Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

D (tip x): B (x) { ... }
Relatia dintre o clasã derivatã D si clasa din care este derivatã B este o relatie de
forma "D este un fel de B" ( “is a kind of “). Deci o multime vector este un fel de
vector. La fel, o stivã vector este un fel de vector (un caz particular de vector).
Pe lângã reutilizarea metodelor din superclasã în subcasã, derivarea creeazã tipuri
compatibile si ierarhii de tipuri. Tipul unei clase derivate este subtip al tipului clasei
din care derivã, asa cum tipul "int" poate fi considerat ca un subtip al tipului "long",
iar tipul "float" ca un subtip al tipului “double”.
Tipurile clasã obtinute prin derivare, ca si tipurile numerice din C, nu sunt
independente între ele, formând o familie (o ierarhie) de tipuri compatibile. Un avantaj
este acela cã functiile matematice din C (sqrt, exp, cos, etc.) au o singurã formã, cu
argumente formale de tip “double”, dar pot fi apelate cu argumente efective de orice tip
numeric. Conversia de la un tip mai general la un subtip se face automat în C si C++,
dar în Java si C# numai folosind operatori de conversie “cast”. Exemplu:
int x; double d=3.1415 ; x = (int) d; // în Java
In C++ este permis ca un obiect de un tip mai general sã primeascã prin atribuire
(sau sã fie înlocuit, ca argument de functie) un obiect de un subtip al sãu. Exemplu:
IntArray a; ArraySet s;
a = s ; // “upcasting” = conversie in sus
Justificarea este, în acest caz, cã orice multime vector poate fi consideratã ca un
vector general. Trecerea inversã, de la un vector oarecare la o multime, nu este însã
posibilã decât dacã existã în subclasa “ArraySet” un constructor cu argument de tip
“IntArray”, în care se asigurã unicitatea elementelor din multimea nou creatã.
Reguli similare se aplicã la conversia de pointeri cãtre tipuri compatibile :
IntArray * ap; ArraySet * sp;
ap = sp; // conversie implicitã (in sus)
sp = (ArraySet*) ap; // conversie explicitã (in jos) = downcasting
Desi este posibilã sintactic, conversia în jos (la un subtip) poate conduce la efecte
nedorite, dacã nu este folositã corect: dacã adãugãm vectorului adresat de “ap” mai
multe elemente egale, acestea nu vor fi eliminate dupã conversia de pointeri :
IntArray * ap; ArraySet * sp;
for (int x=1;xadd( x%4); // metoda add” din “IntArray”
sp = (ArraySet *) ap;
sp->print(); // scrie 1,2,3,0,1,2,3,0,1