Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

Este preferabil ca definitia functiei “erase” sã preceadã definitia functiei “main”
(sau a unei alte functii care o apeleazã). Dacã functia “erase” este definitã dupã functia
“main” atunci este necesarã o declaratie pentru functia “erase” înaintea functiei
“main”:
void erase (); // declaratie functie
void main () {
erase(); . . . // utilizare functie
}
void erase() {
. . . // definitie functie
}
Când se declarã prototipul unei functii cu argumente este suficient sã se declare
tipul argumentelor, iar numele argumentelor formale pot lipsi. Exemplu:
double unghi(double, double, double); // 3 argumente double
In lipsa unei declaratii de tip explicite se considerã cã tipul implicit al functiei este
int. Functia “main” poate fi declaratã fie de tip void, fie de tip int.
Si argumentele formale fãrã un tip declarat explicit sunt considerate implicit de
tipul int, dar nu trebuie abuzat de aceastã posibilitate. Exemplu:
rest (a,b) { // int rest (int a, int b)
return a%b;
}
Variabilele definite într-o functie pot fi folosite numai în functia respectivã, cu
exceptia celor declarate extern. Pot exista variabile cu aceleasi nume în functii diferite,
dar ele se referã la adrese de memorie diferite.
O functie are în general un numãr de argumente formale (fictive), prin care
primeste datele initiale necesare si poate transmite rezultatele functiei. Aceste
argumente pot fi doar nume de variabile (nu orice expresii) cu tipul declarat în lista de
argumente, pentru fiecare argument în parte. Exemplu:
int comb (int n, int k) { // combinari de n luate cate k
int i, cmb=1;
for (i=1;i