Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

};
Vom folosi clasa “Array” pentru obiecte de douã tipuri diferite, ambele derivate din
tipul “Object”: clasele “Int” si “Date” :
void main () {
Array a(10);
Date * d2 = new Date (31,12,2004);
Date * d1 = new Date (1,1,2005);
a.add (d1); a.add(d2);
a.print();
a.add (new Int(5)); a.add (new Int(7));
a.print();
}
Utilizarea clasei “Array” aratã cã metoda “print” afiseazã adresele obiectelor
reunite într-un obiect “Array” (si nu datele din aceste obiecte), iar metoda “contains”
nu dã rezultate corecte. Explicatia este aceea cã metoda “print” din clasa “Array”
apeleazã mereu metoda “print” din clasa “Object”, indiferent de tipul real al obiectelor.
O solutie ar fi ca sã determinãm la executie tipul obiectelor memorate si sã apelãm
metoda de afisare corespunzãtoare acestui tip. In acest scop am putea adãuga clasei
“Object” si subclaselor sale o metodã “getType” având ca rezultat tipul obiectelor (un
nume sau un numãr unic pentru fiecare clasã).
Solutia aplicatã în C++ si în toate limbajele orientate pe obiecte care au urmat
foloseste functii virtuale (sau polimorfice) în locul determinãrii tipului la executie.
O metodã declaratã virtual în clasa de bazã si apelatã prin intermediul unui pointer
sau printr-o referintã la clasa de bazã, produce executia unei secvente diferite, în
functie de tipul pointerului sau referintei (de tipul obiectului referit). Exemplu:
class Object {
public:
virtual void print( ) {cout print(); // apeleaza functia Date::print()
}
In clasele derivate nu mai trebuie folosit cuvântul virtual la redefinirea metodelor
virtuale, deci definitiile anterioare ale claselor “Date” si “Int” nu se modificã.
Compilatorul trateazã diferit metodele virtuale de celelalte metode: fiecare obiect
dintr-o clasã cu metode virtuale contine, pe lângã date, si adresa unui tabel de metode