Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

Cele mai importante directive preprocesor sunt :
// inlocuieste toate aparitiile identificatorului “ident” prin sirul “text”
#define ident text
// defineste o macroinstructiune cu argumente
#define ident (a1,a2,...) text
// include in compilare continutul fisierului sursa “fisier”
#include “fisier”
// compilare conditionata de valoarea expresiei “expr”
#if expr
// compilare conditionata de definirea unui identificator (cu #define)
#if defined ident
// terminarea unui bloc introdus prin directiva #if
#endif
Directiva define are multiple utilizãri în programele C :
a) - Definirea de constante simbolice de diferite tipuri (numerice, text)
b) - Definirea de macrouri cu aspect de functie, pentru compilarea mai eficientã a unor
functii mici, apelate în mod repetat. Exemple:
# define max(A,B) ( (A)>(B) ? (A):(B) )
#define random(num)(int) (((long)rand()*(num))/(RAND_MAX+1))
#define randomize() srand((unsigned)time(NULL))
Macrourile pot contine si declaratii, se pot extinde pe mai multe linii si pot fi utile
în reducerea lungimii programelor sursã si a efortului de programare.
In standardul din 1999 al limbajului C s-a preluat din C++ cuvântul cheie inline
pentru declararea functiilor care vor fi compilate ca macroinstructiuni în loc de a folosi
macrouri definite cu define.
c)- Definirea unor identificatori specifici fiecãrui fisier si care vor fi testati cu
directiva ifdef. De exemplu, pentru a evita declaratiile extern în toate fisierele sursã,
mai putin fisierul ce contine definitiile variabilelor externe, putem proceda astfel:
- Se defineste în fisierul sursã cu definitiile variabilelor externe un nume simbolic
oarecare:
// fisierul DIRLIST.C
#define MAIN
- In fisierul “dirlist.h” se plaseazã toate declaratiile de variabile externe, dar încadrate
de directivele if si endif:
// fisierul DIRLIST.H
#if !defined(MAIN) // sau ifndef MAIN
extern char path[MAXC], mask[MAXC], opt[MAXC];
#endif