Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

ts[nd]=strdup(s2); // pune s2 in vectorul “ts”
nd++; // dimensiune vectori tid si ts
}
else { // daca nu e directiva define
p=lin; // “lin” nu poate apare in stanga unei atribuiri
while (p=nxtid(p,id)) { // extrage urmatorul identificator de la
adresa p
i=get(tid,nd,id); // cauta identificator in vectorul “tid”
if (i>=0) { // daca este identificator define
strcpy(s2,ts[i]); // s2 este sirul inlocuitor
q=p-strlen(id); // q este adresa de inceput identificator
subst(q,strlen(id),s2,strlen(s2)); // efectuare substitutie
}
}
printf("%s\n",lin); // afisare linie dupa efectuare inlocuiri
}
}
}
Dintre avantajele utilizãrii functiilor pentru operatii distincte din acest program vom
mentiona posibilitatea modificãrii definitiei unui identificator fãrã a afecta alte functii
decât “nxtid”. O directivã “define” poate contine ca identificatori si nume de functii cu
argumente si care includ spatii dupã parantezã, ca în exemplul urmãtor:
#define max( a,b ) (a > b ? a : b )
Un al doilea exemplu este un program care afiseazã functiile apelate dar nedefinite
într-un fisier sursã C. Aici trebuie sã gãsim apelurile si respectiv definitiile de functii
dintr-un fisier sursã, memorând numele functiilor definite. Algoritmul este urmãtorul:
repeta pentru fiecare linie din fisier
daca este definitie de functie atunci retine nume functie intr-un vector
daca este apel de functie atunci
cauta nume functie in vector de functii definite
daca nu este in vector atunci
afisare nume functie (apelata dar nedefinita anterior)
Definitiile si apelurile de functii C au în comun începutul - un identificator urmat de
o parantezã deschisã ‘(‘ – dar diferã prin ceea ce urmeazã dupã paranteza închisã:
dacã urmeazã o acoladã este o definitie, altfel considerãm cã este un apel. Presupunem
cã nu existã si declaratii de functii, care ar complica logica programului pentru a
separa declaratiile de apeluri.
De observat cã trebuie eliminate cuvintele cheie C ce pot fi urmate de paranteze din
lista posibilelor nume de functii (“if”, “for”, “while”, “switch”,...).
Functiile care ar fi utile în acest program sunt:
- introducere si respectiv cãutare în vectorul cu nume de functii (pointeri la nume);
- cãutarea urmãtorului identificator începând de la o adresã datã;