introduce un
nou tip de date, care poate fi folosit în declararea de variabile, de functii si argumente
de functii. La fel, fiecare definitie de clasã introduce un nou tip de date. Operatiile
posibile cu variabile de un tip clasã sunt cele definite prin metodele publice ale clasei.
In Java este definitã o clasa "Vector" (redenumitã si "ArrayList") pentru un vector
extensibil de obiecte generice (de tip "Object"). Putem sã ne definim o clasã vector si în
C++, sau mai multe clase vector pentru diferite tipuri de elemente componente.
Fie o clasa “IntArray” pentru un vector extensibil de numere întregi. Un obiect de
acest tip este o variabilã a cãrei declaratie depinde de functiile constructor definite în
clasã. Dacã existã (si) un constructor fãrã argumente (sau toate argumentele au valori
implicite) atunci putem scrie astfel:
IntArray a,b; // dar nu si : IntArray a();
Dacã existã un constructor cu argument întreg care specificã dimensiunea initialã a
vectorului, atunci putem scrie declaratii de forma:
IntArray a(100), b(200);
Un constructor al clasei este apelat automat în C++ la declararea unei variabile de
un tip clasã si de cãtre operatorul "new", care alocã memorie pentru un nou obiect.
Exemple de alocare dinamicã a unor obiecte de tip vector :
IntArray * pa = new IntArray (100);
IntArray * p = new IntArray(); // sau: p = new IntArray;
Functia urmãtoare creeazã un obiect pe baza unui vector C si poate fi rescrisã sub
forma unui constructor al clasei "IntArray":
void create (int v[ ], int nv, IntArray a) {
for(int i=0;i