Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

Instructiunile nu pot fi scrise în C decât în cadrul definitiei unei functii.
Directive preprocesor
Un program C contine una sau mai multe linii initiale, care încep toate cu
caracterul ‘#’. Acestea sunt directive pentru preprocesorul C si sunt interpretate înainte
de a se analiza programul propriu-zis (compus din instructiuni si declaratii).
Directivele fac parte din standardul limbajului C.
Cele mai folosite directive sunt “#include” si “#define”.
Directiva #include cere includerea în compilare a unor fisiere sursã C, care sunt de
obicei fisiere “antet” (“header”), ce reunesc declaratii de functii standard. Fisierele de
tip “.h” nu sunt biblioteci de functii si nu contin definitii de functii, dar grupeazã
declaratii de functii, constante si tipuri de date.
Pentru a permite compilatorului sã verifice utilizarea corectã a unei functii este
necesar ca el sã afle declaratia functiei (sau definitia ei) înainte de prima utilizare.
Pentru o functie de bibiotecã definitia functiei este deja compilatã si nu se mai
transmite programului compilator, deci trebuie comunicate doar informatiile despre
tipul functiei, numãrul si tipul argumentelor printr-o declaratie (“prototip” al functiei).
Fisierele antet contin declaratii de functii.
Absenta declaratiei unei functii utilizate (datoritã absentei unei directive “include”)
este semnalatã ca avertisment în programele C si ca eroare ce nu permite executia în
C++. Pentru anumite functii absenta declaratiei afecteazã rezultatul functiei
(considerat implicit de tip int), dar pentru alte functii (de tip void sau int) rezultatul nu
este afectat de absenta declaratiei.
Orice program trebuie sã citeascã anumite date initiale variabile si sã scrie (pe
ecran sau la imprimantã) rezultatele obtinute. In C nu existã instructiuni de citire si de
scriere, dar existã mai multe functii standard destinate acestor operatii. Declaratiile
functiilor standard de I/E sunt reunite în fisierul antet “stdio.h” (“Standard Input-
Output “), care trebuie inclus în compilare:
#include // sau #include
Numele fisierelor antet pot fi scrise cu litere mici sau cu litere mari în sistemele
MS-DOS si MS-Windows, deoarece nu sunt nume proprii limbajului C, ci sunt nume
specifice sistemului de operare gazdã care are alte conventii.
Parantezele unghiulare ‘‘ sunt delimitatori ai sirului de caractere ce
reprezintã numele fisierului si aratã cã acest nume trebuie cãutat într-un anumit
director (grup de fisiere).
Fiecare directivã de compilare trebuie scrisã pe o linie separatã si nu trebuie
terminatã cu caracterul ‘;’ spre deosebire de instructiuni si declaratii.
De obicei toate directivele “include” si “define” se scriu la începutul unui fisier
sursã, în afara functiilor, dar pot fi scrise si între functii dacã respectã regula generalã
cã “definitia trebuie sã preceadã utilizarea”.