Florian Moraru PROGRAMAREA CALCULATOARELOR în limbajul C

Definirea si utilizarea de functii
Un program bine scris este o colectie de functii relativ mici, dintre care unele vor fi
reutilizate si în alte aplicatii asemãnãtoare.
O functie nu trebuie sã depãseascã cam o paginã de text sursã (cca 50 linii) din mai
multe motive: o functie nu trebuie sã realizeze roluri ce pot fi împãrtite între mai multe
functii, o functie nu trebuie sã aibã prea multe argumente, o secventã prea lungã de
cod sursã este mai greu de stãpânit.
Programele reale totalizeazã sute si mii de linii sursã, deci numãrul de functii din
aceste programe va fi mare, iar functiile trebuie sã comunice. Pe de altã parte,
transmiterea de rezultate prin argumente pointer în C nu este cea mai simplã si nici cea
mai sigurã solutie pentru programatorii începãtori. Solutia argumentelor referintã din
C++ a fost preluatã si de unele compilatoare C pentru cã este simplã si sigurã.
Stabilirea functiilor din componenta unui program este parte din activitatea de
proiectare (elaborare) ce precede scrierea de cod. Vom schita prin exemple abordarea
de sus în jos (‘top-down”) în proiectarea programelor, prin douã exemple nu foarte
mari dar nici banale.
Primul exemplu este un preprocesor pentru directive “define” într-o formã mult
simplificatã. Acest program citeste un fisier cu un text sursã C care poate contine
directive “define” si produce un alt fisier C fãrã directive “define”, dar cu macrosubstitutiile
efectuate în text. O directivã “define” asociazã unui identificator un alt sir
de caractere, care poate include si spatii. Exemplu:
#define byte unsigned char
Preprocesorul va înlocui în textul sursã care urmeazã acestei directive identificatorul
“byte” prin sirul “unsigned char”, indiferent de câte ori apare.
Logica de lucru a programului propus poate fi descrisã astfel:
repeta pentru fiecare linie din fisier
daca este directiva define retine intr-un tabel cele doua siruri
daca nu este directiva define atunci
repeta pentru toata linia
cauta urmatorul identificator
daca este in tabelul de directive define atunci
inlocuieste identificator prin sirul echivalent
De remarcat cã algoritmul descris este mult mai eficient decât un algoritm care ar
folosi functia de bibliotecã “strstr” pentru a cãuta fiecare identificator în textul sursã,
deoarece nu orice sir este un identificator; un identificator este un sir format numai din
litere si/sau cifre si care începe obligatoriu cu o literã.
Rezultã ca ar fi utilã definirea unor functii pentru urmãtoarele operatii:
- introducere si respectiv cãutare în tabelul cu identificatori si siruri echivalente (doi
vectori de pointeri în implementarea propusã);
- cãutarea urmãtorului identificator începând de la o adresã datã;
- înlocuirea unui subsir cu un alt sir la o adresã datã;